Alternatives théâtrales
Alternatives théâtrales, 106-107, noiembrie 2010
Revistă trimestrială publicată în Belgia – dar cu portanţă internaţională – Alternatives théâtrales consacră un dosar consistent teatrului românesc contemporan. Grupajul intitulat La scène roumaine. Les défis de la liberté este coordonat de George Banu şi cuprinde articole de analiză despre tendinţele din dramaturgia şi regia românească, portrete de artişti, interviuri, opinii despre spectacolele-cheie din ultimii douăzeci de ani, şi este ilustrat cu fotografii realizate de Mihaela Marin.
„Douăzeci de ani după..., ca să parafrazez titlul unui roman al lui Alexandre Dumas; despre ce călătorie vorbim şi care să fie pietrele de hotar de la care aş putea restitui aventura mea de spectator? Să le amintesc prietenilor din Europa că am făcut şi continuăm să facem teatru în România! Cîteodată altfel, cîteodată în acelaşi fel. Regimul de excepţie a încetat, s-a instaurat dura şi fericita lege a libertăţii, însă constrîngerile politice de atunci au fost înlocuite cu constrîngerile economice de acum. Orice artă cheamă la război...“ – scrie George Banu în articolul care deschide dosarul. Exact spiritul combativ pare să fie elementul central urmărit de aproape toate articolele. Iar luptele se dau pe mai multe fronturi: legi şi instituţii învechite sînt bariere în calea creativităţii; „alternativii“, „independenţii“, „undergrounzii“ se bat cu establishment-ul; dramaturgii noi încearcă să-şi strecoare piesele în programele teatrelor şi au de luptat cu Shakespeare, Cehov & Co.; critica încearcă să facă ordine încercînd să sorteze ce e cu adevărat inovator în noua estetică teatrală; teatrele se luptă pentru public încercînd să-şi definească poziţiile pe piaţă; Măniuţiu, Şerban, Purcărete – dar nu numai ei – cuceresc teritorii noi la festivalurile europene etc. Şi din această veselă instabilitate apar spectacole uimitoare. Descris în aceste articole scrise „din depărtare dar de aproape“ aproape că am uitat de toate complexele teatrului românesc.
