Alice visează

Publicat în Dilema Veche nr. 774 din 20-26 decembrie 2018
Alice visează jpeg

● Alice, adaptare liberă după Lewis Carroll, dramaturgia: Benedek Zsolt, regia: Bocsárdi Lászlo, decor: Bartha József, costume: Kiss Zsuzsanna, coregrafia: Bezsán Noémi, sound design: Sound Studio, light design: Horváth Csaba, asistent scenografie: Czirják Beatrix. Cu: Korodi Janka, Benedek Ágnes, Mátray László, Rácz Endre, Derzsi Dezsö, Vass Zsuzsanna, Szalma Hajnalka, Kovács Kati, P. Magyarosi Imola, Erdei Gábor, D. Albu Annamária, Pál Ferennczi Gyöngyi, Gajzagó Zsuzsanna, Pálffy Tibor, Beczasy Áron, Kolcsar József, Szakács László, Nagy Álfred, Benedek Ágnes. Coproducție Teatrul „Tamási Áron“ și sZempöl Offchestra. 

Una dintre cele mai plăcute surprize autohtone din Festivalul Naţional de Teatru 2018 a fost spectacolul lui Bocsárdi Lászlo, Alice, o adaptare după romanele lui Lewis Carroll (Alice în Ţara Minunilor şi Alice în Ţara Oglinzilor), creată la Teatrul „Tamási Áron“ din Sfîntu Gheorghe. Bocsárdi optează pentru o variantă destinată adulților, în care imaginarul, spectaculos de altfel, atinge teme legate de identitate, inclusiv sexuală. Ceea ce este însă de-a dreptul formidabil aici este formatul performativ: un teatru-concert, cu o trupă live, sZempöl Offchestra, care depăşeşte cu mult postura de acompaniator, fiind actant, ba chiar unul de prim rang. Bocsárdi are antecedente legate de includerea muzicii în spectacole, nu doar ca ilustraţie, ci ca element de construcţie performativă. În mai toate spectacolele sale, regizorul lucrează cu sonorităţile, asigurînd curgerea polifonică a replicilor, transformînd rostirea textelor în partitură muzicală. Într-un spectacol anterior, Clasa noastră, montat la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, Bocsárdi a asociat textul cu oratoriul, astfel încît spectacolul a devenit un musical în cheie sobră, perfect adaptat temei. Era vorba acolo de impactul antisemitismului într-o localitate poloneză în Al Doilea Război Mondial, mai exact, de uciderea locuitorilor evrei de către vecinii lor polonezi, caz real care a suscitat vii dezbateri în Polonia de astăzi, ce şi-a asumat cu greu, la nivel oficial, acest episod din istoria sa, fără însă ca populaţia să facă acelaşi lucru (situaţie similară cu uciderea evreilor la Odessa de către armata română, în 1941).

În Alice, de la muzică pornesc toate direcţiile spectacolului, inclusiv personajele. Membrii band-ului, indivizi identici (uniformizaţi prin costume şi peruci), o încrucișare între muzicieni cool şi extratereştri bătrîni, sînt primii care apar în visul lui Alice. Căci Alice (Korodi Janka) visează, iar personajele, care ţin de un fantastic zoofil, alunecă în visul ei prin liftul din fundal, o poartă de acces dinspre un univers necunoscut. Spaţiul creat de Bartha József, o prismă răsturnată, are o a doua poartă, simetrică, dinspre visul lui Alice către sala cu spectatori. E un fel de parazitare a spaţiului civil, destinat publicului, cu elemente de fantastic. Pereţii prismei sînt acoperiţi cu proiecţii ameţitoare, bazate pe iluzii optice, astfel că percepţiile vizuale sînt distorsionate. Căci visul lui Alice este, desigur, o iluzie, dar una revelatoare, întrucît, la capătul acestei călătorii imaginare, personajul îşi va găsi identitatea, îşi va asuma sentimentele, acţiunile şi deciziile, va şti un pic mai multe despre sine şi îşi va găsi o pereche („iubesc o căprioară, dragostea e oarbă“). Ce va înţelege Alice la finalul acestei aventuri este că, dacă tot îi răneşti pe ceilalţi, indiferent ce faci, poate e bine să faci exact ceea ce vrei.

774 rosencrantz foto maria stefanescu jpg jpeg

Spectacolul este o explorare fantastică a identităţii printr-un concert rock ­live, un pic queer (prima replică a show-ului este „Lumea asta devine tot mai ­queer“), un pic gotic, ceva mai mult psihedelic, căci personajele se bazează pe ajutorul de neignorat al unor substanţe halucinogene. Este o formulă neconvenţională de Bildungsroman muzical care conţine şi critică socială (rochiile unora dintre falsele regine sînt făcute din telefoane mobile, păpuşi Barbie şi reviste glossy, aluzie la obsesiile comunicării, frumuseţii şi celebrităţii, toate cu consecinţe negative). Ba chiar orchestra live, ca personaj colectiv, creat pe tiparul corului din tragediile greceşti – o acompaniază pe ­Alice şi intervine în momente-cheie pentru evoluţia ei identitară –, dar reinterpretat fantastic, atinge la un moment dat un subiect social: atracţia adolescenţilor faţă de muzicieni şi de un mediu liber/boem/vicios („poţi veni la party fără invitaţie, dacă spui că eşti gagica cuiva din trupă“). 

Şi totuşi, accentul cade pe muzică şi pe modul în care aceasta este conectată la spectacol. Personajele au universul lor sonor, unele dueluri se duc la nivel muzical – grifonul şi broasca ţestoasă „mişcă“ sunetele în disputele lor casnice. Un fragment din opera Don Giovanni serveşte la derularea unei scene în care animale umanoide (o vulpe, o reptilă, un corb şi un peşte) o fugăresc pe Alice (sînt ele presiuni sociale?). De altfel, animalele au o tentă noir precum un motan (periculos de) libidinos, un (schelet de) iepure dement sau o căprioară de gen incert (poate fi şi ţap), care ar trebui, nu se ştie de ce, executată (tuşă la Procesul lui Kaf­ka). Deşi nu vrea să fie călău, Alice apasă pe trăgaci şi, de fiecare dată cînd face asta, dispare cîte o himeră, astfel că, la final, ceea ce rămîne este eul ei real.

O altă performanţă a spectacolului ţine exact de crearea acestor personaje comic-înfiorătoare. Actorii duc o luptă dublă, cu costumele – unele inconfortabile, dar care trebuie asumate ca o a doua epidermă – şi cu expresia corporală. Spectacolul se bazează pe polifonie nu doar la nivel sonor, ci şi coregrafic, exploatînd limbaje diferite ale corpurilor. Alice visează în sunete, culori, forme şi volume, propriile ei transformări fiind mai întîi la nivel corporal. Spre deosebire de text (de care, de altfel, diferă mult), în spectacol sînt alese alte soluţii pentru variaţiile de dimensiuni ale lui Alice. Aici, fetiţa îşi schimbă genul, una dintre apariţii fiind ca transgender (Matray Laszlo e de nerecunoscut).

În viziunea lui Bocsárdi, Alice este regină în visul ei. Şi va parcurge un drum la capătul căruia va fi stăpînă pe viaţa ei. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Cristian Munteanu, Maria Ștefănescu

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.