Ziua în care am devenit mafiot

Publicat în Dilema Veche nr. 557 din 16-22 octombrie 2014
Ziua în care am devenit mafiot gif

Trecusem de primul examen de admitere din viaţa mea şi abia aşteptam să merg la şcoală. Înainte de clasa I, părinţii care voiau să-şi înscrie copiii la Liceul industrial nr. 34 trebuiau să-i aducă la un nivel de cunoştinţe de germană suficient, pentru a le putea fi predate materiile în limba lui Goethe şi Schiller. Astăzi, fostul meu liceu se cheamă Colegiul Goethe. Cînd am dat bacalaureatul, se numea Liceul Teoretic „Hermann Oberth“. Am petrecut acolo 12 ani, cu aceiaşi colegi şi aceiaşi profesori. Şi încă vreo doi ani din facultate – experienţă educaţională peste care aş fi sărit. Îmi era dor de şcoală, iar Academia de Studii Economice e la colţul străzii. Aşa că o cafea cu foştii mei profesori, adevăraţii profesori adică, nu cei cu greutatea titlului „universitar“ pe umeri, era mult mai ofertantă decît cursul la facultate. 

În acea zi de 15 septembrie 1988, cea mai mare bucurie a mea era să port ghiozdan. Era unul bleumarin cu marginile gri deschis. Imita pielea, evident că nu era „de marcă“. Aveam uniformă tot bleumarin, cu acea cămaşă odioasă şi aspră, în carouri mici, pe două nuanţe de albastru. Şcoala mea e şi astăzi pe strada Cihoschi, în spatele ASE-ului, la Dorobanţi. Ai mei parcaseră maşina pe strada care face dreapta astăzi, după clădirea British Council. De acolo trebuia să mergem pe jos, ca să mă integrez în primul „careu“ al vieţii mele. La nici cinci metri de Dacia 1300 „cu piese franţuzeşti“, cum se lăuda tata, mi s-a rupt o bretea de la ghiozdan. Nu aţi văzut nici o tragedie emoţională mai mare decît breteaua mea, în nici o telenovelă, pe nici un post de televiziune. Nu am plîns, dar sufletul mi se rupsese în două. Tata mi-a dus ghiozdanul în mînă ca pe o servietă-diplomat. Scriind, acum, mă uit la o poză de atunci, şi i se şi potrivea la costum. 

Prima amintire din curtea şcolii e legată de fostul meu coleg Alexandru Galan. Nu am fost cine-ştie-ce prieteni în şcoală, dar pe el l-am recunoscut primul în careu. Părinţii care îşi aduseseră copiii la şcoala germană îi avuseseră înainte la grădiniţa germană – pe Dorobanţi, la vreo 200 de metri mai sus de locul tragediei mele cu ghiozdanul. O mînă îmi era ocupată cu ţinutul lui Galan, cu cealaltă îmi luam rămas bun de la părinţi şi mă îndreptam spre clasă. 

La drept vorbind, cam asta e tot ce ţin minte. Recent însă, am fost transportat din nou cu gîndul la acea zi, de un mesaj venit de la o fostă colegă. Zicea aşa: auzi, pot folosi poza aia cu noi, din prima zi de şcoală, să ilustrez un articol despre mine într-o revistă? Mesajul venise de la Sonia Argint Ionescu, astăzi prezentatoare la TVR, atunci prima mea colegă de bancă. Şi mama şi-a amintit, cu ocazia asta, de prima zi de şcoală. Eu uitasem să-i povestesc întîmplarea, dar a primit un telefon de la doctoriţa de familie care văzuse articolul în revista pe care o citea la coafor.

Cred că amintirile mele, cantitativ destul de modeste, din prima zi se datorează faptului că am petrecut 12 ani în aceeaşi şcoală. Puţini (cred) au această şansă de a creşte într-o mare gaşcă. Includ în definiţia găştii generaţia mea (patru clase pe vremea mea), trei generaţii mai mari şi trei generaţii mai mici şi profesorii. De neuitat vor fi zilele în care chiuleam la toate orele doar pentru că nu citisem cartea la germană. Sau dimineţile cu mireasmă de cafea şi ziare în care profesorul de istorie discuta cu noi, de fapt, politica vremurilor, dar strecura abil elementele istorice pe care inteligenţa noastră hormonală refuza să le absoarbă altfel. Sau taberele de la munte, şi vara, şi iarna. Sau doamna dirigintă care mi-a fost profesoară de engleză, timp de zece ani, şi dirigintă, preţ de opt. Sau ultima ţigară din WC-ul băieţilor de la etajul al treilea, la care au participat toţi elevii – inclusiv nefumătorii – şi mulţi profesori şi fosta doamnă director.

Pentru mine, experienţa şcolii şi ultima zi reprezintă o amintire nu neapărat mai vie, deşi e clar că şi asta – pentru că sînt mai apropiate de prezent, ci una mult mai dragă. Sigur că prima zi va rămîne prima zi mereu, dar pentru mine reprezintă doar intrarea în Mafie. Pentru că absolvenţii şcolii germane (indiferent de cum o fi fost botezată la un moment sau altul) sînt un fel de masonerie, un club în care regăsirea se petrece chiar şi între necunoscuţi, un grup în care membrii se ajută pur şi simplu pentru că au făcut aceeaşi şcoală. 

P.S. În ton cu vremurile, acest articol este o mărturie şi o spovedanie. Da, am fost elev al unei superşcoli.

Laurenţiu Diaconu-Colintineanu este jurnalist. 

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.