Arta mobilă & mobilizată

Publicat în Dilema Veche nr. 209 din 18 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Anul 2008 s-a deschis, pe 10 ianuarie, la Centrul Naţional al Dansului, nu cu un spectacol, ci cu o expoziţie permanentă, 24 de ore din 24: "La Zid" de Dan Perjovschi. "Singura mea intervenţie artistică într-o instituţie a statului român" - a declarat artistul. Împotriva oricărei forme de instituţionalizare a artei, Perjovschi îşi pune semnătura la CNDB pentru că "e singurul model viabil de instituţie naţională" şi pentru că desenele lui transformă zidurile-suport în lucrare de artă, care automat are valoare şi "complică" - după cum declară Perjovschi - decizia evacuării şi intervenirii violente cu picamerele. "E un fel de perete troian" - adaugă artistul. Acţiunea lui Perjovschi e o formă de squatting. Deciziei de eliberare a unui loc pentru dărîmarea lui, în cazul de faţă CNDB, artistul îi răspunde prin ocuparea pereţilor, prin îmbrăcarea şi dublarea lor cu desene. Astfel, artistul refuză pur şi simplu să plece din clădire, refuză să încredinţeze clădirea, să o dea spre demolare. Actul lui aminteşte de ocupările abuzive din Berlinul anilor ’90: oamenii protestau şi nu eliberau casele. Blocul pictat şi pe care scrie mare "Wir bleiben drin" ("Rămînem înăuntru"), din cartierul Kreuzberg, e un exemplu. Dar ceea ce face Perjovschi e mult mai mult decît atît: el desenează timp de o lună trei pereţi înalţi ai CNDB şi în felul acesta îi pune pe toţi cei care vor să dărîme acea aripă a clădirii într-o uriaşă dilemă. Pereţii se transformă brusc în artă şi devin valoroşi. E ca şi cum ar spune: OK, vă dăm clădirea, dar vă lăsăm semnătura lui Perjovschi pe cei trei pereţi. Ce faci? Dărîmi, pur şi simplu? Mai întîi zugrăveşti, acoperi tot şi apoi, liniştit, intervii cu picamerele? Îţi asumi acest act - distrugerea unui obiect artistic - şi consecinţele lui, scandalul ce va urma? Artistul e ludic, ironic, răspunde la cinism şi indiferenţă cu un act care cere o reacţie imediată, un act care face apel la conştiinţă şi etică. Acestea, chiar dacă e posibil să nu existe, trebuie provocate şi afişate public. În sine, dincolo de conţinutul său, de modul în care desenele sale se joacă şi jonglează cu simbolurile politice şi cu stereotipurile culturale, actul său este unul extrem de politizat şi de critic. "Time to download" Ne întoarcem din nou în timp, în paginile Dilemei vechi, nr. 89, din septembrie 2005. Iată cîteva dintre răspunsurile pe care Dan Perjovschi le dădea la Chestionarul lui Proust: "Îndeletnicirea mea preferată: să gîndesc şi să desenez, nu neapărat în această ordine; Fericirea pe care mi-o visez: să fac şi să influenţez lucruri în bine; Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: să nu mai am umor; Culoarea mea preferată: alb şi negru; Deviza mea: nu te opri". Time to download, parafrazîndu-l tot pe artist: negru pe alb sau alb pe negru. Cu carioca sau cu creta. Pe pereţi albi, pe ziduri negre, pe ferestre, pe podea, pe tablă. În Pavilionul român de la Veneţia, în Galeria Protokol din Cluj, în fosta cocserie din Essen, în cadrul proiectului "Kokerei Zollverein", la New York, în spaţiile MOMA şi, chiar în acest moment, în galeria Lombard-Freid Projects (cu expoziţia "You Remember my Pin", care îl apropie mult de artistul francez Renaud Auguste-Dormeuil, specialist în cartografierea unui spaţiu public al nesupravegherii video), la Centre Culturel Suisse din Paris, la Sydney şi, permanent, în Bucureşti, la Teatrul Naţional, în aripa ce încă mai găzduieşte Centrul Naţional al Dansului. Artistul permanent "la zid" "La Zid" e diferită de celelalte expoziţii ale lui Perjovschi. Cu markerul pe cei trei pereţi înalţi de la CNDB, accesibilă oricui, la orice oră, din diferite unghiuri şi de la înălţimi diferite, în funcţie de treptele urcate, expoziţia este numită "permanentă". Definind-o astfel, artistul se neagă pe sine. El nu mai vorbeşte de efemeritate, de pereţi care se şterg, ci, din contră, actul lui provoacă şi forţează autorităţile să reacţioneze altfel. Perjovschi vine pentru prima oară să deseneze într-o instituţie şi de data asta afirmă că face o lucrare permanentă. Se pune din nou pe sine la zid şi pune întreaga societate la zid, cerînd o reacţie. "La Zid" ar trebui să fie permanentă şi trebuie neapărat vizitată. Nu veţi vizita o expoziţie, vă veţi roti ochii, veţi urca sau coborî trepte ca să focalizaţi, vă veţi îndepărta ca să aveţi ansamblul. Veţi vedea cum, în mişcările voastre, veţi fi autorul propriei coregrafii, la Centrul Naţional al Dansului. Şi, chiar după jumătate de oră de "dans", veţi avea surpriza să descoperiţi noi desene, pe care înainte nu le-aţi observat sau pe care acum le citiţi şi le înţelegeţi în mod diferit. "Dansez cu voi" - scrie la un moment dat, pe unul dintre pereţi. Desenele lui Dan Perjovschi te fac martorul destinului unui zid şi al unei clădiri, te fac martorul istoriei prezente. De cîte astfel de intervenţii artistice de conştiinţă ar avea nevoie Bucureştiul sau România? Animaţii & ficţiuni Timp de opt luni, pînă în august, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) din Bucureşti, parterul şi etajul întîi sînt încredinţate lucrărilor de artă contemporană aparţinînd unui număr de peste douăzeci de artişti francezi. Evenimentul face parte dintr-un program al Ministerului Culturii şi Comunicării din Franţa, al cărui obiectiv este promovarea artiştilor francezi actuali, prin intermediul FNAC (Fondul Naţional de Artă Contemporană), cea mai mare colecţie de artă contemporană din Franţa. Animations/Fictions, comisariată de către Ruxandra Balaci, strînge la un loc un număr foarte mare şi diferit de lucrări. Titlul se explică prin intenţiile curatoarei de a arăta cum animaţia şi benzile desenate reprezintă o cale de acces către înţelegerea viciilor societăţii actuale. E adevărat, toate lucrările sînt o punere în comun a tehnicilor şi instrumentelor pe care le folosesc benzile desenate sau animaţia. Dar, dincolo de aceasta, ele nu reuşesc să împărtăşească un concept comun, nu oferă în ansamblu imaginea unei expoziţii coerente. Mai degrabă, ele au puterea de a demonstra modul în care arta contemporană inovează la nivelul genurilor sale. Sînt picturi (dar niciodată în sensul tradiţional al cuvîntului, cum ar fi Grille a lui Bernard Joisten, care iese pur şi simplu din pînza bine delimitată şi se extinde şi prelungeşte pe pereţii şi podeaua MNAC-ului), colaje (asemenea celui pe lemn, o bulă imensă "decupată" din revista de benzi desenate, a lui François Letaillieur), fotografii (care ies şi ele din cadrele fixe asemenea complicatei şi încărcatei Still life with Mickey, a lui Mac Adams), desene - precum seria de 34, în acuarelă şi stilou, care ies la propriu din rama cu mîini şi picioare, golită şi lăsată fără viaţă, evadează şi se întind pe tavanul MNAC-ului şi cer un efort să fie văzute, Mr. Frame, a artiştilor Petra Mrzyk şi Jean-François Moriceau, sculpturi (a lui David Mach, Mickey Matchhead, Mickey, avalat de capul inert compus din mii de chibrituri puse unul lîngă altul), filme de animaţie şi instalaţii, precum cea a lui Wang Du, Défilé, piese de joc de-a războiul, la proporţii mult mai mari. Dubla supradimensionare a unor elemente dă tridimensionalitate lucrării. "Cartea junglei" Lucrările care la Animations/Fictions atrag cel mai mult atenţia sînt instalaţia video sonoră (pe Opus 77 de Haydn), Professeur suicide, a lui Alain Séchas, şi filmul de animaţie The Jungle Book Project, al cunoscutului artist Pierre Bismuth. E păcat să le povesteşti, ele trebuie văzute. Professeur suicide este o imagine a societăţii actuale. Profesorul le predă celor cinci elevi (toţi, manechine de plastic alb şi capete-balon) lecţia de sinucidere. Îşi înţeapă uşor capul, gestul se reia la infinit, expresia feţei sale e diferită, zîmbeşte, se miră, e trist, dar ochii rămîn mereu la fel de goi şi de pasivi. Instalaţia e plasată în aşa fel încît îl pune pe vizitator în poziţia elevului, dar poate fi privită şi de sus, de la un alt nivel. Videoinstalaţia lui Pierre Bismuth, The Jungle Book Project, din 2002, proiectează pe un ecran mitica povestire animată a lui Walt Disney şi devine, automat, ţinta multor vizitatori. Artistul îl prelucrează, combină 18 versiuni ale filmului, 18 traduceri: fiecare personaj vorbeşte o altă limbă, Mowgli vorbeşte spaniolă, turma de elefanţi - germană. Şi astfel barierele lingvistice dispar, desenul animat e un Turn Babel, locul unde se înţeleg cu toţii, prin universalul limbaj vizual. Bismuth transformă filmul lui Disney într-o lucrare de artă, abstractă, deschisă interpretărilor, universală, care nu are nevoie de un limbaj predefinit. Prezentă în foarte multe galerii şi muzee, The Jungle Book Project e extraordinară prin impactul pe care îl are asupra publicului. La MNAC, în seara deschiderii, cei mai mulţi vizitatori urmăreau Cartea junglei, în varianta propusă de Pierre Bismuth.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Cum au ajuns romii în principatele române. Statistic, ei sunt mult mai numeroşi decât în orice ţară
De la plecarea lor din India, în urma certurilor dintre conducători, s-au despărţit în două ramuri, o parte îndreptându-se spre Nordul Africii, în timp ce partea cea mai consistentă a luat calea Europei.
image
Povestea nefardată a românului închis în China: „Stăteam într-o cuşcă cu gratii şi dormeam pe o pătură plină de sânge“
Marius Balo l-a căutat pe Dumnezeu la seminarul teologic din Cluj-Napoca, apoi la Academia de studii teologice „Sfântul Vladimir“ din New York, dar l-a găsit cu adevărat într-o celulă de 16 metri pătraţi din Shanghai. A petrecut opt ani în închisorile chinezeşti, timp în care a cunoscut iadul pe Pământ, însă acum consideră că toată experienţa a fost, de fapt, o binecuvântare.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.