● Cartea de poezii a lui Sorin Vieru, Ultima Thule (Humanitas, 2015), cu desenele autorului şi texte însoţitoare de Ion Mureşan, Şerban Foarţă şi Ioan Es. Pop – o carte care pentru mine, una, a fost de-a dreptul o revelaţie: „Zîmbetul interior / mi se vădeşte tot mai mult / pe faţa lucrurilor. // Noi trecem, noi trecem, / spun ele, / veşnic migrăm… / De ce am rămîne?“ („Zîmbetul interior“). (Iaromira Popovici)

Noi vorbim, nu gîndim. Nouă antologie de perle româneşti de Radu Paraschivescu (Editura Humanitas). De fapt, e mai mult decît o antologie de perle. Este un rezumat al prostiei care ne înconjoară şi ţine morţiş să se autoexprime. De exemplu, din vorbirea lui Dumitru Dragomir: „Citeşti azi, citeşti mîine, citeşti poimîine, te apucă pandaliile, fratele meu!“ (Mircea Vasilescu)

● Chiar dacă e autoreclamă, recomand încă o dată Clubul Dilema veche de joi, 28 mai, ora 19, la CreArt. În primul rînd pentru întîlnirea (inedită şi care nu are loc în fiecare zi) cu Dorli Blaga, care, la 85 de ani, este mult mai mult decît un „personaj“ remarcabil de film documentar, e o personalitate cu atitudine, îşi păstrează vii spiritul şi dilemele, a trăit cea mai mare parte a istoriei noastre recente, cu toate contradicţiile ei, şi ştie s-o povestească, să o interpreteze, cu umor şi profunzime. (Adina Popescu)

● După 25 de ani de la căderea comunismului, Kolektivul TotNoi (proiect semnat de artista Irina Mihaiu, care a lucrat împreună cu ceramista Georgiana Cozma) îi readuce în vieţile noastre pe cei doi dictatori, Elena şi Nicolae Ceauşescu. De data asta, ei au devenit obiecte de design cît se poate de funcţional: solniţe, piperniţe şi puşculiţe. O exorcizare ironică şi nişte fantome ale trecutului mai zîmbăreţe decît în amintirile noastre. Altfel spus, nimic nu se uită, totul se transformă. Găsiţi micile sculpturi şi la Cărtureşti. Le puteţi lua acasă sau faceţi-le cadou. O să fie, cu siguranţă, apreciate. (Ana Maria Sandu)

 25 de ani şi cîteva sute de partide (Baroque Books & Arts, 2015). Cristian Preda a făcut un inventar al coaliţiilor, partidelor, partiduleţelor şi partiduşoarelor care au bîntuit viaţa politică a României din 1990 încoace. E un demers necesar. Dar şi o întreprindere amuzantă. Puteţi citi această carte ca pe o istorie a efemerului. (Matei Martin)

● Albumul monografic dedicat arhitectului român Edmond van Saanen-Algi (1882-1938) va fi lansat marţi, 2 iunie, de la ora 18,30, la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“, Corp Dacia. Arhitect, decorator, compozitor, dramaturg, desenator şi pictor, Edmond van Saanen-Algi este o personalitate de prim rang a lumii artistice a primei jumătăţi a secolului al XX-lea, care îşi pune amprenta pe centrul Bucureştiului prin două clădiri-simbol: Palatul Academiei de Studii Economice şi Palatul Telefoanelor. Al doilea volum din colecţia „Arhitecţi de neuitat“, albumul, realizat de istoricii de artă drd. Oana Marinache şi dr. Gabriel Badea-Păun, poartă semnătura graficianului Cristian Gache. Invitaţi speciali: dr. Gabriel Badea-Păun şi John Chrissoveloni. (Ruxandra Mihăilă)

● Un jurnal de călătorie de la 1840, tradus pentru prima dată la noi, care arată o Transilvanie de sfîrşit de secol XIX în toată splendoarea ei multiculturală: Transilvania şi locuitorii ei. Volumul I, jurnal de călătorie scris de, pe atunci, tînărul istoric şi eseist francez Auguste de Gérando (traducere de Laurenţiu Malomfălean şi Marius Mitrache, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2014). Prefaţa de la 1847 începe astfel: „Autorul acestei cărţi a locuit în ţara pe care o descrie. Ajuns într-un ţinut nou, i-a observat moravurile, i-a studiat civilizaţia; a cercetat evenimentele istorice cărora le-a servit drept scenă, toate rangurile, într-un cuvînt, care puteau să-l facă demn de a fi cunoscut. I s-a părut că Transilvania, atît de mică pe harta Europei, merita să i se acorde atenţie, datorită bogăţiei extraordinare a solului, fizionomiei şi caracterului locuitorilor…“ (Marius Chivu)

● Ştefan Mako a publicat recent „Procesul“ (casajurnalistului.ro/procesul), un text frisonant despre abuzurile poliţiei, lumea parcagiilor, mecanismele fricii şi ale puterii. O poveste cît se poate de reală şi documentată şi simţită pe propria-i piele, care te ţine cu sufletul la gură mai ceva ca un policier. Luiza Vasiliu ne face cunoştinţă cu un personaj cu o mie de feţe în „Bărbatul care a dat foc comunismului“ (casajurnalistului.ro/barbatul-care-a-dat-foc-comunismului). Publicat în foileton, textul vorbeşte despre incredibila viaţă a lui Valentin Hurduc, disidentul din Otopeni, şi despre cum istoria mare poate fi răsturnată, uneori, de fantezia/nebunia unui om. (Ana Maria Sandu)