Ziua în care am devenit mafiot

Publicat în Dilema Veche nr. 557 din 16-22 octombrie 2014
Ziua în care am devenit mafiot gif

Trecusem de primul examen de admitere din viaţa mea şi abia aşteptam să merg la şcoală. Înainte de clasa I, părinţii care voiau să-şi înscrie copiii la Liceul industrial nr. 34 trebuiau să-i aducă la un nivel de cunoştinţe de germană suficient, pentru a le putea fi predate materiile în limba lui Goethe şi Schiller. Astăzi, fostul meu liceu se cheamă Colegiul Goethe. Cînd am dat bacalaureatul, se numea Liceul Teoretic „Hermann Oberth“. Am petrecut acolo 12 ani, cu aceiaşi colegi şi aceiaşi profesori. Şi încă vreo doi ani din facultate – experienţă educaţională peste care aş fi sărit. Îmi era dor de şcoală, iar Academia de Studii Economice e la colţul străzii. Aşa că o cafea cu foştii mei profesori, adevăraţii profesori adică, nu cei cu greutatea titlului „universitar“ pe umeri, era mult mai ofertantă decît cursul la facultate. 

În acea zi de 15 septembrie 1988, cea mai mare bucurie a mea era să port ghiozdan. Era unul bleumarin cu marginile gri deschis. Imita pielea, evident că nu era „de marcă“. Aveam uniformă tot bleumarin, cu acea cămaşă odioasă şi aspră, în carouri mici, pe două nuanţe de albastru. Şcoala mea e şi astăzi pe strada Cihoschi, în spatele ASE-ului, la Dorobanţi. Ai mei parcaseră maşina pe strada care face dreapta astăzi, după clădirea British Council. De acolo trebuia să mergem pe jos, ca să mă integrez în primul „careu“ al vieţii mele. La nici cinci metri de Dacia 1300 „cu piese franţuzeşti“, cum se lăuda tata, mi s-a rupt o bretea de la ghiozdan. Nu aţi văzut nici o tragedie emoţională mai mare decît breteaua mea, în nici o telenovelă, pe nici un post de televiziune. Nu am plîns, dar sufletul mi se rupsese în două. Tata mi-a dus ghiozdanul în mînă ca pe o servietă-diplomat. Scriind, acum, mă uit la o poză de atunci, şi i se şi potrivea la costum. 

Prima amintire din curtea şcolii e legată de fostul meu coleg Alexandru Galan. Nu am fost cine-ştie-ce prieteni în şcoală, dar pe el l-am recunoscut primul în careu. Părinţii care îşi aduseseră copiii la şcoala germană îi avuseseră înainte la grădiniţa germană – pe Dorobanţi, la vreo 200 de metri mai sus de locul tragediei mele cu ghiozdanul. O mînă îmi era ocupată cu ţinutul lui Galan, cu cealaltă îmi luam rămas bun de la părinţi şi mă îndreptam spre clasă. 

La drept vorbind, cam asta e tot ce ţin minte. Recent însă, am fost transportat din nou cu gîndul la acea zi, de un mesaj venit de la o fostă colegă. Zicea aşa: auzi, pot folosi poza aia cu noi, din prima zi de şcoală, să ilustrez un articol despre mine într-o revistă? Mesajul venise de la Sonia Argint Ionescu, astăzi prezentatoare la TVR, atunci prima mea colegă de bancă. Şi mama şi-a amintit, cu ocazia asta, de prima zi de şcoală. Eu uitasem să-i povestesc întîmplarea, dar a primit un telefon de la doctoriţa de familie care văzuse articolul în revista pe care o citea la coafor.

Cred că amintirile mele, cantitativ destul de modeste, din prima zi se datorează faptului că am petrecut 12 ani în aceeaşi şcoală. Puţini (cred) au această şansă de a creşte într-o mare gaşcă. Includ în definiţia găştii generaţia mea (patru clase pe vremea mea), trei generaţii mai mari şi trei generaţii mai mici şi profesorii. De neuitat vor fi zilele în care chiuleam la toate orele doar pentru că nu citisem cartea la germană. Sau dimineţile cu mireasmă de cafea şi ziare în care profesorul de istorie discuta cu noi, de fapt, politica vremurilor, dar strecura abil elementele istorice pe care inteligenţa noastră hormonală refuza să le absoarbă altfel. Sau taberele de la munte, şi vara, şi iarna. Sau doamna dirigintă care mi-a fost profesoară de engleză, timp de zece ani, şi dirigintă, preţ de opt. Sau ultima ţigară din WC-ul băieţilor de la etajul al treilea, la care au participat toţi elevii – inclusiv nefumătorii – şi mulţi profesori şi fosta doamnă director.

Pentru mine, experienţa şcolii şi ultima zi reprezintă o amintire nu neapărat mai vie, deşi e clar că şi asta – pentru că sînt mai apropiate de prezent, ci una mult mai dragă. Sigur că prima zi va rămîne prima zi mereu, dar pentru mine reprezintă doar intrarea în Mafie. Pentru că absolvenţii şcolii germane (indiferent de cum o fi fost botezată la un moment sau altul) sînt un fel de masonerie, un club în care regăsirea se petrece chiar şi între necunoscuţi, un grup în care membrii se ajută pur şi simplu pentru că au făcut aceeaşi şcoală. 

P.S. În ton cu vremurile, acest articol este o mărturie şi o spovedanie. Da, am fost elev al unei superşcoli.

Laurenţiu Diaconu-Colintineanu este jurnalist. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Zelenski conferință de presă Florida FOTO EPA EFE jpg
Noi negocieri Rusia–Ucraina la Geneva, sub medierea SUA. Trump: „Ucraina ar face bine să vină repede la masa discuțiilor”
O delegație ucraineană s-a îndreptat luni spre Geneva pentru o nouă rundă de negocieri mediate de Statele Unite ale Americii cu oficiali ruși, cu doar câteva zile înainte de a se împlini 4 ani de la începutul invaziei rusești pe scară largă a Ucrainei, care va avea loc săptămâna viitoare
Hillary Clinton FOTO  Getty Images
„Faceți publice dosarele” – Hillary Clinton, atac la administrația Trump în cazul Epstein
Hillary Clinton a acuzat administrația președintelui Donald Trump de „mușamalizare” în gestionarea dosarelor legate de infractorul sexual Jeffrey Epstein, într-un interviu acordat BBC.
Petrisor Peiu si Dan Dungaciu 2048x1463 jpg
Noua ordine din AUR. Ce ascunde, de fapt, promovarea tandemului Dungaciu-Peiu: „Creează impresia de specializare”
Dan Dungaciu și Petrișor Peiu au devenit principalii purtători de mesaj ai AUR după marginalizarea fondatorilor partidului. Într-o analiză pentru „Adevărul”, politologul Cristian Pîrvulescu explică dedesubturile ascensiunii celor doi și mizele strategiei puse la cale de George Simion.
Tineri gif
A fost făcută publică înregistrarea apelurilor la 112 ale Patriziei, în ziua tragediei în care tinerii români luați de viitură în Italia și-au pierdut viața
Anchetatorii italieni au făcut publice înregistrările apelurilor la serviciul de urgență efectuate de Patrizia, una dintre victimele tragediei de pe râul Natisone. Potrivit concluziilor anchetei, intervenția autorităților a fost întârziată, iar cei trei tineri români au murit.
nicusor dan trump jpg
„Să lucrăm cu penseta și cu mare vigilență”. Cât de riscant e pariul României cu Trump
Expert în diplomație, politologul Radu Albu Comănescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul” de ce România a luat decizia corectă de a fi prezentă la prima reunine a Consiliului pentru Pace, la Washington.
sapun_shutterstock 630315251 jpg
Motivul pentru care săpunul antibacterian ne poate afecta tiroida și metabolismul
Mulți dintre noi folosim zilnic săpunuri antibacteriene sau geluri de duș cu gândul la igienă și protecție, fără să știm că unul dintre ingredientele lor poate avea efecte neașteptate asupra sănătății endocrine.
Război in ucraina   pumni pe un fundal cu soldati FOTO shutterstock jpg
Cinci motive pentru care planul lui Trump privind alegeri prezidențiale și un referendum în Ucraina riscă să prelungească războiul
Sub presiunea SUA, care a sugerat că un calendar oportun pentru finalizarea unui acord de pace cu Rusia ar fi luna iunie, președintele președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, s-a declarat pregătit să organizeze alegeri generale și un referendum.
Carrefour FOTO Shutterstock
Carrefour sau „CarFur”? Scenariul sumbru al unui cunoscut economist după vânzarea lanțului francez de magazine
Profesorul Cristian Păun nu vede cu ochi buni exit-ul francezilor de la Carrefour și are rezerve față de capacitatea holdingului Dedeman de a administra acest business uriaș.
Elon Musk  foto   Shutterstock jpg
Munca devine opțională? Profeția lui Elon Musk, față în față cu paradoxul AI: Genial, dar surprinzător de stupid
Magnatul Elon Musk a susținut, zilele trecute, că datorită AI munca va fi opțională în următorii 10-20 de ani. RAND, instituție de cercetare din SUA, arată însă că AI ratează prea multe dintre lucrurile esențiale de care am avea nevoie pentru a avea încredere în caz de utilizare robustă.