Evanghelia după Iisus

Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
Evanghelia după Iisus jpeg

● Uitasem, text și regie: Gabriel Sandu. Cu: Nicholas Cațianis, Edith Alibec, Andrei Raicu (muzică live), video: Ana Cârlan, scenografie: Andra Manea, muzică originală: Andrei Raicu, ilustrație: Andrei Popa, light design: Dragoș Petrișor. Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. POINT.

Uitasem, recenta premieră de la Point, Bucureşti, a lui Gabriel Sandu, dramaturg, regizor, jurnalist şi (mai puţin) actor, este un spectacol oarecum bizar în peisajul cultural local. Ciudăţenia (nu în sens negativ, ci al ieşirii din standardele scenice, de la preocupări tematice la cele estetice) producţiei se acumulează din toate părţile: subiect, scriitură, dramaturgia de scenă, performativitate. Pe toate, Uitasem le fentează un pic, nu cît să dărîme limite, ci doar cît să pună o perspectivă cîş asupra lor, oarecum în disjuncţie cu discursul scenic standard.

Textul spectacolului, premiat în cadrul competiției Focus Drama 2018, porneşte de la un caz real: un băiat din Galaţi, crescut într-un garaj, pe care mama lui îl crede Iisus. Gabriel nu a mers la şcoală pînă la 12 ani, dar, odată cu preluarea cazului său de către serviciile sociale, a fost şcolarizat şi integrat social. Ultimul reportaj despre caz îl prezintă pe Gabriel la 17 ani şi de aici încolo începe, practic, textul celuilalt Gabriel. Dramaturgul Gabriel Sandu imaginează o posibilă evoluţie a acestui personaj şi îi creează un prezent ficţional, ba chiar îi plasează inserturi ficţionale în trecut. Prin urmare, spectacolul este o ficţiune pornită dintr-o realitate, dar care nu mai are nici o legătură cu ea, un sequel, ficţional şi performativ, al unei istorii adevărate, plasat cronologic în continuarea originalului. Astfel, evoluţia imaginară a personajului din spectacol, rebotezat Marius, este concomitentă cu cea a persoanei reale, Gabriel. Practic, Marius este o potenţială versiune a lui Gabriel, nu este un Gabriel performat.

Ce se urmăreşte este maturizarea acestui personaj pornit atît de bizar în viaţă. Iar întrebarea nu este cum s-ar maturiza Iisus, ci cum o face un adolescent căruia i-au fost sabotate resorturile sociale: fără şcoală, educaţie, conexiuni sociale, el a trăit exclusiv în universul delirant al mamei sale. Aşa că dramaturgul investighează două direcţii: impactul poveştii religioase asupra personajului şi fragilitatea/fragilizarea lui. Ceea ce rezultă este un poem dramatic care analizează, într-o ramă biblică, modul în care sărăcia şi traumele determină traseul individului (religia şi Biserica apar, ca subiecte, şi în altă piesă a lui Gabriel Sandu, Tatăl meu, preotul). Viaţa îl duce pe Marius la Berlin, unde o întîlneşte pe Elena, o Maria Magdalena pe care, aparent, o salvează. Cadrul biblic se opreşte aici, căci ficţiunea contemporană o bate pe cea sacră. Nu există nici un happy-end, dar nici nu se prefigurează vreo tragedie („Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici fierbinte, am să te scuip din gura Mea“ – Apocalipsa lui Ioan). Lucrurile se opresc la mijloc, în zona de dramă în care eşuează, de multe ori neştiuţi, alteori făcînd subiectul ştirilor de la ora 5, antieroii precarităţii materiale şi morale. Marius şi Elena sînt imigranţi economic şi social, alungaţi din ţară de completa nepăsare a tuturor faţă de ei. Amîndoi au suferit abuzuri, aşa că energia lor se va duce pe anihilarea amintirilor, de unde şi leitmotivul spectacolului, care îi dă şi titlul. A uita este o etapă în procesul de vindecare, dar cele două personaje sînt forţate, de fapt, să-şi reamintească mereu traumele, prin urmare rămîn într-o permanentă convalescenţă, zgîndărindu-şi rănile.

rosencrantz credit foto adi bulboaca 7 1 jpg jpeg

Spectacolul vorbeşte despre vulnerabili şi vulnerabilităţi, despre cum abuzatul devine abuzator sub presiunea unei societăţi care extrage profit din orice, inclusiv din suferinţă. Societatea colcăie de violenţă, sărăcie şi demenţă, sistemul social se află într-o degringoladă deloc poetică, dar textul are pasaje lirice, inclusiv unul despre căprioare, cruzime şi frică, o metaforă a inocenţei asasinate.

Scenografia este minimalistă şi versatilă ca semnificaţie, cu un element fix, o cadă, căci baia pare spaţiul ideal pentru o poveste pe care o ştim cu toţii (a sărăciei, mizeriei şi traumei), dar o ţinem departe de ochii lumii. Fondul sonor este creat live, cîteva proiecţii (unele cu rol narativ) alunecă pe un ecran mic şi plasat (prea) sus, dar nu în asta stă spectacolul, ci în actori. Nicholas Caţianis reproduce imaginea christică fără a o parodia, se asociază cu clişeul vizual pentru a-l distruge din interior. Marius nu e Iisus, nu se salvează pe sine şi nici pe alţii, în ciuda eforturilor, dar ceva din aura pe care mama lui sau boala ei i-au pus-o pe umeri i-a influenţat destinul. Nu l-a făcut mai puternic, ci mai vulnerabil. Marius îşi spune singur povestea, departe de implicarea pasională apostolică, dimpotrivă, e detaşat, nu lipsit de emoţie, ci deasupra ei, ca şi cum ar pluti, nu pe nori sau ape, ci într-o lume interioară. Cum îţi negociezi statutul mesianic în realitate, ce faci cu viaţa ta cînd nu eşti cel care ştiai că eşti?

Edith Alibec a fost, pentru mine, surpriza acestui spectacol. O actriţă versatilă, stăpînă pe instrumentele sale ludice, cu un joc matur, motivat, care trece uşor, dar nu superficial, dintr-un registru în altul, din personaj psihologic într-unul caricatural, din concentrarea pe text în corporalitate. În scena interviului, Alibec o joacă pe moderatoarea TV cu un text redat neinteligibil, în care sensurile se fac din ton, dar ceea ce construieşte ea acolo, în contrapunct cu personajul interpretat realist de Caţianis, este o panoramă largă de mentalităţi şi atitudini care include indiferenţa la suferinţă şi dependenţa de senzaţional.

Cu un text experimental, poate un pic teribilist, Uitasem coboară povestea lui Iisus din sacru în cotidian, dintr-un trecut mitologizat într-un prezent cotidian. Povestea se degradează, adică pierde sensurile nobile şi optimiste, măcar ca promisiune: suferinţa nu mai mîntuieşte, iar cei săraci nu vor moşteni pămîntul. De unde şi crucificarea finală a personajelor, inocenţii deveniţi „tîlhari“, după care nu mai există nici o înviere.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Adi Bulboacă

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.