⬆

Merci, Roxana!

Elsa LUEDER

Publicat în Dilema Veche nr. 174 din 9 Iun 2007

Dilema veche la Timpul prezent Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pervertită aproape nu numai de ştirile zilnice televizate, ci şi de comentariile numeroşilor participanţi la talk-show-uri halucinante care volubil depăşesc măsura amuzantului şi animantului "socio hai-hui", pornesc spre locul meu de muncă, la universitate, unde vrem să mărim cunoştinţele noastre culturale în privinţa "ţărişoarei". Şi cum, faţă de setea de cunoaştere a tinerilor studioşi, nu mai ajunge să livrezi teme bune de literatură sau lingvistică, de artă sau istorie, trebuie să intri şi în alte sfere extraculturale, de toate zilele, politice, unde, momentan, nu te mai aştepţi la discuţii fie edificatoare, fie raţionale, fie neagitate. Şi totuşi, trebuie să ai răspunsuri logice la acest "Ce mai nou în România?", trebuie să găseşti explicaţii rezonabile în privinţa ştirilor transmise sau a zvonurilor răspîndite şobolăneşte. Ceea ce aproape e imposibil, atîta timp cît protagoniştii se joacă de-a politicienii, de-a mafioţii, de-a experţii în toate, amestecînd, pe un nivel impresionist, planurile - politice, particulare, comerciale etc. -, şi nu fără să facă mereu şi mereu apel la biata Constituţie, ca şi cum ea ar fi ceva sacrosanct, şi nu alcătuită tot de oameni nu întotdeauna infailibili. Ce să le mai spui studenţilor, în neobosita intenţie, obsesie chiar, de a contribui pozitiv la "imaginea" ţării tale de preferinţă, căreia îi dedici cea mai mare parte a timpului tău? Mă duc deci mîhnită, mă întorc parcă în vis. Ce s-a întîmplat între timp? Discutam într-un seminar de romanistică despre simbolism, cu comilitoni pescuiţi din toate disciplinele aferente. Cu cît de diferite sînt domeniile lor de specialitate (de la arheologie la zoologie), cu cît de diverse sînt ţările lor de baştină (din Alasca la Noua Zeelandă), cu atît mai mult avem de învăţat unii de la alţii. În primul rînd mă încînta referentul: Nu filolog, nu filosof, nu istoric de artă, ci om de ştiinţe exacte; încă nesaturat, neblazat, ne ţine un speech despre... Minulescu. În al doilea rînd mă încînta referatul: Un referat nu "de premiant" (din fericire din punctul de vedere didactico-comunicativ), dar fundat, bine argumentat, captivant prezentat. Ne povesteşte de investigaţiile lui - cărţi descoperite (neobişnuit pentru el ca "naturalist", deci atrăgătoare), Internet, tot tacîmul de azi, nu trebuie repetat, se ştie. Pînă la urmă, poate puţin stîngaci, scoate o poză uriaşă, alb-negru, încă una, alta în culori. Le-a găsit "în spaţiu" ca ilustraţii pentru poezia pe care ne-am propus s-o interpretăm, "Acuarelă". E vorba de fotografii digitalizate, făcute de o fată pe străzile Bucureştiului, o "fetişcană" de 17 ani, mi s-a spus. Nemţişorul curios îi scrie fetei, o întreabă, cere lămuriri, răspunde, comunică. Urmează mail după mail, un schimb de păreri, continuă dialogul, survine o pasiune... pentru Minulescu, transmisă natural şi spontan şi celorlalţi "seminarişti". Plec împăcată, după trei ore. Seara, nu mai aprind televizorul. Ce-ar fi dacă ne-am lăsa de agitaţiile verbale, de judecăţile superficiale despre evenimentele politice supramediatizate? Ce-ar fi să lucrăm? Atît. Să lucrăm mai departe. Ce ştie fiecare mai bine. Să învăţăm legile sau mecanica, fitobiologia sau baletul, oceanologia sau agricultura. Bucătăria. Politeţea sau chiar bunul-simţ. Sau să gîndim măcar. Să gîndim înainte de a vorbi. De ce să scriu asta? Scriu ca să mulţumesc unei persoane pe care - probabil - nu o voi cunoaşte niciodată, nu ştiu dacă este din cartierul Primăverii sau din Ferentari, din Dorohoi sau Dor Mărunt - nu-i ştiu decît numele -, dar care, nestingherită, îşi vede de treabă, citeşte Minulescu, gîndeşte în imagini făcînd poze, creează ceva frumos, nu-şi pierde cumpătul discutînd elocvent, dar aiurea, cu pretenţia de a ţine locul unui Parlament (englez). Sînt recunoscătoare Roxanei pentru "normalitatea" ei, pentru faptul că i-a reuşit ceea ce nu este de la sine înţeles, ce - poate - mie nu mi-a reuşit: a incita interesul pentru Ion Minulescu. Îi mulţumesc pentru că a dovedit că există şi acel "altfel". Recunoscătoare e şi Carolyn, studentă de românistică la Freiburg, venită tocmai din Alasca, care a devorat versiunea engleză a poeziei, construită de Roxana ad-hoc şi destinată studentului german doar pentru o mai bună înţelegere. Caro nu s-a mai despărţit de ea şi o duce acum spre alte continente, cu "puterea unui ser dătător de viaţă..." ___________ Elsa Lueder este profesoară la Seminarul de romanistică, Departamentul de limbă şi literatură română, Universitatea din Freiburg.

alternanţa la părere

Gabriel Liiceanu sedus de Isus

Cel care crede în Dumnezeu nu este neapărat mai bun decît fratele său fără credință.

Ritualul senescenţei – reguli pentru îmbătrînirea fizică, sufletească şi intelectuală

În privinţa scrisului, nu uitaţi: după 69 de ani vine neîndoios vremea să concepem romane cu cheie în stilul lui Dan Brown, ca să ne dăm singuri fiori – oricum nu ni-i mai dă nimeni altcineva.

De Ziua Armatei… despre militarul român

Pe 25 octombrie 1996, fiind anul I la Academia Tehnică Militară, am depus jurămîntul militar. Nu îmi mai amintesc formula exactă, dar juram credinţă „patriei mele, România“, să-mi apăr ţara „chiar cu preţul vieţii“ şi mai juram să respect „legile ţării şi regulamentele militare“. Şi parcă, la final, nu mai sînt chiar sigur, Îl invocam pe eternul bunul Dumnezeu, rugîndu-l „aşa să-mi ajute“.

Mihnea RUDOIU

De ce mă întorc acasă

Sînt de un an în Irlanda şi abia aştept să revin acasă, în România. Unii – puţini – mă înţeleg, majoritatea nu. E dificil de explicat de ce, dar nu imposibil. Mai greu e de asimilat aşa ceva, în special dacă ai o structură interioară „croită“ altfel decît a mea şi a celor – puţini – asemenea mie.

O călătorie în jurul teatrului – interviu cu regizorul Alexander HAUSVATER

Dincolo de luminile scenei se află un personaj nevăzut, cunoscut cel mai adesea din scrierile cercetătorilor şi postum. Spectacolele pe care le-a montat îi poartă un timp numele şi amprenta inconfundabilă, i se dedică studii şi biografii, criticii încearcă să descifreze un mesaj după percepţia fiecăruia.

Pedagogia românească, domnul Vucea şi domnul Trandafir

Nu cred că este o noutate pentru nimeni faptul că sistemul de învăţămînt românesc traversează o perioadă de criză identitară fără precedent. Cauzele acesteia trebuie căutate nu doar în ograda statului, ci şi în cea a beneficiarilor.

Cultura, o dezbatere pe fonduri (III)

Este necesară revizuirea urgentă a legii şi îmbunătăţirea ei prin nişte modificări de substanţă. În primul rînd, cred că timbrul cultural ar trebui să fie colectat atît de uniunile de creaţie cît şi de AFCN, CNDB şi alte organizaţii/instituţii de interes naţional.

Matei MARTIN

Cultura, o dezbatere pe fonduri (II)

Continuăm ancheta pe tema proiectului legislativ cu privire la timbrul literar. Astăzi vă prezentăm punctul de vedere al „taxaţilor“, al celor care percep şi apoi virează contravaloarea timbrului cultural către uniunile de creaţie. I-am întrebat care sînt obiecţiile lor legate de lege.

Cultura, o dezbatere pe fonduri (I)

Timbrul cultural provoacă polemici aprinse despre rostul acestei taxe şi, mai ales, despre cum se va aplica. Dilema veche vă propune o dezbatere pe tema acestei legi. În acest număr, am lansat aceleaşi trei întrebări unor reprezentanţi ai uniunilor de creaţie care beneficiază de fondurile provenind din timbrul cultural.

Despre „mîndria de a fi român“ sau despre criza de identitate la români

Vorbind despre cultul identităţii noastre, Julia Kristeva ne atenţiona că sîntem pe un drum greşit, pentru că identitatea nu este un cult, ci o căutare continuă, susţinută de totalitatea întrebărilor pe care ni le punem despre cine sîntem.

Dorin BODEA

împotriva curentului

Filozofii regi vs filozofii preşedinţi

Regii de azi sînt educaţi să fie oameni obişnuiţi, în concordanţă cu rolul lor diminuat în viaţa naţiunii. Dar, pentru a nu se scufunda într-o permanentă mediocritate, ţările democratice au nevoie de simboluri ale excelenţei.

Robert SKIDELSKY

O viziune greşită asupra preşedintelui

S-au adunat cîţiva ani de cînd trăiesc în Austria şi încă nu ştiu cum arată preşedintele acestei ţări. N-am televizor, ce-i drept, dar nici în România n-aveam şi asta nu mi-a protejat cortexul de contaminarea imagistică cu figurile politice importante ale ţării. În Austria, preşedintele apare pe sticlă de Crăciun, de Ziua Naţională şi la cîteva rare ocazii cînd mai mustrează derapajele grupurilor cu ambiţii de extremă dreapta.

Aron BIRO

Etica vieţii

A alege moartea

Gillian Bennett ştia de trei ani că suferă de demenţă. În august, demenţa progresase pînă în punctul în care, după cum a spus-o chiar ea: „Aproape că m-am pierdut pe mine. Vreau să scap înainte de ziua în care nu-mi voi mai putea evalua situaţia sau face ceva ca să-mi pun capăt zilelor.“

Peter SINGER

Uşurătatea de a fi prost în România

Rareori mai întîlneşti oameni care să se surprindă în vecinătatea prostiei şi să caute a se distanţa de ea. Dar nu fiindcă s-ar fi deşteptat miraculos peste noapte, ci din pricină că au ajuns să vadă în ea un companion atît de plăcut, încît, în loc a o ascunde ruşinaţi, preferă să se afişeze împreună ca un cuplu de succes.

Mihnea RUDOIU

Presa locală, între embargoul informatic şi cel economic, „parţial liberă“

Cînd nu se vorbeşte despre ea, presa locală supravieţuieşte făcînd slalom printre probleme financiare, presiuni politice, iar uneori se confruntă şi cu lipsa de pregătire a celor care scriu la gazete sau fac emisiuni la televizor. Cu alte cuvinte, cam aceleaşi probleme pe care le are şi presa centrală.

Liliana NICOLAE

Cui îi (mai) e frică de LGBT?

Îmi amintesc şi acum ziua cînd am văzut întîia dată doi bărbaţi ţinîndu-se de mînă pe stradă. Se întîmpla în Berlin, prin 2008. Totuşi, era ceva uimitor în felul în care îşi asumau gestul de tandreţe. Şi chiar mai şocant era că dragostea lor nu stîrnea nici o mirare, nici o ameninţare în preajmă...

Oligarhizarea universităţilor

Una dintre marile minciuni pe care o repetă mereu cei care ne conduc se referă la pretinsa apartenenţă la valorile democratice. Nu sînt democraţi şi nu au nimic în comun cu lumea democratică. Se vede asta cel mai bine din lipsa lor de respect faţă de lege şi normă în general.

Dorel Dumitru CHIRIŢESCU

Eoierparlamentarul în lumea diplomatică

Deşi e-n puşcărie, celebrul euroiparlamentar se lăfăie constant în pagini de reviste serioase, pretins serioase sau vădit neserioase. Recent, a ajuns şi-n Le monde diplomatique. Numărul din iunie al cunoscutei publicaţii se ocupă şi de subiectul de pe prima pagină a planetei, le grand marché fotbalistique.

Florentin ȚUCA

Ne relaxăm moral

S-ar putea ca expresia „ne relaxăm moral“ să vi se pară stranie. E posibil ca ea chiar să fie stranie, dacă luăm în calcul faptul că dezbaterea etică, dezbaterea în jurul unor teme de morală, dezbaterea serioasă şi bazată pe argumente, lipseşte aproape cu desăvîrşire din spaţiul românesc.

Conspiraţia transparenţei

Unul dintre cele mai îngrijorătoare efecte ale crizei financiare actuale a fost prăbuşirea nivelului de încredere în politicieni şi în instituţiile democratice. Într-adevăr, în 2012, studiul „Trust Barometer“ („Barometrul încrederii“), realizat de firma globală de relaţii publice Edelman, a indicat cel mai mare declin dintotdeauna, cînd vine vorba despre guverne.

O biserică din Rîmnic sub domnia specialiştilor!

Au existat momente în ultima vreme cînd gîndeam că nu este posibil ca lucrurile să rămînă aşa strîmbe cum au ajuns. Ceva trebuia să se întîmple! Au existat momente, şi nu puţine, cînd raza de speranţă mi-era adusă nu de întrevederea vreunei vizibile ameliorări a situaţiei, ci de certitudinea, la momentul respectiv, că „am ajuns la fundul sacului“.

Horia DINULESCU

Se caută o strategie politică

Nu trebuie să fi citit multe cărţi ca să cunoşti conceptele de bază pe care ar trebui să le conţină o strategie politică. Este de ajuns să cauţi pe Google „citate politice pline de cinism“, de exemplu, şi vei găsi o mulţime. Iată unul pe care îl consider potrivit în cazul de faţă: „În politică, doamnă, este nevoie de două lucruri: de prieteni, dar, mai presus de orice, de un duşman“.

Goe în veacul XXI

De la o vreme, întîlnirile potatorice, chiolhanurile de tot soiul, bacanalele chiar sînt confiscate – năucitor – de o droaie de pici. Timizi şi bombănitori la început, lăsaţi, la scurt timp, de capul lor, micuţii aglutinează eficace şi devin aversă, invazie, diluviu.

efectul de ecou

Noua marfă de lux: securitatea personală

Cînd dau lovituri, delincvenţii obişnuiţi respectă trei principii, şi anume, să nu depună un efort prea mare, să evite riscul de a fi prinşi şi să obţină un beneficiu imediat. Ei ştiu că cel mai profitabil este să spargi locuinţa unei persoane înstărite, dar, urmare a „feudalizării“, riscul creşte, şi ei procedează altfel. Se duc în cartierele sărace şi cu puţini poliţişti, sparg mai multe case, de unde fură valori modeste, dar, în final, beneficiile sînt comparabile cu cele obişnuite dacă

Parteneri

motiune Dragos Pâslaru captură Antena 3 jpg

Circ în Senat: suzete și un abac pentru Dragoș Pîslaru. Moțiunea împotriva ministrului Investițiilor a fost respinsă

Senatul a respins moțiunea simplă împotriva ministrului Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, inițiată de senatori ai opoziției, însă dezbaterile au fost, din nou, un circ, după ce aceștia au adus suzete și a unui abac la tribuna Senatului, pentru a ironiza activitatea ministrului.

Președintele SUA anunță că nu are „nici cea mai mică intenție” să ordone o misiune terestră în Iran. Ce spune despre Mojtaba Khamenei

Donald Trump a declarat luni pentru The New York Post că nu are „nici cea mai mică intenție” să trimită trupe americane în Iran pentru a proteja materialele nucleare de la Isfahan, păstrând secret modul în care intenționează să-l trateze pe noul lider suprem al țării, Mojtaba Khamenei.

Going to Tehran – anatomia unui conflict SUA–Israel–Iran

Există cărți care îmbătrânesc prost pentru că au fost scrise prea aproape de clivajele momentului lor.

Şedinţă la Autoritatea Electorală Permanentă pentru reformarea instituţiei și consultări cu sindicatul

Președintele Autorității Electorale Permanente a avut o întâlnire cu reprezentanții sindicatului instituției pentru a discuta procesul de reorganizare, inclusiv modificarea organigramei, a regulamentelor interne.

Patru hoți din Buzău dați pe fugă de… claxonul unei mașini! Cum a eșuat încercarea lor de furt, surprinsă de camerele de supraveghere VIDEO

O tentativă de furt într-o parcare din Buzău s-a transformat într-un adevărat fiasco pentru patru bărbați care încercau să fure un autoturism. Cei patru au analizat mașina și au încercat să deschidă portiera timp de aproximativ 20 de minute, până când planul lor a fost dat peste cap de un simplu acc

Islamic Republic of Iran v Australia - AFC Womens Asian Cup Australia 2026 FOTO: profimedia 1080374677 jpg

Donald Trump îi cere premierului Australiei să le acorde azil fotbalistelor iraniene acuzate de „trădare”

Președintele american Donald Trump cere luni Australiei să acorde azil jucătoarelor echipei iraniene de fotbal și să nu le trimită în Iran, „unde vor fi foarte probabil ucise”, relatează AFP.

Cum afectează laptele de ovăz organismul. Motivul pentru care această băutură devine tot mai populară

Laptele vegetal devine tot mai popular în rândul românilor, iar una dintre cele mai faimoase variante care se găsesc în magazine este, fără doar și poate, laptele de ovăz. Este o alegere populară printre cei care suferă de alergii sau care vor doar să facă o schimbare în dieta lor.

Uzina de la Cotroceni pentru crearea energiei electrice şi punerea în mişcare a pompelor din colectoare, pentru alimentarea cu apă potabila a oraşului Bucureşti, la începutul secolului XX (© iMAGO Romaniae)

Când a început electrificarea României?

Se scrie prin cărți și, mai ales, în generosul mediu virtual că autoritățile comuniste au realizat un sistem energetic deosebit, cel care suporta cererea din partea industriei grele și populația primea restul de putere.

Olimpia Melinte, surprinsă de copii de Ziua Mamei: „Este și soțul foarte generos” Cum a fost răsfățată?

Olimpia Melinte (39 de ani) are un program extrem de încărcat din toate punctele de vedere, și profesional și personal, din postura de mamă de doi copii.

Merci, Roxana!

CARICATURA SĂPTĂMÎNII

DILEMA BLOG

Parteneri