Despre dubla suveranitate

NEMETH Csaba
Publicat în Dilema Veche nr. 151 din 15 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- o nouă soluţie pentru probleme vechi - întem la începutul secolului XXI, dar în Europa, şi în alte puncte ale lumii, mai există stări conflictuale pentru soluţionarea cărora demersurile politico-diplomatice au ajuns într-un punct mort. Nu s-a reuşit soluţionarea, acceptată şi recunoscută pentru toate părţile interesate, a unor conflicte în Cipru şi Kosovo, sau pentru regiuni mai îndepărtate, de pildă Kashmir. Căutarea posibilelor ieşiri din aceste crize nu poate fi limitată doar la continuarea planurilor de reglementare existente, tocmai pentru că au dus la impas. Negocierile trebuie aşezate pe noi baze, soluţiile şi compromisurile trebuie căutate şi găsite în alte dimensiuni. Cipru În 1974, criza din Cipru a intrat într-o nouă fază, care continuă şi în zilele noastre. Atunci, Turcia, sub pretextul de a împiedica Enosis-ul - unirea Ciprului cu Grecia -, a intervenit militar, şi de atunci, trupele sale controlează 40% din teritoriul Ciprului. La acea vreme, populaţia insulei era în proporţie de 80,7% greci şi 18,8% turci. Luptele şi divizarea au forţat o treime din populaţie să-şi părăsească pămîntul natal. Divizarea insulei durează de atunci încoace. Ultima încercare de rezolvare, planul secretarului general al ONU, Kofi Annan, a eşuat. De ce soluţia nu ar putea fi un rezultat al compromisului, o conducere "comună şi concomitentă" venită de la Atena şi Ankara, o dublă suveranitate? Acest lucru ar însemna, în cazul Ciprului, un "dublu Enosis", fără a fi nevoie de divizare. Autoritate comună Dubla suveranitate este o soluţie de compromis, dar în acelaşi timp ea este democratică, exclusivă, indivizibilă şi nu neapărat egală. Are un caracter de compromis, deoarece trebuie să fie rezultatul unei înţelegeri care presupune anumite cedări reciproce. De aceea, dubla suveranitate nu s-ar constitui într-o acţiune unilaterală pentru violarea integrităţii teritoriale a unui stat. Ca funcţionare, soluţia dublei suveranităţi este democratică, pentru că teritoriul jurisdicţiei comune se constituie doar cu acordul simultan al populaţiei sale şi cu acordul celor două "patrii-mamă". Este exclusivă, deoarece se exercită numai de către cele două state, alte state sau organizaţii internaţionale pot da doar asigurări, pot acorda sau primi doar garanţii. Este indivizibilă, nu poate fi împărţită, pentru că cele două state îşi exercită autoritatea asupra întregului teritoriu în cauză. Nu este neapărat egală, deoarece prezenţa autorităţii, exercitarea suveranităţii, din partea celor două state, poate fi diferenţiată. În aceste cazuri, exercitarea suveranităţii nu ar corespunde unui raport de 1 la 1, în consecinţă poate să fie constituită nu doar pe principiul parităţii (proporţia suveranităţii poate fi şi de 1-1, 2-1, 3-1, 4-1, 4-2 sau alte raporturi negociate). Relaţiile externe ale unor asemenea teritorii cu statut autonom, dar nu independente, ar fi asigurate de către cele două "patrii-mamă" sau de către una dintre ele. Cetăţenii, rezidenţii permanenţi, ar putea opta liber în favoarea uneia dintre cetăţenii sau pentru amîndouă. Controlul frontierelor, administraţia, ordinea publică, imigrarea, dreptul la muncă etc. ar fi reglementate separat. În cazul Ciprului, o variantă mai radicală a unui acord între Grecia şi Turcia cu privire la dubla suveranitate, elaborat în comun cu reprezentanţii celor două comunităţi ale insulei - care ar fi adoptată de către locuitorii insulei în urma unui referendum - ar desfiinţa linia de demarcaţie pe axa Est-Vest, şi implicit cele două zone (greacă în Sud, turcă în Nord), ar îndepărta "cortina de fier" care desparte insula şi capitala, Nicosia. În vederea păstrării şi întăririi unităţii politico-economice a insulei, în locul împărţirii bizonale, s-ar recurge la o împărţire pe cantoane, sub dublă suveranitate, potrivit raportului numeric dintre cele două comunităţi din 1974. Astfel, în Cipru ar fi înfiinţate cantoane greceşti şi turceşti. Atît pentru grecii ciprioţi, cît şi pentru turcii ciprioţi, acest fapt ar asigura dreptul de restabilire pe pămîntul natal. Împărţirea pe cantoane nu înseamnă separarea celor două populaţii, grecii pot să se stabilească în cantoane turceşti, iar turcii, în cantoane greceşti, dacă s-au născut acolo sau au trăit acolo înainte de 1 iulie 1974. Ciprioţii greci ar fi cetăţeni greci, iar cei turci, cetăţeni turci. Dar fiecare ar putea avea şi dublă cetăţenie. Primii ar efectua serviciul militar în armata greacă, cei din urmă în cea turcă. Acordul ar stabili şi numărul militarilor greci şi turci, care ar staţiona în insulă. Guvernele grec şi turc ar numi cîte un comisar-şef. Cetăţenii greci ar fi sub jurisdicţia comisarului-şef grec, cei turci, sub cea a comisarului-şef turc. Sistemul juridic, adoptarea legilor locale, respectiv decizia privind valabilitatea legilor din Grecia şi Turcia ar cădea în sarcina Parlamentului cipriot, Adunarea Teritorială formată din 50 de membri (35 de reprezentanţi greci şi 15 reprezentanţi turci). Acordul privind dubla suveranitate ar statua acele domenii în care reprezentanţii populaţiei turce ar avea drept de veto. Consiliul Executiv compus din 10 membri (7 greci, 3 turci) ar coordona activitatea administrativă. Guvernele de la Atena şi Ankara ar trimite cîte 5-5 reprezentanţi în Consiliul de Coordonare care ar veghea asupra "conducerii comune şi concomitente". Ar urma să fie constituită o Comisie de Supraveghere, compusă din 15 membri, alcătuită din reprezentanţi ai altor trei state. Specificităţile generale referitoare la dubla suveranitate, amintite anterior, sînt valabile şi în cazul Ciprului. Dubla suveranitate asupra insulei ar asigura, în locul independenţei, o largă autonomie, renunţarea la neutralitate şi realizarea aderării (întregii insule) la UE şi NATO. Cipru ar fi un teritoriu autonom bicomunitar, dar nu şi bizonal. Kosovo Potrivit Constituţiei din 1974 a fostei Iugoslavii compuse din 6 republici, au fost constituite şi două regiuni autonome care aparţineau de Serbia. Acestea erau Kosovo, cu populaţie majoritară albaneză, şi Voivodina (Bacika, Srem, Banatul de Vest). Începînd cu anul 1980, conducerea sîrbă a îngrădit treptat autonomia acestora, iar în 1990 a desfiinţat-o aproape total. Ceea ce a urmat în Kosovo - provincie atunci cu o populaţie de 2 milioane de albanezi şi 200 de mii de slavi (sîrbi şi muntenegreni) - ne aminteşte de o stare de asediu. În 1998, Armata de Eliberare din Kosovo (UCK) a pornit lupta armată împotriva autorităţilor iugoslave, cerînd independenţa imediată a provinciei. Evenimentele din 1999 au pus capăt conducerii Serbiei şi s-a stabilit un cvasistat sub administrare ONU şi sub control militar NATO. Discuţiile privind statutul final al provinciei continuă, dar liderii sîrbi şi conducătorii albanezilor din Kosovo se află pe poziţii total diferite: albanezii doresc exclusiv independenţa, pe cînd sîrbii ar fi dispuşi să acorde orice provinciei Kosovo, cu excepţia independenţei. Punctul de vedere al sîrbilor se bazează pe principiul istoric, pe cînd cel al albanezilor, mai degrabă pe cel etnic. Un plan de reglementare trebuie să asigure reintegrarea provinciei. În aceste circumstanţe, unica soluţie de compromis, fără învinşi şi fără învingători, în problema viitorului provinciei Kosovo pare a fi acordarea unui statut special pentru acest teritoriu, trecerea (sub control internaţional), sub suveranitatea comună (dublă) a Serbiei şi Albaniei. În acest fel, provincia n-ar fi independentă, în consecinţă nici subiect de drept internaţional. Kashmir În momentul divizării Indiei Britanice, în 1947, din teritoriile cu majoritate hindusă a rezultat India, iar din cele cu majoritate musulmană s-a născut statul Pakistan. Atunci s-a căzut de acord ca maharajahii locali să decidă dacă aparţin de India sau de Pakistan. La 26 octombrie 1947, maharajahul hindus al Kashmirului, teritoriu locuit în majoritate de musulmani, a optat pentru India, motivîndu-şi decizia prin invadarea teritoriului său de către forţele armate ale Pakistanului. Pe aeroportul din Srinagar, capitala Kashmirului, au sosit trupe de desant indiene, în timp ce Pakistanul a declarat că revendică provincia. Astfel, în noiembrie 1947 a izbucnit războiul indiano-pakistanez. Armistiţiul a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 1949, ca urmare a medierii ONU. Linia de demarcaţie se află exact pe locul în care au încetat ostilităţile. Partea de Vest şi Nord a Kashmirului a trecut sub control pakistanez, partea de Est şi centrală a devenit singura regiune majoritar musulmană din India. În opinia autorităţilor de la Delhi, problema Kashmirului este o problemă internă a Indiei, potrivit poziţiei Pakistanului, problema este una internaţională, şi nu una bilaterală, cu atît mai puţin una internă a Indiei. Ca urmare a situaţiei nerezolvate între cele două state, în decursul a trei decenii, au avut loc trei războaie. Musulmanii din Kashmir s-au mobilizat şi au pornit o mişcare separatistă violentă. O condiţie prealabilă a rezolvării durabile a chestiunii regiunii Kashmir este ca Guvernele de la Delhi şi Islamabad să dea aceeaşi interpretare hotărîrilor ONU (hotărîrile din 13 august 1948, respectiv 5 ianuarie 1949 ale Adunării Generale) şi acordului încheiat între cele două state (acordul de la Simla din 1972). Soluţia se află în puterea de decizie a celor două state. În acest caz, dubla suveranitate ar duce la reintegrarea provinciei. Fără precedent?! Dubla suveranitate prezentată anterior nu are precedent în istoria relaţiilor între state. Au existat însă înţelegeri în privinţa rezolvării unor diferende teritoriale, care ne amintesc de o asemenea soluţie. Prusia şi Austria au exercitat în comun puterea asupra ducatelor Schleswig, Holstein şi Lauenburg, după ce regele Danemarcei a renunţat în favoarea lor la aceste teritorii (1864-1866). Localitatea Moresnet, avînd o suprafaţă de 550 ha şi o populaţie de 1210 de locuitori (în 1910), după anul 1816 a devenit o comună neutră, "cu doi stăpîni", situată între provincia belgiană Lüttich şi districtul prusac Aachen. Localitatea s-a autoguvernat avînd un primar, ajutat de 10 consilieri. În urma tratativelor germano-belgiene (începute în 1905), din anul 1910 localitatea Moresnet şi-a pierdut statutul de neutralitate şi, din punct de vedere al administraţiei, a intrat în totalitate sub autoritatea Belgiei. Să amintim şi două condominii - sau teritorii aflate sub o "autoritate comună". Sudanul, potrivit înţelegerii anglo-egiptene din 1899 a devenit un condominiu al Marii Britanii şi Egiptului (Sudanul anglo-egiptean, 1899-1956). În Oceania, rivalitatea colonială franco-britanică duce la semnarea la Londra, la 27 februarie 1906, a convenţiei anglo-franceze care proclama insulele Noile Hebride (azi Republica Vanuatu) "teritoriu de influenţă comună plasat sub regim de condominium" (1906-1980). Marele neajuns al acestor condominii a fost că, în ce priveşte crearea şi funcţionarea lor, nu au fost nici pe departe democratice. Teritoriile din Asia de Est, aflate sub un fel de dublă suveranitate, sînt produsul tratatelor care au stabilit graniţa ruso-chineză din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, respectiv a tratatelor menite să reglementeze diferendele teritoriale între Rusia şi Japonia, încheiate în 1855 şi în 1875. Potrivit tratatului ruso-chinez semnat în 1858 în oraşul Aiun, teritoriile aflate între fluviile Amur şi Ussuri, respectiv mare, au devenit "proprietate comună" a Rusiei şi a statului manciuriano-chinez. Tratatul încheiat doi ani mai tîrziu la Beijing dispune acordarea acestui teritoriu în exclusivitate Rusiei (pe acest teritoriu au fost construite oraşele Habarovsk şi Vladivostok). Tratatul japonezo-rus din 1855 trasează graniţele în zona Arhipelagului Kurile, între Insulele Iturup şi Urup, dar Insula Sahalin (în limba japoneză Karafuto) a rămas sub suveranitatea comună, nedivizată, a celor două state. În 1875 Japonia ceda Rusiei "partea sa de suveranitate" asupra Sahalinului, în schimbul Kurilelor de Nord. "Puterea în comun", "autoritatea comună" - după cum s-a putut observa - în trecut au fost termeni legaţi de războaie de cucerire, de sistemul colonial, de expansiunile teritoriale. Sîntem în secolul XXI. Istoria ne-a învăţat multe. În contextul noilor relaţii între state, dubla suveranitate, schiţată anterior, ar putea să slujească la rezolvarea unor probleme litigioase între state şi să crească încrederea între vecini. ____________ Németh Csaba este senator UDMR.

Gabriel Liiceanu sedus de Isus jpeg
Gabriel Liiceanu sedus de Isus
Cel care crede în Dumnezeu nu este neapărat mai bun decît fratele său fără credință.
Ritualul senescenţei – reguli pentru îmbătrînirea fizică, sufletească şi intelectuală jpeg
Ritualul senescenţei – reguli pentru îmbătrînirea fizică, sufletească şi intelectuală
În privinţa scrisului, nu uitaţi: după 69 de ani vine neîndoios vremea să concepem romane cu cheie în stilul lui Dan Brown, ca să ne dăm singuri fiori – oricum nu ni-i mai dă nimeni altcineva.
De Ziua Armatei… despre militarul român jpeg
De Ziua Armatei… despre militarul român
Pe 25 octombrie 1996, fiind anul I la Academia Tehnică Militară, am depus jurămîntul militar. Nu îmi mai amintesc formula exactă, dar juram credinţă „patriei mele, România“, să-mi apăr ţara „chiar cu preţul vieţii“ şi mai juram să respect „legile ţării şi regulamentele militare“. Şi parcă, la final, nu mai sînt chiar sigur, Îl invocam pe eternul bunul Dumnezeu, rugîndu-l „aşa să-mi ajute“.
De ce mă întorc acasă jpeg
De ce mă întorc acasă
Sînt de un an în Irlanda şi abia aştept să revin acasă, în România. Unii – puţini – mă înţeleg, majoritatea nu. E dificil de explicat de ce, dar nu imposibil. Mai greu e de asimilat aşa ceva, în special dacă ai o structură interioară „croită“ altfel decît a mea şi a celor – puţini – asemenea mie.
O călătorie în jurul teatrului – interviu cu regizorul Alexander HAUSVATER jpeg
O călătorie în jurul teatrului – interviu cu regizorul Alexander HAUSVATER
Dincolo de luminile scenei se află un personaj nevăzut, cunoscut cel mai adesea din scrierile cercetătorilor şi postum. Spectacolele pe care le-a montat îi poartă un timp numele şi amprenta inconfundabilă, i se dedică studii şi biografii, criticii încearcă să descifreze un mesaj după percepţia fiecăruia.
Pedagogia românească, domnul Vucea şi domnul Trandafir jpeg
Pedagogia românească, domnul Vucea şi domnul Trandafir
Nu cred că este o noutate pentru nimeni faptul că sistemul de învăţămînt românesc traversează o perioadă de criză identitară fără precedent. Cauzele acesteia trebuie căutate nu doar în ograda statului, ci şi în cea a beneficiarilor.
Cultura, o dezbatere pe fonduri (III) jpeg
Cultura, o dezbatere pe fonduri (III)
Este necesară revizuirea urgentă a legii şi îmbunătăţirea ei prin nişte modificări de substanţă. În primul rînd, cred că timbrul cultural ar trebui să fie colectat atît de uniunile de creaţie cît şi de AFCN, CNDB şi alte organizaţii/instituţii de interes naţional.
Cultura, o dezbatere pe fonduri (II) jpeg
Cultura, o dezbatere pe fonduri (II)
Continuăm ancheta pe tema proiectului legislativ cu privire la timbrul literar. Astăzi vă prezentăm punctul de vedere al „taxaţilor“, al celor care percep şi apoi virează contravaloarea timbrului cultural către uniunile de creaţie. I-am întrebat care sînt obiecţiile lor legate de lege.
Cultura, o dezbatere pe fonduri (I) jpeg
Cultura, o dezbatere pe fonduri (I)
Timbrul cultural provoacă polemici aprinse despre rostul acestei taxe şi, mai ales, despre cum se va aplica. Dilema veche vă propune o dezbatere pe tema acestei legi. În acest număr, am lansat aceleaşi trei întrebări unor reprezentanţi ai uniunilor de creaţie care beneficiază de fondurile provenind din timbrul cultural.
Despre „mîndria de a fi român“ sau despre criza de identitate la români jpeg
Despre „mîndria de a fi român“ sau despre criza de identitate la români
Vorbind despre cultul identităţii noastre, Julia Kristeva ne atenţiona că sîntem pe un drum greşit, pentru că identitatea nu este un cult, ci o căutare continuă, susţinută de totalitatea întrebărilor pe care ni le punem despre cine sîntem.
Revenirea Rusiei la vechiul tipar png
Filozofii regi vs filozofii preşedinţi
Regii de azi sînt educaţi să fie oameni obişnuiţi, în concordanţă cu rolul lor diminuat în viaţa naţiunii. Dar, pentru a nu se scufunda într-o permanentă mediocritate, ţările democratice au nevoie de simboluri ale excelenţei.
O viziune greşită asupra preşedintelui jpeg
O viziune greşită asupra preşedintelui
S-au adunat cîţiva ani de cînd trăiesc în Austria şi încă nu ştiu cum arată preşedintele acestei ţări. N-am televizor, ce-i drept, dar nici în România n-aveam şi asta nu mi-a protejat cortexul de contaminarea imagistică cu figurile politice importante ale ţării. În Austria, preşedintele apare pe sticlă de Crăciun, de Ziua Naţională şi la cîteva rare ocazii cînd mai mustrează derapajele grupurilor cu ambiţii de extremă dreapta.
Reconsiderarea omului stăpînitor jpeg
A alege moartea
Gillian Bennett ştia de trei ani că suferă de demenţă. În august, demenţa progresase pînă în punctul în care, după cum a spus-o chiar ea: „Aproape că m-am pierdut pe mine. Vreau să scap înainte de ziua în care nu-mi voi mai putea evalua situaţia sau face ceva ca să-mi pun capăt zilelor.“
Uşurătatea de a fi prost în România jpeg
Uşurătatea de a fi prost în România
Rareori mai întîlneşti oameni care să se surprindă în vecinătatea prostiei şi să caute a se distanţa de ea. Dar nu fiindcă s-ar fi deşteptat miraculos peste noapte, ci din pricină că au ajuns să vadă în ea un companion atît de plăcut, încît, în loc a o ascunde ruşinaţi, preferă să se afişeze împreună ca un cuplu de succes.
Presa locală, între embargoul informatic şi cel economic, „parţial liberă“ jpeg
Presa locală, între embargoul informatic şi cel economic, „parţial liberă“
Cînd nu se vorbeşte despre ea, presa locală supravieţuieşte făcînd slalom printre probleme financiare, presiuni politice, iar uneori se confruntă şi cu lipsa de pregătire a celor care scriu la gazete sau fac emisiuni la televizor. Cu alte cuvinte, cam aceleaşi probleme pe care le are şi presa centrală.
Cui îi (mai) e frică de LGBT? jpeg
Cui îi (mai) e frică de LGBT?
Îmi amintesc şi acum ziua cînd am văzut întîia dată doi bărbaţi ţinîndu-se de mînă pe stradă. Se întîmpla în Berlin, prin 2008. Totuşi, era ceva uimitor în felul în care îşi asumau gestul de tandreţe. Şi chiar mai şocant era că dragostea lor nu stîrnea nici o mirare, nici o ameninţare în preajmă...
Oligarhizarea universităţilor jpeg
Oligarhizarea universităţilor
Una dintre marile minciuni pe care o repetă mereu cei care ne conduc se referă la pretinsa apartenenţă la valorile democratice. Nu sînt democraţi şi nu au nimic în comun cu lumea democratică. Se vede asta cel mai bine din lipsa lor de respect faţă de lege şi normă în general.
Eoierparlamentarul în lumea diplomatică png
Eoierparlamentarul în lumea diplomatică
Deşi e-n puşcărie, celebrul euroiparlamentar se lăfăie constant în pagini de reviste serioase, pretins serioase sau vădit neserioase. Recent, a ajuns şi-n Le monde diplomatique. Numărul din iunie al cunoscutei publicaţii se ocupă şi de subiectul de pe prima pagină a planetei, le grand marché fotbalistique.
Ne relaxăm moral jpeg
Ne relaxăm moral
S-ar putea ca expresia „ne relaxăm moral“ să vi se pară stranie. E posibil ca ea chiar să fie stranie, dacă luăm în calcul faptul că dezbaterea etică, dezbaterea în jurul unor teme de morală, dezbaterea serioasă şi bazată pe argumente, lipseşte aproape cu desăvîrşire din spaţiul românesc.
Conspiraţia transparenţei jpeg
Conspiraţia transparenţei
Unul dintre cele mai îngrijorătoare efecte ale crizei financiare actuale a fost prăbuşirea nivelului de încredere în politicieni şi în instituţiile democratice. Într-adevăr, în 2012, studiul „Trust Barometer“ („Barometrul încrederii“), realizat de firma globală de relaţii publice Edelman, a indicat cel mai mare declin dintotdeauna, cînd vine vorba despre guverne.
O biserică din Rîmnic sub domnia specialiştilor! jpeg
O biserică din Rîmnic sub domnia specialiştilor!
Au existat momente în ultima vreme cînd gîndeam că nu este posibil ca lucrurile să rămînă aşa strîmbe cum au ajuns. Ceva trebuia să se întîmple! Au existat momente, şi nu puţine, cînd raza de speranţă mi-era adusă nu de întrevederea vreunei vizibile ameliorări a situaţiei, ci de certitudinea, la momentul respectiv, că „am ajuns la fundul sacului“.
Se caută o strategie politică jpeg
Se caută o strategie politică
Nu trebuie să fi citit multe cărţi ca să cunoşti conceptele de bază pe care ar trebui să le conţină o strategie politică. Este de ajuns să cauţi pe Google „citate politice pline de cinism“, de exemplu, şi vei găsi o mulţime. Iată unul pe care îl consider potrivit în cazul de faţă: „În politică, doamnă, este nevoie de două lucruri: de prieteni, dar, mai presus de orice, de un duşman“.
Goe în veacul XXI jpeg
Goe în veacul XXI
De la o vreme, întîlnirile potatorice, chiolhanurile de tot soiul, bacanalele chiar sînt confiscate – năucitor – de o droaie de pici. Timizi şi bombănitori la început, lăsaţi, la scurt timp, de capul lor, micuţii aglutinează eficace şi devin aversă, invazie, diluviu.
Noua marfă de lux: securitatea personală jpeg
Noua marfă de lux: securitatea personală
Cînd dau lovituri, delincvenţii obişnuiţi respectă trei principii, şi anume, să nu depună un efort prea mare, să evite riscul de a fi prinşi şi să obţină un beneficiu imediat. Ei ştiu că cel mai profitabil este să spargi locuinţa unei persoane înstărite, dar, urmare a „feudalizării“, riscul creşte, şi ei procedează altfel. Se duc în cartierele sărace şi cu puţini poliţişti, sparg mai multe case, de unde fură valori modeste, dar, în final, beneficiile sînt comparabile cu cele obişnuite dacă

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești