● Din acelaşi ciclu pe care eu l-aş denumi „Să ne cunoaştem oraşul altfel!“, ARCEN propune şi un traseu cultural nocturn, cu ocazia Zilelor Bucureştiului, în perioada 18-21 septembrie, în fiecare seară, de la ora 19, avînd ca punct de plecare Teatrul Odeon. De data aceasta vor fi poveşti şi istorii despre lumea presei bucureştene din fosta stradă Sărindar, întîmplări legate de viaţa actorilor şi a teatrelor din Bucureşti, de la Caragiale, Matei Millo, pînă la Camil Petrescu sau Ion Marin Sadoveanu, poveşti despre hanuri şi grădini de vară, despre apariţia cinematografului, a telefonului şi a trotuarelor în Capitală. Nu uitaţi acasă jobenul sau umbrela, dacă plouă! (Adina Popescu)

● De cîteva luni, e posibil să ajungi de la Bucureşti la Marea Egee în doar vreo şase-şapte ore, pe la noul punct de graniţă Makaza-Nimfea, deschis între Bulgaria şi Grecia. E drumul cel mai scurt din Bucureşti pînă în Grecia, dar uneori traficul se blochează chiar la graniţă, din pricina numărului mare de maşini bulgăreşti şi româneşti care trec pe acolo. Evident, multă lume deja a aflat. Dar cică punctul acesta de trecere a existat şi pînă în 1945, cînd comuniştii au tras Cortina de fier şi l-au închis. Iată cum unele lucruri bune sînt recuperate abia după aproape 70 de ani. (Andrei Manolescu)

● Bucharest Science Festival, primul festival al ştiinţelor din România, 22-28 septembrie 2014. Expoziţii, conferinţe, dezbateri, experimente, demonstraţii, de la „Muzica prin tuburi polifonice“ la „Molecula morală“ şi „Inventarea lentilelor de contact“. Programul complet, pe http://www.bucharestsciencefestival.ro. (Luiza Vasiliu)

● Cum vara s-a încheiat, începe stagiunea de teatru. Pe 16 septembrie, la Teatrul Naţional Bucureşti, de la ora 20, Butoiul cu pulbere, de Dejan Dukovsi, în regia lui Felix Alexa. (Stela Giurgeanu)

● Primul audiobook cu vocea Dorinei Lazăr: Henry Miller, Daisy Miller (dublu CD, ediţie integrală, traducere de Antoaneta Ralian, Humanitas Multimedia). Miller – Ralian – Lazăr! Un trio la care merită să pleci urechea. (Marius Chivu)

● La Teatrul Arca (Club La Scena) se joacă Nu, mulţumesc, un spectacol după un text de Rodrigo Garcia în regia lui Victor Scoradeţ. Merită să-l vedeţi pentru că: 1) aveţi şansa, dacă vă număraţi printre cei şase cîştigători, să mîncaţi un hamburger gratis şi 2) chiar dacă nu cîştigaţi un hamburger gratis, aveţi ocazia să reflectaţi la ce-a produs macdonaldizarea societăţii, cu bune şi cu rele. Un spectacol cu sare, piper şi mult ketchup. (Matei Martin)

● Pont Neuf din Paris, Podul Alexander Nevsky din Sankt Petersburg, Podul Radetzkzy din Viena, Podul Brooklyne sau Westimster din Londra sînt doar cîteva dintre reperele unui insolit itinerar tematic (Bridges) pe care cea de-a IX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo ne invită să-l parcurgem în perioada 31 octombrie – 17 noiembrie, la Bucureşti, Cluj sau Iaşi. Dintre cei peste 35 de artişti prezenţi în festival, am reţinut, într-o primă selecţie, nume precum violoniştii Vilde Frang, Boris Brovtsyn, Alexander Sitkovetsky sau Daniel Rowland, violistul Vladimir Mendelssohn sau violonceliştii Nicolas Altstaedt sau Anja Lechner. Biletele şi abonamentele pentru concertele festivalului din Bucureşti s-au pus deja în vînzare cu discount promoţional pînă pe 5 octombrie 2014. Programul complet pe www.sonoro.ro. Vom reveni. (Ruxandra Mihăilă)

● Darul lui Jonas (The Giver, 2014, regia Phillip Noyce), cu Brenton Thwaites, Meryl Streep, Jeff Bridges – o antiutopie plăcută, în trendul actual, despre cum ar fi într-o lume fără culori şi sentimente, în care totul e predestinat, n-ai voie să te atingi, şi amintirile sînt ţinute sub cheie de o singură persoană. (Iaromira Popovici)

● Romanul lui Philip Roth, Teatrul lui Sabbath (Editura Polirom, 2013, traducere de Iulia Gorzo), apărut în America în 1995, mi se pare un pandant perfect al Complexului lui Portnoy, publicat în 1969. La fel de „scandalos“ şi scris cu acelaşi cinism cuceritor marca Roth. Mickey Sabbath e genul de personaj pe care fie că-l deteşti, îl compătimeşti sau îi dai dreptate, n-ai cum să-l uiţi prea uşor. (Ana Maria Sandu)