50 de ani de rîs în tragedie

Publicat în Dilema Veche nr. 362 din 20 - 26 ianuarie 2011
Ce bine că n am douăzeci de ani! jpeg

Miercuri 5 ianuarie, de la şapte pînă spre zece seara, am făcut o excitantă baie de mulţime la sărbătorirea a 50 de ani de la înfiinţarea Teatrului de Comedie. Cînd am ajuns, am crezut că mă isterizez. De unde mă aşteptam la cîteva zeci de surîsuri şi strîngeri de mînă, m-am trezit într-un haos total şi vesel, de carnaval ameţitor, ultramagnetizat (dar fără pic de „jamaică“), o devălmăşie furibundă, vecină cu scenele demenţiale de la baia comunală din „Clopotele“ lui Lucian Pintilie. La cîteva minute după orele 19, nu mai era disponibil nici un umeraş de la garderobele ambelor săli, sute de persoane gravitau torenţial pe orbite imprevizibile, cameramanii se călcau reciproc pe bătături cu intervievaţii, înotai literalmente printre vipuri ale scenei, iar cînd a dat să intre-n sală fanfara Zece Prăjini, instrumentiştii (conduşi de molipsitoarea frenezie a lui Ovidiu Lipan-Ţăndărică) abia au avut loc să se strecoare spre scenă de mulţimea spectatorilor de mult instalaţi în picioare pe marginile sălii.

Am stat la coadă la paltoane cu Marin Moraru, l-am văzut asaltat de pretutindeni pe Radu Beligan, i-am admirat de departe pe Mircea Albulescu, Sanda Toma, David Esrig, Horaţiu Mălăele, Lucian Giurchescu, Dumitru Rucăreanu, Ion Lucian, Traian Stănescu, Magda Catone, Vladimir Găitan, George Ivaşcu, m-am salutat cu George Mihăiţă, Irina Margareta Nistor, Felix Alexa, Marian Rîlea, Ducu Darie, Valentin Teodosiu, Candid Stoica, Ioan Chelaru, Radu F. Alexandru, Ion Cazaban, am conversat emoţionat cu Ilinca Tomoroveanu şi profesional cu Ileana Lucaciu, am înregistrat prezenţa unor personalităţi antinomice precum Mona Muscă, Viorel Lis şi Răzvan Theodorescu, am făcut încîntat cunoştinţă cu Mimi Brănescu... Iertare de multele omisiuni, dar aşa de uriaşă era forfotirea, aşa de irespirabilă mulţimea şi aşa de năprasnic s-a derulat totul, încît abia aveai cum să-ţi dai seama pe lîngă cine treci şi de cine te-ai lovit, necum să ai perspectiva necesară vreunui simulacru, măcar, de „carnet monden“ à la Claymoor.
 
George Mihăiţă a fost, fireşte, amfitrionul Galei (dozînd cu atenţie emoţia evocărilor, poantele, pauzele de efect şi aluziile iuţi), un spectacol regizat sobru şi eficient de Alexandru Dabija. De vorbit au vorbit Radu Beligan (aplaudat minute-n şir în picioare) – părintele Teatrului inaugurat pe 5 ianuarie 1961 –, apoi Lucian Giurchescu, Sanda Toma, David Esrig, Mircea Albulescu, Horaţiu Mălăele, Vladimir Găitan.
 
Ce a revenit semnificativ în vorbiri a fost obsesia solidarităţii, spiritul de echipă, unitatea afectivă şi omogenitatea profesională, pe scurt: atmosfera de familie în care au trăit şi lucrat cei 27 de actori, doi regizori şi doi scenografi, majoritatea tineri, cu care Meşterul Beligan a început croaziera Teatrului de Comedie pe apele tulburi ale minidezgheţului dejist din(spre) 1961. Adică exact ceea ce lipseşte în chip catastrofal vieţii teatrale de astăzi, dominată de un amestec letal, aş zice, de atomizare, fiere resentimentară, cinism mercantil, deprofesionalizare şi decerebrare, mult mai periculos decît străvechea mixtură de invidie, hedonism halucinant şi furnicar de intrigi, ce va fi caracterizat de cînd lumea viaţa Scenei.
 
Dincolo de efervescenţa serii în sine, evenimentul substanţial l-a constituit apariţia albumului 50 Teatrul de Comedie, tipărit la Coresi S.A., un best of de la Rinocerii ionescieni în regia lui Lucian Giurchescu, 1964, sau de-neuitatul, pentru mine, Troilus şi Cresida lui David Esrig (cu seducătoarele salturi ale lui Marin Moraru în spinarea uriaşului „Ahilică“ Albulescu), 1965, pînă la Revizorul lui Mălăele din 2006, sau Casa Zoikăi, 2009 (Tocilescu), trecînd prin repere precum Noaptea furtunoasă a lui Giurchescu din 1973, Doi tineri din Verona (Alexandru Dabija, 1983), Visul unei nopţi de vară şi Iluzia comică (Alexandru Darie, 1990, respectiv 1999). Inclusiv „legendarul“ turneu parizian din mai 1965, cînd Teatrul de Comedie a fost onorat cu Premiul Théâtre des Nations. Acesta avea să fie urmat de evenimente dragi memoriei noastre culturale şi tipice epocilor de dezgheţ ideologic, precum Pădurea spînzuraţilor la Cannes şi vizitele lui Charles de Gaulle şi Richard Nixon la Bucureşti, pentru a eşua iremediabil apoi, odată cu cazurile Reconstituirea şi Revizorul...
 
Chiar dacă majoritatea mirajelor „carierei“ mele de spectator se leagă de Teatrul Bulandra, cum să uit multele seri în care, copil sau adolescent fiind, plecam fericit cu maică-mea de pe strada Măndineşti, după orele de rîs eliberator la Troilus şi Cresida, ori Noaptea furtunoasă, dar şi – de ce să mint? – de la Preşul, Nic Nic, Mielul turbat, Sfîntul Mitică blajinul, Cher Antoine, Mandragora. Exista pe atunci binecuvîntata mijlocire dintre teatru şi public numită „difuzorul voluntar (de cărţi şi bilete la spectacole) în întreprinderi“. Ani şi ani, maică-mea, dactilografă la Agerpres, venea săptămînal cu snopul de bucoavne şi bilete de teatru, operă şi operetă, luate pe datorie, din chenzină în chenzină, de nu trecea sîmbătă sau duminică fără mica noastră mare sărbătoare scenică, ritualic marcată de ciocolata/nugaua şi sucul din pauze.
 
Un teatru care s-a mîndrit cu numele lui Birlic, Nineta Gusti, Gheorghe Dinică, Mircea Şeptilici, Ştefan Ciubotăraşu, Radu Beligan, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Vasilica Tastaman, Toma Caragiu, Sanda Toma, Amza Pellea, Ştefan Tapalagă, Iurie Darie, Ion Lucian, Mihai Pălădescu, Aurel Giurumia, Cornel Vulpe, Şerban Ionescu, Marian Rîlea, iar astăzi cu actori precum George Mihăiţă şi Dorina Chiriac, Valentin Teodosiu, Ştefan Bănică şi Emilia Popescu, Găitan, Vizante şi Mirela Oprişor, Iarina Demian, Delia Nartea, Tudor Chirilă, un regizor ca Vlad Massaci şi scenografi ca Puiu Antemir şi Anca Răduţă – i-a avut directori pe Radu Beligan (1961-1969), Lucian Giurchescu (1969-1979, 1990-1994), Valentin Plătăreanu (1979-1981), Silviu Stănculescu (1981-1990), Vladimir Găitan (1994-1996), Dan Vasiliu (1996-2002) şi, din 2002 încoace, George Mihăiţă. Recitiţi lista şi cronologia directorială şi veţi înţelege numaidecît în ce măsură partea reproduce întregul. Debuturile timid dezgheţate întru mantra „reteatralizării teatrului“, urmate de glorioasa resincronizare europeană, aveau să defileze din concesie în concesie, cînd subtil, cînd ostentativ, potrivit degradării ceauşismului pînă la caricatură şi sufocarea prin deriziune...

Sanda Toma rezumă admirabil: „Nu pot să uit perioadele de glorie ale Teatrului de Comedie, dar vreau să uit toţi acei ani plini de umilinţe, frustrări şi frig pe care i-am îndurat cînd, funia politică strîngîndu-se, ne-a sugrumat repertoriul, obligîndu-ne să rostim texte cretine ale aşa-numitei dramaturgii originale, remarcabile doar prin lipsa ei de valoare, menită atunci să construiască comunismul, iar acum să-l condamne. Teatrul de Comedie a fost viu, efervescent sub directoratul maestrului Beligan şi apoi sub cel al lui Lucian Giurchescu. Restul a fost tăcere... pînă cînd George Mihăiţă a preluat cîrma trezind teatrul din nou la viaţă, readucîndu-i vigoarea şi tinereţea de altădată“.
 
Ca spectator, prefer să închei cu formula lui Marin Moraru – „Teatrul de Comedie este teatrul meu de suflet“ – şi să aflu că încîntarea pe nume Nepotul lui Rameau a început, de fapt, în aceeaşi „magazie de decoruri“ în care s-au copt Umbra, Capul de răţoi, Troilus şi Cresida.
 
P.S. De la 5 ianuarie 2011, Sala Mare a Teatrului de Comedie se numeşte Sala „Radu Beligan“.
 
Dan C. Mihăilescu este critic literar. Recent, a lansat volumul Cărţile care ne-au făcut oameni la Editura Humanitas.

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.
image
Cazul înfiorător al elevului ucis în timp ce mergea spre şcoală. Daune uriaşe acordate de judecătorii din Neamţ
Judecătorii din Neamţ s-au pronunţat într-un dosar penal, acordând daune uriaşe după ce un elev a fost ucis când mergea spre şcoală. În accident au mai fost răniţi alţi doi adolescenţi
image
Totul despre „drogul violului”. Povestea de film horror a uneia dintre victime: „Am băut apă plată” FOTO VIDEO
„Drogul violului” face ravagii în Europa, iar în România a făcut vâlvă cazul unei eleve în vârstă de 15 ani, despre care s-a scris că a fost drogată, sechestrată și violată.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.