Acest oraş e în grija locuitorilor săi

Două evenimente au deschis vara în Bucureşti: "Noaptea Albă a Galeriilor" şi "Street Delivery". "Noaptea Galeriilor" a ajuns la a treia ediţie, iar "Street Delivery" a închis strada pentru maşini şi a deschis-o pentru oameni, pentru a patra oară. Sînt evenimente care dezvoltă un cîmp cultural nou, în care participarea şi interacţiunea sînt termenii de bază. Totul pentru redobîndirea spaţiului public şi a spaţiilor de reflecţie publică. Aceste evenimente dau sens unor comunităţi spontane, ele combină elemente sociale, culturale şi ideologice care în general sînt slab reprezentate în oraş. Accentul pus pe colaborare şi reţea " ambele sînt evenimente de reţea, cu participanţi care se auto-coordonează, nu sînt centralizate şi fixate într-o singură direcţie " le transformă în instituţii temporare, în care regulile se pot rezuma simplu: deschidere şi acces liber. În acest an, cele două evenimente-platformă s-au intersectat în seara de vineri spre sîmbătă, cînd traseul propus de "Noaptea Galeriilor" a inclus şi strada Verona, unde se aflau cîteva dintre spaţiile de expunere. Aceste platforme îşi dovedesc vitalitatea într-o zonă culturală în care nici statul şi nici domeniul privat nu excelează. Sînt interstiţii sociale care vor genera următoarea mutaţie culturală a oraşului. Într-o retorică a crizei, aceste două evenimente, un mix de solidaritate şi interes cultural privat, demonstrează că economia înrederii e singura funcţională. Reţeaua invizibilă a lumii vizuale "Noaptea Albă a Galeriilor", desfăşurată în noaptea de vineri (12 iunie) spre sîmbătă, a ajuns la a treia ediţie. Dacă nu poţi ajunge la toate spaţiile de expunere înseamnă că platforma s-a extins, depăşind cadrul comunităţii artistice: 28 de spaţii deschise, proiecţii de filme în aer liber şi peste 100 de artişti au compus traseul nopţii albe. Eu am început călătoria de la Atelier în tranziţie, un spaţiu temporar, într-un subsol de pe Edgar Quinet. La intrare, pe zidurile dintre două blocuri, street-artiştii (IRLO, ZangaKid) erau la muncă. Peste stradă, la Centrul de Introspecţie Vizuală, puteai vedea expoziţia "Am dubii", o serie de filme video ale artiştilor Jesse Jones şi Declan Clarke, curator: Ştefan Tiron. Nu puteai să nu remarci vocile şoptite care citeau din Manifestul Partidului Comunist. La CIV puteai să faci o călătorie audio prin zonă (parte a proiectului "Ars Telefonica" de anul trecut, prin care s-a lansat Centrul) sau să participi la lansarea catalogului "Ars Telefonica". La un an după lansare, coerenţa acestui spaţiu non-comercial de expunere, unitatea vizuală şi deschiderea către arta contemporană din estul european fac din el un proiect special şi reuşit. Am continuat traseul spre "UNA Galeria", unde erau expuşi premianţii Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, promoţia 2008-2009. Din păcate, lucrările erau expuse (la) comun, într-o configuraţie care cu siguranţă nu putea fi opera unui curator: genuri, tehnici, intenţii şi atitudini diferite reunite fără nici un concept, în acelaşi spaţiu. La ALERT Studio, aflat la o stradă distanţă, oamenii socializau în faţa celor două cămăruţe cu instalaţii şi lucrări (artişti: Emanuel Borcescu, Alina Buga, Cătălin Burcea, IRLO, NOPER). Pe Christian Tell s-a deschis acum cîteva luni spaţiul Laika, o galerie într-o cameră. Am vizitat expoziţia lui Dan Beudean, o lume cu accente mistice şi ironice, cu instalaţii din obiecte reciclate, colaje şi intervenţii pe lucrări existente de design interior comunist. Călătoria a continuat la galeria H’art unde expoziţia de "pictură obsedată de centralitate" a Ancăi Mureşan, "Pînă la urma zilelor", e una dintre cele mai plictisitoare văzute în acea noapte. La point contemporary, expoziţia "lih" a lui Gili Mocanu, chiar dacă e prezentată într-un mod inovator, e probabil la fel de plictisitoare. point contemporary e o galerie comercială nouă, pe două niveluri (Strada Icoanei, nr. 15), cu o atitudine glamour pentru colecţionarii care tocmai se nasc şi în România. La Galeria Posibilă au fost proiectate trei piese video-art: Bob’s your uncle (Nicu Ilfoveanu & Michele Bressan), A.S.B.T (Matei Bejenaru) şi Felicia spune (Răzvan & Irina Botea), se bea socată şi se mînca budincă cu cireşe şi căpşune. Am ajuns la Paradis Garaj (un spaţiu alternativ într-un fost garaj pe strada Batiştei, organizat de Claudiu Cobilanschi şi Ştefan Tiron) unde tineri şi adolescenţi schimbau colecţii de surprize Turbo şi sărbătoreau un revelion ad-hoc. Am lăsat party-ul în urmă şi am ajuns la Cărtureşti, unde se află prezentat conceptul pavilionului românesc de la Bienala de Arhitectură de la Veneţia de anul trecut: Bolt, sau scaunul în trei picioare. Am încheiat traseul pe lîngă Gara de Nord, la Galeria Andreiana Mihail. Expoziţia "Nimic mai de preţ ca valoarea zilei" (artişti: Adrian Ghenie, Ion Grigorescu, Ciprian Mureşan, Mona Vătămanu şi Florin Tudor, curator: Magda Radu) examinează trecutul comunist din mai multe puncte de vedere şi prin optica unor artişti din generaţii diferite, utilizînd medii diferite. Montajele fotografice şi litografiile lui Ion Grigorescu, Manifestul Partidului Comunist în păsărească (Ciprian Mureşan) şi instalaţia video a Monei Vătămanu şi a lui Florin Tudor sînt cîteva lucrări care nu trebuie ratate. Îmi pare rău că nu am ajuns la Galeria 29 (într-un bloc de la capătul oraşului) " un proiect al artistului Mircea Nicolae, la Centrul Naţional al Dansului " un performance de Manuel Pelmuş şi "Cartea cu desene", şi nici la Galeria 26 unde expunea Nicolae Comănescu 3 în 1: Muştar, Cenuşă & Noroi. În aceeaşi noapte a fost lansat site-ul www.me moriecolectiva.org care vrea să reunească amintirile anilor 1950-2000 într-un "aer de familie". Au fost proiectate imagini din colecţie la Muzeul Ţăranului Român şi pe faţada Teatrului Naţional de Operetă. "Noaptea Albă a Galeriilor" e un eveniment necesar pentru stabilirea unei reţele active de artişti, curatori şi public în Bucureşti. Cele 28 de spaţii de expunere sînt de două ori mai multe ca anul trecut şi probabil mai puţine ca anul viitor. Această platformă, iniţiată de Suzana Dan şi Silvia Rogozea, face posibil un mediu de interacţiune în Bucureşti, pe care altfel nici administraţia publică, nici mediul privat nu-l pot oferi. Spaţiul public reinventat "Street Delivery" ar trebui să se întîmple săptămînal, nu doar pe 12, 13 şi 14 iunie. Ajuns la a patra ediţie, e o platformă care militează pentru recîştigarea spaţiului pietonal şi transformarea străzii Arthur Verona într-o axă culturală a oraşului. Mixul de patrimoniu, producţie contemporană, inovaţie, solidaritate, concerte şi arta străzii este revigorant într-un Bucureşti pierdut din punct de vedere urbanistic. Avînd la un capăt librăria Cărtureşti (care, pe zi ce trece, devine un centru cultural complex găzduind spaţii expoziţionale, librărie, ceainărie şi terasă cu verdeaţă) şi în celălalt " parcul Grădina Icoanei, lîngă care a fost amplasată o scenă, "Street Delivery" a adunat pentru trei zile cele mai diverse stiluri de viaţă şi de expresie. Carte, dar şi biciclete. În grădina Cărtureşti s-a organizat o bibliotecă în aer liber, unde puteai citi o carte la umbră sau puteai primi stickere şi manifeste anarhiste. De altfel, o parte dintre cărţi aveau ca temă anarhismul. În acelaşi spaţiu exista şi un free shop, loc în care puteai face trocuri instant sau pur şi simplu lăsai obiecte culturale şi luai altele (CD-uri, cărţi, haine, electronice). Pe stradă exista şi un atelier de legătorie manuală pentru cei pasionaţi de epoca Gutenberg, dar şi spaţii amenajate pentru lectură: lîngă expoziţia de bandă desenată, unde copiii răsfoiau intens cărţile, sau la un vechi pick-up unde sîmbătă Alice în Ţara Minunilor făcea o audienţă de invidiat. Sîmbătă şi duminică mai mulţi poeţi (Marius Ianuş, Cosmin Perţa, Teodor Dună), la invitaţia lui Răzvan Ţupa, au compus poeme relaţionale: vorbeai cu poetul şi acesta îţi scria poemul. Vis-