Războiul Rece, versiunea chic

Publicat în Dilema Veche nr. 773 din 13-19 decembrie 2018
Războiul Rece, versiunea chic jpeg

● Zimna wojna / Cold War (Polonia-Franța-Marea Britanie, 2018), de Pawel Pawlikowski. 

Cold War continuă căutările estetice apăsat calofile inițiate de Pawel Pawlikowski odată cu Ida, în 2013. Ingredientele care au contribuit la succesul acelui film – printre altele, preferința pentru decolmatarea trecutului, tradusă vizual în cadre de tip tablou compuse migălos – sînt în continuare prezente, dar miza lui Cold War e mai ambițioasă: în loc să vizeze o situație concentrată în cîteva zile, noul film al polonezului, plasat la mijlocul secolului trecut, urmărește relația cu evoluție sughițată dintre un compozitor și o cîntăreață, pe ambele baricade ale Cortinei de Fier. Filmul acoperă un interval de timp de cincisprezece ani, ceea ce – la cele 80 de minute ale sale – înseamnă să ceri cam mult de la un scenariu sărăcăcios. Dar, mă grăbesc să adaug, Pawlikowski e un scenarist destul de oarecare; mizanscena lui, în schimb, are mult mai multe de oferit.

Pawlikowski dovedește, în Ida și în Cold War, faptul că e în primul rînd un stilist. Ambele filme subliniază sensibilitatea regizorului pentru frumusețea de suprafață a lumii, amplificată prin tot soiul de artefacte ale trecutului puse în scenă, de la automobile la mansarde pariziene. Într-adevăr, Cold War nu e altceva decît un film care glisează de pe o suprafață pe alta, într-o suită de cadre care mai de care mai seducătoare, îmbrăcate în nuanțele de alb-negru devenite trademark al cinema-ului recent practicat de Pawlikowski. Cineastul are o atenție deosebită pentru compoziții vizuale – ceea ce ar fi suficient, după mine, pentru ca noile sale filme să stîrnească interes: mizanscena sa e rodul unei reflecții îndelungate asupra dispunerii personajelor în spațiu, în tablouri de o rigoare maniacală chiar și atunci cînd subiecții lor sînt voit descentrați, relegați înspre marginea cîmpului vizual. Forma picturală a lui Cold War trădează atitudinea lui Pawlikowski față de epoca descrisă – între o idealizare a practicilor de pe vremuri (jazz și mari orchestre) și un fetișism pentru obiectele scoase din uz.

Toate acestea fac ca filmul să își asume o doză destul de serioasă de artificialitate, de încremenire. În linii mari, aș zice că Pawlikowski reușește să fie riguros (fiecare cadru al său deținînd parcă o semnificație autonomă, dar și o parte precis stabilită în întregul narațiunii) fără să fie dogmatic (căci tablourile sale adoptă numeroase stiluri de compoziție). Așa se explică și durata foarte scurtă a filmului: pare că Pawlikowski a încercat să evacueze orice surplus vizual, orice moment inutil, epurînd povestea la maximum.

Dar concizia narativă se datorează și unui alt procedeu foarte drag regizorului: elipsa. Cold War lasă senzația că Pawlikowski vrea să-și pună la încercare spectatorul, că îi e teamă să nu-i servească acestuia prea multă informație. Deja, în Ida, artificiul era la lucru – de pildă în secvența accidentului tratată în doar două planuri: în primul, personajul e la volan într-o stare de vădită tulburare; în al doilea, mașina sa este tractată dintr-un șanț. Unele elipse din Cold War au aceeași forță, îmbogățind narațiunea subțiratică (de pildă, o privire care poate însemna orice, conducînd totuși spre o scenă de sex); altele, însă, par mai degrabă că denotă trîndăvia unui scenarist care nu și-a mai bătut capul cu detaliile: nu e clar, bunăoară, în ce condiții a reușit protagonistul să treacă de partea cealaltă a Cortinei, în lumea occidentală. Ceea ce nu mă împiedică, totuși, să apreciez anumite segmente ale acestei narațiuni fragmentate care avansează liber, pierzînd pe nepusă masă unele personaje de-a lungul anilor, regăsind altele mai tîrziu, fără vreun program aparent. La fel cum merită semnalate și aparițiile șarmante ale lui Jeanne Balibar și Cedric Kahn, care dau contur boemei pariziene fantasmate de Pawlikowski.

Rămîne totuși întrebarea, dincolo de parcimonia cadrelor eye candy, dacă în spatele acestei forme excesiv îngrijite se ascunde altceva. În ce mă privește, așa cum intuiesc proiectul stilistic al lui Pawlikowski, nu e foarte important de răspuns, căci filmul e unul „de atmosferă“, nu de psihologie. De dragul jocului, însă, îmi vine să afirm că nu e mare lucru de căutat în adîncimea filmului. Elipsele repetate setează o miză interesantă: cît de aerată poate fi o poveste din care totuși să se mai înțeleagă ceva? Dar cred că, aidoma celui de-al doilea film din seria Moromeții, Cold War suferă de prea multă ambiție, și efectiv nu are timp să spună ceva cît de cît valoros nici despre personajele sale – doi îndrăgostiți care se autodistrug –, nici despre locurile sale, nici despre perioadele încordate pe care le vizitează. Ba mai mult, cu anumite ocazii, estetismul cade de-a binelea în kitsch – ca atunci cînd de la fereastra unui birou parizian se vede silueta Turnului Eiffel –, în timp ce discursul maniheist despre Războiul Rece ține loc de mîncare reîncălzită iar și iar.

Cu ceva mai multă carne pe personajele sale, Cold War ar fi fost, cred, un film important. Altfel, protagoniștilor, chiar dacă ajutați de secvențe muzicale formidabile, pendulînd între folclorul polonez și jazz-ul cluburilor franceze, le cam fuge pămîntul de sub picioare. Asta nu înseamnă că estetica lui Pawlikowski, oricît de demonstrativă, n-ar fi de urmărit, mai ales că marchează o schimbare de macaz destul de radicală dinspre documentarele și filmele englezești cvasi-mizerabiliste din trecutul său de cineast. Un film cu secvențe vizuale citabile de la un capăt la altul, Cold War face totuși ca Premiul de Regie de la Cannes să pară o alegere ușor nefericită – mai ales dacă îl așezăm lîngă Leto, film de extracție similară, care vorbește la rîndul său despre trecut și despre muzică, dar într-o manieră mult mai vie.

Cold War va rula în cinematografe începînd cu 14 decembrie.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.