Cu capul în zid

Publicat în Dilema Veche nr. 816 din 10-16 octombrie 2019
Cu capul în zid jpeg

● Frontal, o adaptare foarte liberă după „Povestea unui om leneș“ de Ion Creangă. Un spectacol de Gianina Cărbunariu. Scenografie & video: Mihai Păcurar. Documentare: Valer Simion Cosma. Mișcare scenică: Ioana Marchidan. Muzică: Ciprian Iacob. Light design: Cristian Niculescu. Asistent regie: Vlad Socea. Cu: Emanuel Becheru, Paul-Ovidiu Cosovanu, Nora Covali, Corina Grigoraș, Florin Hrițcu, Dragoș Ionescu, Lucreția Mandric, Ruxandra Maniu, Andrei Merchea Zapotoțki, Cristina Mihăilescu, Mircea Postelnicu. Teatrul Tineretului Piatra Neamț. 

Noul spectacol al Gianinei Cărbunariu, Frontal, prezentat în premieră în Festivalul Internaţional de Teatru Piatra Neamţ, ediţia a 31-a (18 septembrie – 2 octombrie), intră pe un teren minat: stigmatizarea precarității şi a persoanelor sărace, lipsa de interes, ba chiar abuzul statului faţă de aceşti oameni, şi construcţia, cu ajutorul mass-media, a unui mental colectiv care le este ostil. Degradarea bugetului de stat pe fondul proastei administraţii a avut ca efect reducerea drastică a cheltuielilor bugetare, inclusiv a celor pentru asistenţă socială. În acest context, discursul public despre sprijinul financiar al persoanelor care beneficiază de ajutoare sociale a înregistrat o radicalizare, susţinută de rostogolirea unor informaţii de tip fake news (numărul asistaţilor social creşte, în varianta presei, de la cifra reală, aproximativ 200.000, la șapte milioane), ceea ce a permis reactivarea intoleranţei.

Gianina Cărbunariu pleacă de la reportaje despre cazuri sociale, statistici, social media şi interviuri cu persoane în nevoie şi cu denigratorii acestora. Pretextul şi scheletul scenariului provin din Povestea leneşului de Ion Creangă – asocierea sărăciei cu lenea („nemunca“, cuvînt nou apărut, cu o tuşă acuzatoare) este premisa pe care se dezvoltă ura faţă de săraci –, deconstruită pe cîteva elemente: personajul colectiv, ţăranii, care judecă şi condamnă leneşul (criminalizarea precarităţii), execuţia leneşului (violenţa şi abuzul împotriva săracilor), o mentalitate abuzivă la nivel oficial (cucoana, o întrupare hiperbolică a autorităţii, aparent binevoitoare, de fapt, o forţă pasiv-distructivă). Sînt explorate cazul femeii rome de la Zalău, oprită să urce într-un microbuz, al unor elevi lăsaţi repetenţi pentru ca profesorii să aibă normă didactică anul următor (statul transformă, forţat, cetăţenii în abuzatori ai persoanelor vulnerabile), al unui vagabond român, ucis de nişte adolescenţi în Suedia, al primarului care a tăiat ajutoarele sociale din motive electorale (nu cheltuieşte banul public pe „nemuncă“) etc. Aşa că leneşul moare de mai multe ori, într-o serie de „execuţii“ care arată, de fapt, cît de des discriminăm sărăcia, şi mută reflectorul de pe victimă pe agresor.

Documentarea – realizată de Valer Simion Cosma, creatorul Şcolii de la Telciu, dar şi de actori – este redată prin ficţionalizare, situaţiile reale sînt explorate performativ pentru a releva potenţialităţi diferite. De exemplu, scena cu femeia romă se joacă în contre jour şi slow motion, cu victima în întuneric și cu separarea sunetului de mişcare pentru a releva intenţiile personajelor (ridicarea unui băţ poate fi o mişcare mecanică, utilitară sau agresivă). Pasajele ficţionale din textul lui Creangă – în special scena cu statul-cucoană (excelentă Ruxandra Maniu într-o versiune supradimensionată de divă de operă mixată cu coana Chiriţa) – reprezintă cadre pentru cazurile reale. Simbioza real-ficţional devine organică.

Deşi este o investigare a cazurilor reale de asistaţi sociali, spectacolul nu prezintă aproape nici un personaj marginal. O excepţie, actorul nou venit în teatru (situaţia reală a performerului, Paul Ovidiu Cosovanu), pus să care cabluri, să facă înlocuiri etc., adică invizibilizat. Şi deja amintita femeie romă, căreia i se vede doar silueta întunecată, în timp ce naratorii afirmă răspicat că a fost o reconstituire („aceasta nu este o femeie romă“). Arhitectura scenică a lui Mihai Păcurar se bazează pe două ziduri perpendiculare, care separă clasele sociale, mentalităţile şi atitudinile, şi pe filmări live, în care „noi“ sîntem mereu în prim-plan, iar „ei“ sînt mereu în afara cadrului. Planurile narative sînt multiple – povestea lui Creangă, realitatea contemporană şi cea specifică, a teatrului –, dar în lumina reflectorului intră societatea solvabilă, în timp ce obiectul dispreţului, asistatul social, rămîne în umbră, nevăzut. Urîm, dar ştim ce urîm? Comentariile viscerale din mediul online la adresa unor persoane sărace arată că nici nu vrem să ştim. Ura este de ajuns, ne demonstrează superioritatea statutului social.

Ceea ce prezintă Frontal, ca portrete individuale sau de grup, este o panoramă a acuzatorilor, autoimpuşi ca judecători morali, o demontare a autovalidării pe care o practicăm cu toţii, a mulţumirii de sine şi de statutul social. Nu este un spectacol al empatiei şi melodramei, nu intenţionează să stîrnească milă, ci reflecţii, îndoieli, conştientizarea propriilor noastre intoleranţe. Frontal ilustrează, pragmatic şi contemporan, scopul teatrului, în variantă shakespeariană, „de a ţine lumii oglinda în faţă“.

Finalul incendiar este singurul moment în care luciditatea analitică (bazată pe umor, căci comicul susţine distanţarea) cedează în faţa emoţiei: un song punk, susţinut furibund de Emanuel Becheru (întreaga echipă de actori joacă excelent într-o structură performativă de mare precizie), în care portretizarea unui marginal ameţit de etnobotanice, cu un discurs incoerent, este subtil altoită pe acuzaţia de pasivitate în faţa extinderii sărăciei la adresa societăţii. Susţinut de sensurile multiple ale cuvîntului „asistaţi“ – substantiv comun nearticulat plural şi verb la persoana a doua plural –, acest rechizitoriu virulent biciuieşte spectatorul. Un ultim gest, aprinderea chibritului cu care un personaj dă foc – capitalismului? politicienilor? cetăţenilor „de bună credinţă“? –, pare un avertisment serios: lumea stă pe un butoi de pulbere.

Cu acest spectacol bine gîndit, Gianina Cărbunariu îşi reconfirmă un diagnostic pus într-un interviu din 2011: „Statul român şi-a abandonat cetăţenii“. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Eli Driu

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.