De la surîs la decimare
Cît de lung este drumul de la "ştiţi dumneavoastră..." pînă la excluderea socială, privarea de drepturi cetăţeneşti şi, în cele din urmă, decimare? Dar, mai întîi de toate, să spunem lucrurilor pe nume: în cele mai dese cazuri, "ţigani" a fost o etichetă pusă de celelalte etnii, referindu-se la un anumit grup. De exemplu, maghiarilor li se spune "unguri" doar pentru că, în urmă cu secole, au fost identificaţi, în mod eronat, cu hunii, care, la vremea respectivă, au reprezentat o categorie cunoscută şi mai la îndemînă. De asemenea, cînd triburile nomade din nordul Indiei, mai ales din Rajastan, şi-au făcut apariţia în Europa, s-a crezut că sînt egipteni; ei au căpătat numele gipsy şi nenumăratele lui variante din diferite limbi: "ţigani", "tziganski", "ghitan", "gitan", "tzigana" şi lista poate continua. Deloc surprinzător, numele adevărat al acestui grup este diferit şi, în mod sigur, preferat: roma, romany - adică "oameni". Romii au trăit în Ungaria de la începutul secolului al XV-lea. Din cauza faptului că nu s-au grăbit să îşi abandoneze stilul de viaţă nomad, integrarea lor în societăţile europene, inclusiv în cea ungară, a constituit un proces îndelungat, proces care nu s-a petrecut fără conflicte şi nici fără tensiuni. Este un proces continuu, deseori extrem de dureros, purtînd amprenta prejudecăţilor şi a discriminării, atît în Ungaria, cît şi în alte părţi ale Europei, în întreaga lume. Unii dintre romii unguri vorbesc unul sau mai multe dialecte romanes, însă majoritatea vorbesc limba maghiară şi chiar se consideră unguri. Totodată, renaşterea lor culturală din 1990, de exemplu formarea Parlamentului Romilor şi înregistrările de muzică romanes, printre multe altele, indică nevoia de a-şi reafirma identitatea etnică. Deşi curentele (trend-urile) se modifică, mulţi dintre ei lucrează în showbiz-ul tradiţional al industriei de muzică ţigănească. Dar să nu credeţi că muzica ungurească gipsy ar trebui să fie muzica ungurească autentică sau muzica populară a romilor sau o combinaţie între cele două. Aceasta este o greşeală foarte des întîlnită atît în Ungaria, cît şi în afara graniţelor sale. E bine să nu ai încredere în etichetări şi să nu iei nimic drept sigur, cu atît mai mult cu cît, la prima vedere, totul pare a avea sens. Muzica "sudu" ("sodo"?) pe care o ascultaţi, îndeosebi în restaurantele destinate turiştilor, în filme şi pe CD-uri, este produsul unor compozitori din secolul al XIX-lea şi reprezintă muzică ţigănească doar în măsura în care cei care au cîntat-o, o perioadă lungă de timp, au fost romi. Muzica tradiţională a romilor este de tip vocal, la care se adaugă varietatea coloristică a instrumentaţiei, fapt ce reflectă, în termeni melodici, regiunea de unde aceasta provine. În Ungaria, ea sună altfel decît muzica purtînd brandul de succes - muzică ţigănească. E greu să nu vibrezi, cînd asculţi acel glissando emoţionant care alunecă printre note: element esenţial al muzicii vocale a romilor. În mod instinctiv, mulţi dintre noi intrăm în rezonanţă cu această muzică, însă, cel mai adesea, nu şi cu cei care o interpretează şi a căror muzică şi tradiţie le reprezintă. Privesc în oglindă la tînăra coafeză unguroaică, în vreme ce mă tunde cu profesionalism. Îmi vorbeşte, cu o dezinvoltă lipsă de sinceritate, despre faptul că nu îi place că locuieşte într-un orăşel din apropiere: "Of, ce mulţi ţigani locuiesc acolo" - spune ea, vîrînd foarfecele în părul meu ud şi negru, pe la tîmple. Nu se opreşte să îşi dezvolte ideea. Nu simte nevoia de a-şi continua comentariul. Crede că sînt de partea ei. Îşi închipuie că sînt de acord cu valorile ei, exprimate în cuvintele aruncate în fugă. O ascult, urmărindu-i mişcările rapide cu foarfecele în jurul chipului meu. Nu mă surprinde declaraţia ei rasistă. Dar mă lasă fără grai o vreme şi mă gîndesc că arată atît de mult ca o femeie romă; şi poate că aşa arăt şi eu. Atunci, aud vocea antropologului social din mine cerînd răspunsuri spontane, şi nu un interogatoriu aspru. "Ce fel de vecini ai?" "Oh!", zîmbeşte. "Mă înţeleg cu ei foarte bine. Dar ştiţi dumneavoastră..." Şi îmi zîmbeşte din nou. Acesta este un zîmbet mult mai diferit. Cît de lungă este călătoria de la acest surîs: "dar ştiţi dumneavoastră..." pînă la legile rasiste din 1935 de la Nürnberg? Romii nu au fost menţionaţi per se, dar, în interpretarea legilor, au fost integraţi alături de negri şi evrei, ca fiind diferiţi din punct de vedere al rasei; şi anume: minorităţi cu sînge străin. Ironia teribilă a acestei teorii, complet lipsite de sens, despre puritatea rasei este aceea că romanes, fiind o limbă indo-europeană, la fel ca germana, engleza, franceza şi ca majoritatea limbilor europene, cu excepţia limbii maghiare, de exemplu, îi face pe romi să fie la fel de arieni ca germanii înşişi. Cu toate acestea, li s-a interzis căsătoria cu persoane ariene şi, ca în cazul evreilor, romii au fost privaţi de drepturile lor cetăţeneşti. Călătoria de aici pînă în noaptea de 2 august 1944 a fost rapidă. În noaptea aceea, ţiganii au fost lichidaţi în lagărul Auschwitz-Birkenau. Mii de romi, bărbaţi, femei şi copii, au fost ucişi în camerele de gazare. Mulţi alţii au fost omorîţi înainte şi după noaptea aceea. Pe 2 şi 3 august se comemorează Ziua Internaţională a Holocaustului împotriva Romilor, sau "Porajmos". Etimologia cuvîntului este, încă, dezbătută, dar acesta este mult folosit, însemnînd "decimare", cum spun romii cînd se referă la genocid. Cît de lungă este călătoria de la "ştiţi dumneavoastră..." pînă la excluderea socială, privarea de drepturi cetăţeneşti şi, în cele din urmă, pînă la decimare? Zsuzsanna Ardó este scriitoare şi fotografă de origine maghiară. V. www.ardo.org
