Reintegrarea în lumea noastră

Mircea ANGHELESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 356 din 9 - 15 decembrie 2010
Reintegrarea în lumea noastră jpeg

● Florin Manolescu, Enciclopedia exilului literar românesc, 1945-1989, ediţia a doua, Editura Compania, 2010.  

Nu avem încă prea multe sinteze sau studii de perspectivă asupra marilor probleme pe care exilul în general şi literatura scrisă în exil, în special, le ridică istoricilor de diferite feluri, mai ales istoricilor culturii sau ai literaturii. O bibliografie a acestui domeniu ar trebui să menţioneze mai întîi cărţile regretatei Eva Behring, între care Rumänische Schriftsteller im Exil: 1945-1989 (Franz Steiner-Verlag, Stuttgart, 1999) este probabil prima care încearcă o privire de ansamblu, fatalmente reducţionistă, dar corectă în liniile sale generale, asupra literaturii române din exilul masiv provocat de sfîrşitul celui de Al Doilea Război Mondial. Amploarea fenomenului, în datele sale precise, este pusă însă în valoare pentru prima dată în Enciclopedia exilului literar românesc, 1945-1989, a universitarului român Florin Manolescu, apărută într-o primă ediţie în 2003 (Editura Compania, Bucureşti), care a utilizat în acest scop anii petrecuţi ca profesor la Ruhr-Universität din Bochum şi a putut profita, între altele, de imensul tezaur documentar conservat la Biblioteca Română din Freiburg, cea mai bogată arhivă a exilului românesc din anii postbelici. Recent a apărut a doua ediţie a acestei cărţi. Volumul şi valoarea sa documentară au fost dublate aproape prin adăugarea cîtorva zeci de noi articole şi prin nenumărate adaosuri şi corecturi la articolele existente: Enciclopedia exilului literar românesc, 1945-1989, ed. a doua revizuită şi adăugită, Editura Compania, 829 p.

Ca structură a articolelor, ediţia a doua a enciclopediei păstrează liniile iniţiale: o introducere biografică, o trecere în revistă a activităţii scriitorului cu menţiunea opiniilor exprimate în decursul timpului despre cărţile sale, o sinteză a opiniilor generale şi un foarte bogat capitol bibliografic, format din lista publicaţiilor autorului (în volum şi chiar în presă, la scriitorii mai puţin cunoscuţi sau prolifici, şi bibliografia critică); toate opiniile exprimate în textul articolului, asupra omului cît şi a operei, se fac numai prin intermediul unor citate extrase din bibliografia epocii, orientarea generală a aprecierii şi judecata ultimă fiind sugerate doar prin arhitectura savantă a textului, care aparţine autorului. Sigur că, în funcţie de cunoştinţele anterioare, de profunzimea lecturii sau de grila implicită, diverşii utilizatori ai enciclopediei vor putea reţine aspecte diferite, şi chiar „concluzia“ ultimă ar putea diferi. Florin Manolescu pune însă la îndemîna fiecăruia documentarea existentă, de o acribie şi întindere neegalată, şi rămîne la latitudinea cititorului să extragă din aceasta ceea ce vrea şi poate, aşa cum este şi firesc în prezentarea materialului documentar şi în discuţia unor chestiuni atît de puţin cunoscute, cu ramificaţii în domenii sensibile ale politicii din ultima jumătate de secol. 

Opţiunea implicită a autorului este vizibilă adesea în alegerea citatelor, dar ea se exercită de cele mai multe ori asupra înţelesurilor pe care faptele, spusele sau operele scriitorilor respectivi, selectate în articol, le au în perspectiva timpului. Iniţiativele şi în general importanţa puţin cunoscutei reviste Prodromos, publicată în anii ’60 de Paul Miron şi Ioan Cuşa, sînt evidenţiate de pildă prin citatul din recenzia apărută în epocă într-o altă publicaţie a exilului, în Fiinţa românească din 1968, după care revista „înseamnă o dată în istoria spiritualităţii exilului românesc. Pentru prima oară se întîlnesc, într-o frăţietate desăvîrşită, scriitori din exil şi scriitori din ţară. Alegerea vecinilor s-a făcut după criterii etice şi estetice în acelaşi timp, deoarece în revista Prodromos publică numai acei scriitori care, în ţară, n-au prostituat cuvîntul“, şi sînt citaţi aceştia: Blaga, Voiculescu, Noica, Manolescu, Ţepeneag, I. Alexandru, M. Sorescu, Fănuş Neagu, Matei Călinescu şi Negoiţescu (p. 602). 

Semnificativă este modalitatea în care sînt prezentate şi discutate nume importante ale vremii, cele care interesează publicul larg şi nu mai puţin canonul literar al ultimelor decenii: autori realmente mari, autori de succes sau cu o personalitate plurivalentă, care au marcat epoca, anumite genuri sau orientări, care au reprezentat tendinţe sau tradiţii în a căror istorie au jucat un rol oarecare, beneficiază de adevărate monografii concentrate. Numeroase sînt articolele din această categorie care dau senzaţia de echilibru şi dau contur epic unor existenţe în care autorul, prozator el însuşi şi istoric literar cunoscut, sugerează un destin. Între ele, cel consacrat lui Ion Negoiţescu de pildă, în a cărui carieră din ţară (marcată de un debut exuberant şi apoi de o revenire spectaculoasă la sfîrşitul anilor ’60) nu se putea citi însingurarea şi chiar inadecvarea treptată la o lume în transformare, ilustrată în încercarea unei istorii literare „lirice“, cu remarcabile intuiţii totuşi. La fel, un articol amplu şi larg documentat îi este consacrat lui Petru Dumitriu, a cărui operă a fost comparată de critica străină cu aceea a lui Pasternak, ba chiar cu a lui Saint-Simon, şi căruia autorul îi conturează cariera excepţională, zigzagurile şi eşecul final al probabil celui mai înzestrat prozator din a doua jumătate a secolului trecut, sugerat printr-un citat din Ion Simuţ („caz întristător de pervertire a unui mare talent“). Numărul articolelor care, tocmai datorită unui suport documentar larg şi bine ales, se citesc cu considerabil cîştig, este foarte mare. Mai mult, ele schiţează cu discreţie, dar cu mînă sigură, destine umane, destine scriitoriceşti şi prefigurează posibile dezvoltări, elemente pe care cercetătorii viitorului vor avea ocazia să le verifice. Acesta este cazul textelor consacrate lui Const.Virgil Gheorghiu, Horia Stamatu (poetul „poate cel mai mare al României actuale“, zice citatul din Eugen Ionescu), Monica Lovinescu (în volumele căreia un citat din Gelu Ionescu observă că autoarea „s-a «cenzurat» sau revizuit copios în textul predat tiparului“, faţă de cel citit întîi la radio), Isidore Isou (care scrie fraze enorme precum „si je ne réussis pas, cette France n’aura aucun droit de vivre“), Ionel Jianu, Martha Bibescu şi alţii. 

Cu toată uriaşa informaţie pusă la contribuţie, fără egal în domeniul ales, este încă loc pentru mici observaţii care puteau fi eventual comunicate direct autorului, dacă exista prilejul: în articolul dedicat lui Petru Dumitriu surprinde absenţa singurei monografii care-i este dedicată deocamdată, aceea a Oanei Soare din 2008, cum şi la Vintilă Horia cartea Georgetei Orian, tot din 2008, la Vintilă Ivănceanu există bibliografie în limba germană (de pildă Max Demeter Peyfuss, Die literarischen Träume von Vintilă Ivănceanu Vampire und Fürstengeschlechter, în Die Welt, 31 August 1972), la Peter Neagoe putea fi citat un articol din Vieaţa nouă, nr. 4 din seria nouă (1992) etc.  Sînt însă şi alţi scriitori din exil care nu-şi au articolul meritat în această carte, şi nădăjduiesc că îl vor avea în a treia ediţie: un caz interesant, dincolo de interesul scriitorului în sine, este cel al criticului de teatru Aureliu Weiss, afirmat la Viaţa românească după Primul Război Mondial, relansat într-o reală carieră internaţională după plecarea sa la Paris, unde publică la începutul anilor ’60 mai multe volumaşe şi studii care au reţinut atenţia: Le Destin des grandes oeuvres dramatiques... din 1960, Le Théâtre de Luigi Pirandello dans le mouvement dramatique contemporain din 1964, Héroïnes du théâtre de Henry de Montherlant din 1968 ş.a. Aş mai cita, din prima generaţie a acestui exil, pe generalul Gh. Băgulescu, fost ambasador la Tokio, cu două volume de amintiri, pe istoricul şi istoricul literar N.A. Gheorghiu, pe istoricul literar Ion Horia Rădulescu (mort în 1962, la şaizeci de ani, fără a-şi fi putut vedea tipărită teza despre Le théâtre français dans les Pays Roumains, apărută postum la Paris în 1965), pe romancierul Alexandru Sever, iar din cele mai noi pe Sanda Niţescu, colaboratoare la revistele Ethos şi Limite, autoarea unei încîntătoare cărţi de memorii: Un brin d’aneth. 

Cartea lui Florin Manolescu are însă, dincolo de meritele evidente ale documentaţiei practic exhaustive şi ale artei pe care o pune în expunerile condensate din articolele biografice, încă o calitate care devine evidentă pe fondul pauper al discuţiilor despre literatura noastră din exil: aceea că pune în evidenţă dialogul permanent şi, cînd a fost posibil, colaborarea (dificilă, dar colaborare totuşi) a celor două ramuri ale aceleiaşi literaturi. Enciclopedia documentează faptul că autorii din ţară citeau şi uneori chiar ajungeau să colaboreze la revistele exilului, că ei erau citiţi şi încurajaţi în aceste publicaţii şi prin acţiunile autorilor cunoscuţi din străinătate, că exista adică o permanentă, deşi dificilă relaţie din ambele părţi. Această relaţie continuă face inexplicabilă reţinerea pe care o arată istoria noastră literară, cea de astăzi, în judecarea şi prezentarea comună a literaturii acestei perioade, dincolo de trecătoarele obstacole, şi nu în simple juxtapuneri de opere care evită esenţa chestiunii. Aşa cum arăta poetul Horia Stamatu, cu un citat selectat desigur de Florin Manolescu, „scriitorii care scriu româneşte în afară de România nu sînt «scriitori din exil», ci «scriitori români»“ (p. 657). Ei merită nu numai restituţia profilului lor individual, pe care o face aici cu căldură şi infinită ştiinţă Florin Manolescu, ci şi integrarea deplină într-o lume la care ei nu au renunţat niciodată.  

Mircea Anghelescu este istoric literar, profesor doctor la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti.

Gabriel Liiceanu sedus de Isus jpeg
Gabriel Liiceanu sedus de Isus
Cel care crede în Dumnezeu nu este neapărat mai bun decît fratele său fără credință.
Ritualul senescenţei – reguli pentru îmbătrînirea fizică, sufletească şi intelectuală jpeg
Ritualul senescenţei – reguli pentru îmbătrînirea fizică, sufletească şi intelectuală
În privinţa scrisului, nu uitaţi: după 69 de ani vine neîndoios vremea să concepem romane cu cheie în stilul lui Dan Brown, ca să ne dăm singuri fiori – oricum nu ni-i mai dă nimeni altcineva.
De Ziua Armatei… despre militarul român jpeg
De Ziua Armatei… despre militarul român
Pe 25 octombrie 1996, fiind anul I la Academia Tehnică Militară, am depus jurămîntul militar. Nu îmi mai amintesc formula exactă, dar juram credinţă „patriei mele, România“, să-mi apăr ţara „chiar cu preţul vieţii“ şi mai juram să respect „legile ţării şi regulamentele militare“. Şi parcă, la final, nu mai sînt chiar sigur, Îl invocam pe eternul bunul Dumnezeu, rugîndu-l „aşa să-mi ajute“.
De ce mă întorc acasă jpeg
De ce mă întorc acasă
Sînt de un an în Irlanda şi abia aştept să revin acasă, în România. Unii – puţini – mă înţeleg, majoritatea nu. E dificil de explicat de ce, dar nu imposibil. Mai greu e de asimilat aşa ceva, în special dacă ai o structură interioară „croită“ altfel decît a mea şi a celor – puţini – asemenea mie.
O călătorie în jurul teatrului – interviu cu regizorul Alexander HAUSVATER jpeg
O călătorie în jurul teatrului – interviu cu regizorul Alexander HAUSVATER
Dincolo de luminile scenei se află un personaj nevăzut, cunoscut cel mai adesea din scrierile cercetătorilor şi postum. Spectacolele pe care le-a montat îi poartă un timp numele şi amprenta inconfundabilă, i se dedică studii şi biografii, criticii încearcă să descifreze un mesaj după percepţia fiecăruia.
Pedagogia românească, domnul Vucea şi domnul Trandafir jpeg
Pedagogia românească, domnul Vucea şi domnul Trandafir
Nu cred că este o noutate pentru nimeni faptul că sistemul de învăţămînt românesc traversează o perioadă de criză identitară fără precedent. Cauzele acesteia trebuie căutate nu doar în ograda statului, ci şi în cea a beneficiarilor.
Cultura, o dezbatere pe fonduri (III) jpeg
Cultura, o dezbatere pe fonduri (III)
Este necesară revizuirea urgentă a legii şi îmbunătăţirea ei prin nişte modificări de substanţă. În primul rînd, cred că timbrul cultural ar trebui să fie colectat atît de uniunile de creaţie cît şi de AFCN, CNDB şi alte organizaţii/instituţii de interes naţional.
Cultura, o dezbatere pe fonduri (II) jpeg
Cultura, o dezbatere pe fonduri (II)
Continuăm ancheta pe tema proiectului legislativ cu privire la timbrul literar. Astăzi vă prezentăm punctul de vedere al „taxaţilor“, al celor care percep şi apoi virează contravaloarea timbrului cultural către uniunile de creaţie. I-am întrebat care sînt obiecţiile lor legate de lege.
Cultura, o dezbatere pe fonduri (I) jpeg
Cultura, o dezbatere pe fonduri (I)
Timbrul cultural provoacă polemici aprinse despre rostul acestei taxe şi, mai ales, despre cum se va aplica. Dilema veche vă propune o dezbatere pe tema acestei legi. În acest număr, am lansat aceleaşi trei întrebări unor reprezentanţi ai uniunilor de creaţie care beneficiază de fondurile provenind din timbrul cultural.
Despre „mîndria de a fi român“ sau despre criza de identitate la români jpeg
Despre „mîndria de a fi român“ sau despre criza de identitate la români
Vorbind despre cultul identităţii noastre, Julia Kristeva ne atenţiona că sîntem pe un drum greşit, pentru că identitatea nu este un cult, ci o căutare continuă, susţinută de totalitatea întrebărilor pe care ni le punem despre cine sîntem.
Revenirea Rusiei la vechiul tipar png
Filozofii regi vs filozofii preşedinţi
Regii de azi sînt educaţi să fie oameni obişnuiţi, în concordanţă cu rolul lor diminuat în viaţa naţiunii. Dar, pentru a nu se scufunda într-o permanentă mediocritate, ţările democratice au nevoie de simboluri ale excelenţei.
O viziune greşită asupra preşedintelui jpeg
O viziune greşită asupra preşedintelui
S-au adunat cîţiva ani de cînd trăiesc în Austria şi încă nu ştiu cum arată preşedintele acestei ţări. N-am televizor, ce-i drept, dar nici în România n-aveam şi asta nu mi-a protejat cortexul de contaminarea imagistică cu figurile politice importante ale ţării. În Austria, preşedintele apare pe sticlă de Crăciun, de Ziua Naţională şi la cîteva rare ocazii cînd mai mustrează derapajele grupurilor cu ambiţii de extremă dreapta.
Reconsiderarea omului stăpînitor jpeg
A alege moartea
Gillian Bennett ştia de trei ani că suferă de demenţă. În august, demenţa progresase pînă în punctul în care, după cum a spus-o chiar ea: „Aproape că m-am pierdut pe mine. Vreau să scap înainte de ziua în care nu-mi voi mai putea evalua situaţia sau face ceva ca să-mi pun capăt zilelor.“
Uşurătatea de a fi prost în România jpeg
Uşurătatea de a fi prost în România
Rareori mai întîlneşti oameni care să se surprindă în vecinătatea prostiei şi să caute a se distanţa de ea. Dar nu fiindcă s-ar fi deşteptat miraculos peste noapte, ci din pricină că au ajuns să vadă în ea un companion atît de plăcut, încît, în loc a o ascunde ruşinaţi, preferă să se afişeze împreună ca un cuplu de succes.
Presa locală, între embargoul informatic şi cel economic, „parţial liberă“ jpeg
Presa locală, între embargoul informatic şi cel economic, „parţial liberă“
Cînd nu se vorbeşte despre ea, presa locală supravieţuieşte făcînd slalom printre probleme financiare, presiuni politice, iar uneori se confruntă şi cu lipsa de pregătire a celor care scriu la gazete sau fac emisiuni la televizor. Cu alte cuvinte, cam aceleaşi probleme pe care le are şi presa centrală.
Cui îi (mai) e frică de LGBT? jpeg
Cui îi (mai) e frică de LGBT?
Îmi amintesc şi acum ziua cînd am văzut întîia dată doi bărbaţi ţinîndu-se de mînă pe stradă. Se întîmpla în Berlin, prin 2008. Totuşi, era ceva uimitor în felul în care îşi asumau gestul de tandreţe. Şi chiar mai şocant era că dragostea lor nu stîrnea nici o mirare, nici o ameninţare în preajmă...
Oligarhizarea universităţilor jpeg
Oligarhizarea universităţilor
Una dintre marile minciuni pe care o repetă mereu cei care ne conduc se referă la pretinsa apartenenţă la valorile democratice. Nu sînt democraţi şi nu au nimic în comun cu lumea democratică. Se vede asta cel mai bine din lipsa lor de respect faţă de lege şi normă în general.
Eoierparlamentarul în lumea diplomatică png
Eoierparlamentarul în lumea diplomatică
Deşi e-n puşcărie, celebrul euroiparlamentar se lăfăie constant în pagini de reviste serioase, pretins serioase sau vădit neserioase. Recent, a ajuns şi-n Le monde diplomatique. Numărul din iunie al cunoscutei publicaţii se ocupă şi de subiectul de pe prima pagină a planetei, le grand marché fotbalistique.
Ne relaxăm moral jpeg
Ne relaxăm moral
S-ar putea ca expresia „ne relaxăm moral“ să vi se pară stranie. E posibil ca ea chiar să fie stranie, dacă luăm în calcul faptul că dezbaterea etică, dezbaterea în jurul unor teme de morală, dezbaterea serioasă şi bazată pe argumente, lipseşte aproape cu desăvîrşire din spaţiul românesc.
Conspiraţia transparenţei jpeg
Conspiraţia transparenţei
Unul dintre cele mai îngrijorătoare efecte ale crizei financiare actuale a fost prăbuşirea nivelului de încredere în politicieni şi în instituţiile democratice. Într-adevăr, în 2012, studiul „Trust Barometer“ („Barometrul încrederii“), realizat de firma globală de relaţii publice Edelman, a indicat cel mai mare declin dintotdeauna, cînd vine vorba despre guverne.
O biserică din Rîmnic sub domnia specialiştilor! jpeg
O biserică din Rîmnic sub domnia specialiştilor!
Au existat momente în ultima vreme cînd gîndeam că nu este posibil ca lucrurile să rămînă aşa strîmbe cum au ajuns. Ceva trebuia să se întîmple! Au existat momente, şi nu puţine, cînd raza de speranţă mi-era adusă nu de întrevederea vreunei vizibile ameliorări a situaţiei, ci de certitudinea, la momentul respectiv, că „am ajuns la fundul sacului“.
Se caută o strategie politică jpeg
Se caută o strategie politică
Nu trebuie să fi citit multe cărţi ca să cunoşti conceptele de bază pe care ar trebui să le conţină o strategie politică. Este de ajuns să cauţi pe Google „citate politice pline de cinism“, de exemplu, şi vei găsi o mulţime. Iată unul pe care îl consider potrivit în cazul de faţă: „În politică, doamnă, este nevoie de două lucruri: de prieteni, dar, mai presus de orice, de un duşman“.
Goe în veacul XXI jpeg
Goe în veacul XXI
De la o vreme, întîlnirile potatorice, chiolhanurile de tot soiul, bacanalele chiar sînt confiscate – năucitor – de o droaie de pici. Timizi şi bombănitori la început, lăsaţi, la scurt timp, de capul lor, micuţii aglutinează eficace şi devin aversă, invazie, diluviu.
Noua marfă de lux: securitatea personală jpeg
Noua marfă de lux: securitatea personală
Cînd dau lovituri, delincvenţii obişnuiţi respectă trei principii, şi anume, să nu depună un efort prea mare, să evite riscul de a fi prinşi şi să obţină un beneficiu imediat. Ei ştiu că cel mai profitabil este să spargi locuinţa unei persoane înstărite, dar, urmare a „feudalizării“, riscul creşte, şi ei procedează altfel. Se duc în cartierele sărace şi cu puţini poliţişti, sparg mai multe case, de unde fură valori modeste, dar, în final, beneficiile sînt comparabile cu cele obişnuite dacă

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.