Fantastic la feminin

Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
Fantastic la feminin jpeg

● Ana Donţu, Varşava, Editura Nemira, 2019.

Am aşteptat cu mare nerăbdare cartea de proză scurtă a Anei Donţu (n. 1985), debutată cu volumul de poezie multipremiat Cadrul 25 (Casa de editură Max Blecher, 2015), după ce citisem, cu entuziasm, surprinzătoarea ei povestire „Păpuşa Charlie“ apărută în In the mood for love. Antologia prozei erotice feminine din România (selecţie de Marius Conkan, Paralela 45, 2019).

La relectură, impresia acelei proze, care deschide acum volumul, a fost încă şi mai puternică, în ciuda subiectului relativ comun: o adolescentă este lăsată (abandonată?) de părinţi în grija unui unchi (fratele tatălui), un personaj pe cît de cult şi de interesant, pe atît de exigent şi restrictiv. Unchiul nu are nume, doar o poreclă, este un tip singuratic şi retras, din cauza unei boli de oase mai vechi, şi totodată, ca şofer de TIR, un globe-trotter. Bărbatul are convingeri şi principii pe care le impune fetei cu autoritatea adultului, iar aceasta, ca orice adolescentă tînjind după atenţie şi libertate, ajunge să-şi deteste violent unchiul, îl şicanează agresiv şi găseşte într-un coleg de clasă, un băiat blînd, pasionat de muzică şi religios, un companion care o fascinează şi lîngă care se simte în siguranţă. Însă plecarea acestuia pe neanunţate din oraş, însoţită de tot felul de zvonuri macabre despre un posibil accident mortal, echivalează cu o dispariţie, un nou abandon peste care fata nu poate trece. Singurătatea, vulnerabilitatea şi teama resimţite de adolescentă sînt de-acum acutizate şi de starea ei de sănătate precară, dacă nu cumva abia toate acestea ajung să se manifeste psihic şi somatic. Căci nu e limpede de ce anume suferă fata, e un fel de rău care se manifestă prin depigmentarea pielii, atacuri de panică, coşmaruri şi primele sîngerări menstruale. „Îmi era clar că nu mai ies teafără din vara respectivă. Eram deja otrăvită pînă în măduvă. Nu mai era nimic de salvat“, spune într-o retorică a damnării fata, asupra naturii confesiunii căreia, pe măsură ce capătă dramatism şi acumulează sugestii de fantastic, începi să-ţi pui întrebări. „Nu ştiu cîte s-au întîmplat cu adevărat şi cîte sînt delirul meu de bolnavă“, mai spune adolescenta care, după ce are viziuni cu o fetiţă, arde ritualic păpuşa (din titlu) primită de la unchiul mort, în curînd, într-un accident. Viaţa Varşavei, căci despre ea e vorba, începe să semene cu un coşmar care, spre finalul povestirii, pare că trece definitiv în nebunie, dacă nu chiar în moartea prin înecare într-un lac din pădure, episod relatat la graniţa incertă dintre premoniţie şi amintire.

Rezumată vulgar, aceasta este povestirea, stranie şi intensă, despre ultima vară a copilăriei fetei, o misterioasă povestire de tip coming of age cu tuşe fantastice şi episoade pline de cruzime. Povestirea este absolut remarcabilă şi faptul că restul de şapte proze gravitează în jurul ei nu vine neapărat ca o surpriză. Din păcate însă, omogenitatea cărţii nu reuşeşte să compenseze lipsa de viziune şi de structură. Practic, după această primă povestire, efectele se diluează treptat, prozele, tot mai scurte, devenind deopotrivă previzibile şi neinteligibile prin reciclarea tuturor temelor fantastice din primul text. Ana Donţu nu mai scrie proze, ci relatează vise într-o desfăşurare a viziunilor care se bifurcă. La finalul cărţii ai impresia că ai citit o suită de stampe fantastice care, în ciuda leitmotivelor, eşuează să compună un puzzle mai amplu, chiar dacă unele povestiri par că luminează sau ilustrează pentru o clipă umbrele din prima povestire.

Temele dublului/geamănului, avatarului şi metempsihozei, viziuni şi halucinaţii (în special auditive), deliruri şi hipnoze, fantasmele menstruale şi suicidare, vrăji şi eresuri populare (vezi şi episodul de mai jos), instrumentar gotic şi mărci orientaliste (manuscrisul, păpuşile şi desenele malefice, Mahabharata), plus motive de fantastic pop (o povestire despre alienarea identitară se intitulează „John Malkovich“, alte scene par croite după imaginarul horror asiatic), toate acestea se succed într-o serie de cadre, nu lipsite de momente de graţie stilistică sau imaginară, dar abandonînd logica prozei. Dacă Ana Donţu îşi începe cartea ca prozatoare, o sfîrşeşte ca poetă, naraţiunea lasă treptat locul lirismului.

Varşava apare la noi în contextul trend-ului internaţional al prozei scurte fantastice scrise de femei (Mariana Enriquez, Carmen Maria Machado şi Samanta Schweblin au fost traduse la noi recent, Silvina Ocampo fiind şi ea recuperată), această influenţă fiind simţită şi la Diana Geacăr în excelentul volum Cine locuieşte la subsol (Paralela 45, Premiul Iocan pentru cea mai bună carte de proză scurtă a anului 2018). Şi cum, spre deosebire de ceilalţi prozatori născuţi în Republica Moldova şi consacraţi aici (fraţii Vakulovski, Dumitru Crudu, Iulian Ciocan sau Tatiana Ţîbuleac), Ana Donţu chiar stăpîneşte foarte bine limba, fără să fi renunţat la mărcile basarabene (nimic nu sună ridicol, vag sau impropriu în limbajul ei), o văd ca pe una dintre marile promisiuni ale prozei scurte româneşti.

***

Ana DONŢU

Varşava (fragment)

Îmi plăcea cînd vorbea despre femei. Zicea că puterea lor este în abdomen, locul atît de rîvnit de bărbaţi; anume acolo este ascunsă o hologramă a pămîntului, datorită căreia deţin taina procreării, iar asta le permite şi să manipuleze stihiile, numai că de obicei ele nu ştiu nimic despre asta. E adevărat că atunci nu înţelegeam mare lucru, dar şi acum, la mulţi ani după moartea ei, mă întind pe podea, cu palmele pe pîntec, cu ochii aţintiţi în beznă şi încerc să-mi dau seama ce a vrut să spună. Un singur mister mi s-a dezvăluit în legătură cu bunica – lungimea părului.

Bunica ştia proprietăţile plantelor şi cum să vindece cu ajutorul lor. Îmi plăcea să merg cu ea să le culegem. Pe unele le culegeam doar noaptea, spunea că dacă le rupi ziua toată puterea lor e răpită de soare. Mama nu ştia despre asta, pentru că rămîneam adesea să dorm la bunica şi doar atunci mergeam pe cîmp. Într-una dintre aceste nopţi, culegeam nişte ierburi de lîngă izvor. Aveau o aromă foarte puternică; şi acum, cînd îmi amintesc de ele, le simt mirosul. Cînd coşuleţul cu plante era aproape plin, am văzut trei umbre apărînd în vîrful dealului. Era o noapte cu lună şi ne-au observat, pentru că se îndreptau spre noi. Pe măsură ce se apropiau, am desluşit că erau nişte bărbaţi, care probabil se întorceau de la muncă. Rîdeau zgomotos şi vorbeau obscen de cum ne-au văzut. Am privit spre bunica, dar ea părea a fi calmă şi aduna în continuare plantele. Cînd erau doar la cîţiva metri, am simţit nişte contracţii puternice în stomac şi am înţeles că voi vomita, dar atunci bunica a făcut ceva care mi-a tăiat respiraţia. Dintr-o singură mişcare şi-a dat jos rochia, apoi şi-a despletit părul, care a căzut în valuri pînă a acoperit-o în întregime, lăsîndu-i la vedere doar degetele de la picioare, cu unghiile vinete. Atunci a pornit spre ei, mormăind ceva cu o voce nepămîntească. Era o privelişte absolut teribilă. Bărbaţii au rămas ţintuiţi cîteva clipe, cu ochii ieşiţi din orbite, unuia a început să-i curgă sînge din nas, după care au rupt-o la fugă, lepădînd tot ce aveau la ei. La un moment dat unul s-a oprit şi a încercat să arunce spre ea un cuţit pe care-l ţinea la brîu şi atunci părul ei s-a alungit, încolăcindu-se în jurul mîinii bărbatului și făcîndu-l să scape cuţitul, în timp ce alte şuviţe i-au cuprins gîtul şi picioarele, strangulîndu-l, pînă cînd chipul lui a început să aibă culori pămîntii. Atunci i-a dat drumul, dar ăla abia de mai reuşea să fugă.

Cînd cei doi nu s-au mai zărit, părul ei s-a răsfirat în toate direcţiile, întunecînd și mai mult cerul de noapte. Am văzut cum firele urmăresc liniile luminoase ale lunii. Atunci am înţeles că părul ei nu are capăt. În acele clipe, era transfigurată, arăta foarte tînără şi am realizat că niciodată n‑a avut mai mult de douăzeci şi cinci de ani – nici măcar cînd am văzut-o palidă în sicriu, cu trei fire albe în părul ei atît de negru.

Bunica mea era Sailor Moon.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.