Amintiri din gulag

Publicat în Dilema Veche nr. 833 din 6 - 12 februarie 2020
Amintiri din gulag jpeg

● Dosarele Siberiei, scenariu de Petru Hadârcă și Mariana Onceanu, regie: Petru Hadârcă, scenografie: Irina Gurin, expresie corporală: Irina Slobodeaniuc, proiecţie video: Ian Onică, lupte scenice: Oleg Mardari, secvențe video: OWH Studio. Cu: Olga Guțu-Cucu, Draga-Dumitrița Drumi, Tinka Mardari, Dan Melnic, Diana Decuseară, Ninela Caranfil, Nicolae Darie, Constantin Adam, Angela Ciobanu, Ana Tkacenko, Doriana Zubcu-Mărginean, Tatiana Saenco, Petru Oistric, Ion Mocanu, Ghenadie Gâlcă, Alexandru Pleșca, Valentin Zorilă, Iurie Focșa, Mihai Zubcu, studenţi. Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“, Chişinău, Republica Moldova.

Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“ din Chişinău a prezentat în ianuarie, la Bucureşti şi Iaşi, spectacolul Dosarele Siberiei prin care aduce în discuţie deportările din perioada 1941-1951. Este vorba despre trei valuri de deportări, 1941, 1949 şi 1951, care s-au produs în urma cedării de către România, în 1940, a Basarabiei şi Bucovinei de Nord Uniunii Sovietice, în contextul Pactului Ribbentrop-Molotov (1939). Sovieticii au aplicat în proaspăt numita Republică Socialistă Sovietică Moldovenească (dar şi în RSS Ucraineană, în care fuseseră integrate Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa) măsurile de control asupra populaţiei pe care le experimentau deja în URSS. Primul val de deportări a vizat în special culacii (termen peiorativ rusesc pentru chiaburi), ţăranii înstăriţi care dispuneau de terenuri, mijloace de lucru şi angajau muncitori. Cum o parte dintre ţăranii din Basarabia primiseră pămînt prin reforma agrară a Regelui Ferdinand (1921), aceştia au fost „identificaţi“ de nacealnicii (comandanţi) sovietici drept duşmani ai poporului, căci bolșevicii deciseseră că ţăranii proletari erau doar cei săraci, fără pămînt şi mijloace de subzistenţă. Primele deportări nu vizau doar aşa-zisa eliminare a „duşmanilor“ statului/partidului/de clasă sau cum i-o mai fi numit propaganda sovietică. Era vorba mai degrabă de instaurarea controlului asupra unei populaţii şi a unui teritoriu de curînd acaparate, de ruperea legăturilor între oameni şi punerea lor în situaţii-limită, în care atenţia şi prioritatea sînt orientate spre supravieţuire, nu spre acţiuni antisovietice, şi de exploatarea lor prin munci grele. Valurile următoare de deportări i-au vizat pe cei care au trecut la organizarea unor acţiuni de rezistenţă antisovietică, dar au fost şi o formă de represiune împotriva celor care refuzau să intre în colhoz (să îşi dea pămîntul pentru colectivizare). Deportările s-au făcut în Siberia şi Kazahstan, pe teritorii sălbatice, cu o climă aspră şi unde oamenii au fost forţaţi să muncească în condiţii extrem de dure. Mulţi au murit pe drum (două-trei săptămîni în vagoane de marfă, aproape fără mîncare sau apă) şi în gulag (lagăr – sistemul sovietic de lagăre şi colonii de muncă forţată) din cauza condiţiilor de trai sau au fost ucişi de soldaţii ruşi. Unii s-au întors acasă după moartea lui Stalin (1953), cînd au fost eliberaţi, alţii au rămas acolo ori s-au stabilit în Kîrgîzstanul vecin (Republica Sovietică Socialistă Kirghiză), unde clima era mai prietenoasă. Numărul exact al deportaţilor moldoveni este incert, dar se situează la peste 60.000 de persoane.

rosencrantz foto 3 tnme jpg jpeg

Spectacolul de la Chişinău, creat de Petru Hadârcă, are la bază memoriile a trei supravieţuitori ai deportărilor, Ecaterina Chele (deportată cu copilul mic), Margareta Spînu-Cemîrtan (copil) şi Ion Moraru (iniţiator al organizaţiei antisovietice „Sabia dreptăţii“), care apar ca personaje-narator. Pasaje din biografiile lor sînt teatralizate astfel că din statistica impersonală se trece la poveştile personale. Istoria se umanizează, devine vie şi, desigur, este impresionantă. Spectacolul are o arhitectură grandioasă, cu un eşafodaj de teatralitate realistă, pe care sînt altoite inserturi coregrafice şi muzicale (de exemplu, o doină de jale, repetată ca refren). Pe un fundal imens sînt proiectate imagini cu natura siberiană, lagărele de muncă şi cu Stalin. În cursul spectacolului sînt punctate cîteva lucruri importante. De exemplu, varietatea de reacţii locale la venirea ruşilor, de la teamă la bucurie. Rusofilii vor constata însă că nostalgia după epoca ţaristă nu reprezintă o calitate în ochii sovieticilor. Ruşii susţin că vin ca „eliberatori“, dar impun această perspectivă cu forţa. Gulagurile au fost cumplite nu doar din cauza muncii, a condiţiilor de trai şi a violenţei gardienilor, ci şi din cauza agresivităţii deţinuţilor, între care apar diferenţe de statut (criteriul etnic este motiv de discriminare şi aici, de exemplu, evreii erau abuzaţi de colegii de detenţie). Unii dintre ruşii din închisori erau adepţi convinşi ai stalinismului, luptaseră pe front, dar se aflau în închisoare din cauză că erau consideraţi trădători, întrucît fuseseră luaţi prizonieri de către nemţi (Svetlana Aleksievici scrie despre asta în Războiul nu are chip de femeie şi Vremuri second hand). La întoarcerea acasă, moldovenii au fost priviţi cu suspiciune şi evitaţi de vecini, ba chiar şi de familie (tot la Aleksievici se regăseşte şi această idee). Vremurile se schimbaseră iremediabil şi deportaţii erau acum nu doar străini, ci chiar indezirabili la ei acasă.

Problema spectacolului ţine de estetică şi de ton. Spectacular, construcţia dramatică este greoaie, cu o teatralitate desuetă. Tonul este patetic pînă acolo încît îngroapă dacă nu naraţiunea, măcar cronologia (poveşti din serii diferite de deportări se suprapun şi confuzează spectatorul). Cheia melodramatică, dincolo de atragerea empatiei, nu ajută la analizarea istoriei. Rememorarea unui trecut tragic sau prezentarea lui celor care nu îl cunosc este o miză valabilă a demersului artistic, însă ar trebui să fie mai mult decît atît. E adevărat că, de exemplu, spectacolul atinge şi definirea identităţii etnico-naţionale, cu o perspectivă filoromânească ce trimite la realitatea contemporană, dar cum nu am informaţii suficiente despre peisajul politic moldovenesc actual, nu pot interoga modul în care funcţionează acest lucru. Dar cred că o abordare ceva mai analitică a subiectului ar fi adus mai multe beneficii. Nu este vorba, în nici un caz, despre negarea suferinţei, ci despre nevoia de investigare a istoriei cu luciditate, mai ales că au trecut 80 de ani de la evenimentele invocate. Alunecarea pe panta emoţionalităţii aduce mai aproape tragediile trecutului, dar, din păcate, îl chestionează prea puţin.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“, Chişinău

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Alexandru Arsinel FOTO Mediafax
Alexandru Arșinel a murit. Actorul avea 83 de ani și era grav bolnav
Alexandru Arșinel a murit pe 29 septembrie 2022, la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. Actorul în vârstă de 83 de ani a avut multiple probleme de sănătate în ultimul an și a fost internat de mai multe ori.
pompa-benzina carburanti
Compensarea preţului la carburant, prelungită până la sfârșitul anului
Premierul Nicolae Ciucă a anunțat, joi, la începutul ședinței de Guvern prelungirea OUG prin care este compensat prețul la carburanți.
operaresidence2 jpg
Anunțul Untold care lasă hotelurile fără camere. Un apartament în centru ajunge la 2.386 de euro
Anunțul perioadei Festivalului Untold, 3-6 august 2023, lasă hotelurile și pensiunile din Cluj-Napoca fără camere pe cea mai mare platformă de cazare - Booking.com. Prețurile încep de la 170 de euro și depășesc 2.000 de euro.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.