Abandonul scriitorilor

Publicat în Dilema Veche nr. 598 din 30 iulie - 5 august 2015
Abandonul scriitorilor jpeg

● Steaua, nr. 5&6 (800) / 2015, www.revisteaua.ro.  

Nu e prima dată cînd scriu despre revista clujeană

, în special despre anchetele ei; ei bine, de data aceasta subiectul este unul deopotrivă dur şi delicat: „Cum m-am lăsat de literatură“. Scrie Radu Toderici în

-ul anchetei: „Cît de importantă mai este literatura, cînd alte lucruri devin mai importante? În România se vorbeşte şi se scrie despre literatură mult şi fără a se acorda (credem noi) binemeritata importanţă micilor momente de îndoială, de abandon temporar, de autoreflecţie lucidă asupra întrebării «mai merită în acest moment să mai scriu?…» Ce anume din experienţa dumneavoastră personală (politicul, angajamentul civic, tentaţia unui alt mod de exprimare etc.) a provocat despărţirea de literatură?“ La anchetă n-au răspuns, din păcate, decît şase scriitori, altfel din generaţii şi cu profiluri artistice diferite, ceea ce l-a făcut pe îngrijitorul ei să se întrebe dacă nu cumva subiectul e tabu, deşi, cum spune tot acesta, „dacă putem să discutăm de ce scriem, ar trebui să putem discuta şi despre decizia de a nu mai scrie – pe moment, pentru un an, pentru mai mult timp.“ 

Într-un fel sau altul, fiecare din cei şase scriitori a (avut) o relaţie îndepărtată cu scrisul şi/sau doar cu publicatul măcar într-un moment al carierei lor. Ana Blandiana s-a dedicat, în mod admirabil, conservării memoriei victimelor comunismului şi a publicat relativ puţin: „În deceniul în care nu am publicat nici o carte, cel mai greu mi-a fost să suport expunerea publică, lipsa de singurătate şi faptul că privirile îndreptate spre mine nu mai căutau un scriitor. Şi asta nu numai pentru că eu nu mai scriam, ci şi pentru că pentru ceilalţi nu doar cărţile mele, ci însăşi literatura nu mai părea să aibă vreo importanţă. Nici o clipă, însă, absolut nici o clipă nu am încetat să sper şi să fiu convinsă că mă voi întoarce la scris, indiferent dacă pentru ceilalţi scrisul mai însemna sau nu ceva. Niciodată nu mi-am pus întrebarea dacă «mai merită în acest moment să mai scriu?», ci, indiferent cît de necesar şi de important era ceea ce făceam, m-am întrebat întotdeauna dacă nu cumva scriind aş face ceva nu numai mult mai important, ci şi mai util.“

Romulus Rusan, implicat cot la cot cu Ana Blandiana în arhivarea memoriei anticomuniste de la Sighet, spune că, în ciuda acestor ultime două decenii dedicate istoriei, n-a terminat-o cu literatura: „N-am încetat să scriu caiete după caiete de frînturi, de idei, de amintiri, de eseuri, pe marginea vieţii pe care o trăiam. Caietele acestea începute în taină cu zeci de ani în urmă (pe unele le-am ţinut ascunse într-un pătuţ, pe altele le-am purtat prin oraş, în nopţile periculoase ale Revoluţiei, într-un geamantan, închipuindu-mi că astfel le salvez, pentru ca apoi să le rescriu).“ 

Simona Popescu, o scriitoare care spune că scrie greu şi între ale cărei cărţi trec mulţi ani, se întreabă, vag metafizic, unde e autorul cînd nu scrie: „Păi, de pildă, autoarea – să precizăm – face mîncare, merge cu copilul în parc, spală şi calcă, face gospodărie, cum ar veni, aleargă încolo-încoace, la cumpărături, la teatrul pentru copii sau, de plăcere, cultivă, la propriu, o micuţă grădină. Apoi copilul creşte, e puţin mai uşor, dar îmbătrînesc cei apropiaţi, părinţii, unii prieteni. Despre cum autorul se opreşte din scris pentru că se întîmplă lucruri îngrozitoare în jurul lui, altădată – sau poate niciodată. Se întîmplă că se îmbolnăvesc cei dragi, se întîmplă că şi mor, iar autorul încremeneşte. Sigur, omul e un animal rezistent. Şi scriitorul… Unde e autorul cînd nu publică? Cînd nu publică, nu publică nu pentru că s-a lăsat de literatură: scrie aşa cum trebuie el să scrie, liniştit, fără grabă, fără contracte, fără presiuni, fără groaza că va fi uitat (o au doar cei care publică orice în ideea – tîmpită – a lui

– lozincă valabilă, totuşi, doar pentru universitari!).“ Multe lucruri personale interesante, dar şi despre meseria de scriitor în general („cînd scrii, uneori nu se vede că scrii, zic oamenii că te-ai lăsat“), spune Simona Popescu în cel mai lung text al anchetei, admiţînd că scrie mai cu spor pentru reviste sau volume colective şi că-i place să mai şi piardă vremea, făcînd o mică retrospectivă a activităţilor care au ţinut-o, în anumite perioade, departe de scris: privitul la televizor şi surfing-ul pe Internet (în special YouTube şi blog-uri). „Să te laşi de literatură de tot, asta e cu adevărat… admirabil“, mai afirmă Simona Popescu înainte de a enumera scriitorii români care au scris (şi au şi rămas în istoria literaturii) cu puţine, uneori chiar cu foarte puţine pagini scrise: Fîntîneru, Urmuz, Mateiu Caragiale sau

– deşi acesta din urmă a scris şi a publicat nu mai puţin de şapte volume de poezie (dintre care unul postum), o carte de poeme în proză şi o proză de cîteva zeci de pagini. Dintre străini, Simona Popescu îl aminteşte pe Salinger, deşi nici acesta n-a scris tocmai puţin. În afara celor cîteva volume cunoscute de povestiri şi nuvele

… cu greu poate fi numit roman), se ştie acum că omul a continuat să scrie, în seiful rămas după dispariţia sa găsindu-se suficiente manuscrise de proză scurtă şi roman pentru a i se dubla opera. Tot ca o paranteză, am impresia că există în literatura română un anume cult pentru scriitorii unei singure cărţi, ca să zic aşa, de la H. Bonciu, prin Ştefan Bănulescu, pînă la Ovidiu Verdeş. 

Ruxandra Novac, care a publicat o singură carte de poezie, în 2003, spune despre renunţare: „Nu mi-am propus asta, nu e nu ştiu ce frondă sau alte prostii, nu vreau să fiu fata lui Rimbaud (cred că nici el nu şi-a făcut mari planuri antiliterare de natură să dea de lucru exegezei, probabil pur şi simplu l-a interesat altceva, dar nefiind fata lui nu ştiu), nici să demonstrez ceva cuiva. Nu e nici ură faţă de scris, de sine etc. Îmi plăcea mult să scriu, era aproape fizic. Îmi plăcea concentrarea, atenţia, precizia… Nu am nici cea mai vagă idee dacă obiectele fizice cărţi vor mai exista în cazul meu, nu asta îmi decide viaţa, ci absenţa sau prezenţa acelor momente.“

Ionuţ Chiva, între al cărui roman de debut şi prima sa carte, de poezie, au trecut şapte ani, după ce-l citează şi el pe Salinger, vorbeşte despre aspectul practic al situaţiei: „Am avut mereu joburi din lumea reală, depărtate de spaţiul eterat al funcţionăriei culturale, or, joburile astea au fost mereu destul de abrutizante. Seara vrei doar să bei ceva şi să dormi greu, nemişcat. Şi nu să scrii la romanul care apoi apare la Polirom, vinde 1000, poate 2000, poate mult mai puţin, este poate pomenit în anchetele culturale de la finele anului ca una dintre sutele de frumoase şi big realizări pe care colegii tăi filatelişti le-au propus spre bucuria şi curăţirea sufletului publicului consumator etc. etc. E obositor, asta. Aşa că nu mai scrii în seara aia şi seara se face săptămînă, săptămîna se face lună şi gata, ai pierdut contactul cu romănaşul. E foarte greu să mai intri la loc, între timp pare sec, sterp, ca o carte mai veche pe care ai scris-o, ai publicat-o demult, gata, te-ai scăpat de ea. Ultimul volum pe care l-am publicat este unul de povestiri, precedat de unul de poezii. A fost posibil pentru că încercam să scriu povestirea într-o singură noapte, ca pe o poezie. Mai vine şi lenea peste toate astea, plus că au început să-mi placă banii, mai bine fac bani.“ 

Dincolo de lipsa de timp pentru scris (apropo, Raymond Carver scria în weekend-uri, iar Alice Munro, în timp ce copiii erau la şcoală), Ionuţ Chiva atinge în treacăt un aspect important, şi anume faptul că piaţa noastră de carte, cu tot ce presupune aceasta, de la vînzări la presa literară, nu e deloc stimulatoare. La noi, scrisul e lipsit de motivaţia publică, e doar o afacere personală, strict intimă, un hobby, nicidecum o meserie în sine. De-asta nu avem redactori de carte, agenţi literari, genuri comerciale, mode literare, răsplată financiară, expunere în media etc., adică tot ceea ce întreţine dinamica unei pieţe de carte: ofertă, cerere, schimb, creştere, planuri, strategii, investiţie, răsplată etc. La noi, şi poate e mai bine aşa, literatura începe şi se termină cu scriitorii. Orice altceva sînt doar consecinţe probabile. La noi, literatura e o suită de întîmplări personale.  

Pagina de autor a lui Marius Chivu  aici.  

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.