„Sfîrșitul înseamnă nebunie”

Publicat în Dilema Veche nr. 888 din 15 - 21 aprilie 2021
„Sfîrșitul înseamnă nebunie” jpeg

● Daša Drndić, Trieste, traducere de Octavia Nedelcu, Editura ART, 2021.

M-am întrebat pe parcursul lecturii acestui roman, și nu o dată, care a fost intenția inițială a scriitoarei croate Daša Drndić, ce imagine a stat la originea romanului ei și cît de mult s-a alterat ea pe parcurs, cît au contaminat-o „documentele” terorii pe care le reproduce în Trieste. Pentru că e evident că nu avem de-a face nici cu un roman, nici cu un simplu „documentar” despre Holocaust, ci cu o combinație la care se adaugă multe alte impurități de-ale istoriei. Deși romanul se deschide cu imaginea unei bătrîne care-și așteptă (vom afla în final, odată cu împlinirea perfect circulară a cărții) fiul care i-a fost răpit după naștere, ceea ce interesează pe autoare și implicit pe tine, cititorule, în această carte este chiar materia albă care umple acest cerc trasat cu linie punctată. Iar acolo, în cerc, se află tăcerea pe care istoria a numit-o Holocaust și pe care Daša Drndić se încăpățînează s-o răscolească și s-o tulbure, în ciuda unei înțelegeri sans mots că poate ar fi bine să nu mai vorbim despre acele lucruri. Trieste devine astfel mărturie, document „inoportun”, „inadecvat” și un sfredel care vrea să retrezească durerea.

Prima jumătate a romanului reface aventura biografiilor bunicilor și părinților Hayei, născuți cu toții în timpul păcii fragile a Imperiului Austro-Ungar: evrei poligloți, mici negustori sefarzi a căror origine se află undeva, demult și departe, în Spania Inchiziției. Peste Gorizia/Gorica, orășel învecinat cu Trieste, trec încoace și-ncolo armatele Primului Război, iar orașul devine martor al înfruntărilor sîngeroase dintre austrieci și italieni. Introducerea aceasta, biblică sau „de basm”, acumulează însă o tensiune cu reglaj fin, o acumulare premonitivă de trăsături textuale care indică iminența unui Rău mai mare. Cu toate acestea, expunerea simplelor date de către autoare nu face altceva decît să creioneze portretul de grup al unei familii fericite (nașteri, căsătorii, înmormîntări) care își trăiește viața în centrul maelstromului (apariția cămășilor negre, nașterea fascismului, legile rasiale italiene), fără a avea însă prea mult de suferit. Pînă în 1944, cînd tînăra Haya, vînzătoare la o tutungerie, se îndrăgostește de un frumos ofițer nazist, care o lasă însărcinată și apoi o părăsește, nu înainte de a se justifica șoptindu-i la ureche că ar fi pe deplin conștient că numele Tedeschi e nume de evreu. Fiul lor, Antonio, dispare din cărucior și aici începe coșmarul.

Misterul acestei dispariții va fi dezlegat în cele din urmă, dar el nu mai face obiectul romanului, așa cum Haya e nevoită să facă un pas în spate și să lase locul istoriei. Dar nu înainte ca Daša Drndić să facă și ea un pas în lateral, ca gest ce pecetluiește despărțirea de orice sentimentalism, și să-și condamne eroina, laolaltă cu întreaga ei familie: „Familia Tedeschi trăiește în continuare în iluzia ignoranței. Cei care știu ce se întîmplă nu vorbesc despre asta; cei care nu știu nu pun întrebări; cei care întreabă nu primesc răspunsuri. Nici atunci și nici în prezent”. Ce anume știe familia Tedeschi, dar nu vrea să recunoască? Sau ce anume nu știe familia Tedeschi? Ei bine, ce nu știa familia Tedeschi era că în jurul lor erau exterminați fără prea mare discreție circa 9.000 de evrei (ale căror nume se găsesc listate în romanul Trieste între paginile 193-255), că la periferia orașului care-i găzduise pe James Joyce și Italo Svevo funcționa o mică fabrică de exterminare, că noaptea zgomotul motoarelor ascundea țipetele evreilor torturați, că prin Trieste treceau trenurile groazei, care alimentau camerele de gazare din cele mai notorii lagăre de concentrare. 

De altfel, dacă în Trieste se găsește vreo izbucnire care să străpungă aparent impenetrabila armură obiectivă a Dašei Drndić, atunci ea este îndreptată împotriva așa-numiților bystanders, a privitorilor neimplicați, sau a celor care, deși nu au făcut parte din mașinăria nazistă de ucis, au acceptat compromisul cu ea (aici apare pasager și numele lui Herbert von Karajan). De la lagărul de concentrare și exterminare de la San Sabba, privirea autoarei pare a se îndepărta pentru a cuprinde cît mai mult, în căutarea unui pattern, trecînd în revistă biografiile unora dintre cei mai importanți călăi naziști din lagăre, majoritatea dintre ei nepedepsiți. Iar de aici pare să transpară dorința de a găsi planul Răului, deși e evident că așa ceva nu există, ci e un produs aleatoriu, o descătușare de energie inexplicabilă. Legătura dintre local (San Sabba) și general (Treblinka) o face figura frumosului ofițer Kurt Franz, figură din păcate reală. Daša Drndić utilizează tot felul de materiale în încercarea ei de a recrea oroarea: transcrieri din procese, decupaje din interviurile lui Lanzmann, declarațiile martorilor supraviețuitori, fotografii, schițe biografice. Încet-încet, monstruozitatea pare a crește odată cu fiecare victimă înghițită de cuptor, cu fiecare descriere a gropilor comune care musteau de carne putrefactă și din care ieșeau viermii precum firele de iarbă, cu fiecare copil al cărui craniu e zdrobit de cizma unui ofițer cuprins de frenezie.

La toată această grozăvie acumulată există un singur contrapunct: literatura. Dacă oroarea e destrămată de ceva, acel ceva este The Wasteland, poemul ale cărui versuri traversează ținutul fertil al putrefacției. Pe lîngă poemul lui Eliot, Daša Drndić folosește, pentru a îmblînzi grozăvia, citate din Borges, Bernhard, Umberto Saba (al cărui vers dă și titlul acestei cronici), Montale sau Pound.

Am lăsat în suspensie o întrebare cu care deschideam această cronică: ce a vrut oare Daša Drndić (de la a cărei moarte se împlinesc din păcate trei ani), ce a urmărit ea prin Trieste? De ce această acumulare nemiloasă de orori? Iar cheia cred că se găsește în acest pasaj poate ușor de trecut cu vederea, de la pagina 114: „Deși numele lor au fost șterse de pe lista victimelor de război și de pe monumentele funerare, o dată pe an, vizitatori necunoscuți depun flori pe mormintele lor marcate numeric (mormîntul lui Wirth are numărul 716) și execută salutul nazist. Pînă în zilele noastre”. E foarte multă uitare și e la fel de multă fascinație în fața Răului, iar cele două stau împreună ca două boabe-ntr-o păstaie. (Excelentă traducerea Octaviei Nedelcu.)

Bogdan-Alexandru Stănescu este scriitor şi critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Caragiale. Scrisoarea pierdută, Polirom, 2019.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.