Zbuciumatul concubinaj dintre politician şi ierarh

Publicat în Dilema Veche nr. 579 din 19-25 martie 2015
Zbuciumatul concubinaj dintre politician şi ierarh jpeg

Încă de la primele sondaje de opinie făcute în anii ’90, instituţiile cu imaginea cea mai bună erau, pentru români, Armata şi Biserica – cu procentaje relativ egale, de peste 90%. Politicienii au înţeles repede lucrul ăsta şi s-au grăbit să se asocieze, cît mai mult, cu cele două instituţii – sau cu reprezentanţi ai acesteia. 

Interesant este că, în anii ’90, FSN, partidul care era continuatorul de fapt al partidului comunist ateu şi dărîmător de biserici, a fost şi cel în rîndurile căruia au activat cei mai mulţi prelaţi. Ni-i amintim pe deputatul Calinic Argatu, fost colaborator al Securităţii (nu ca poliţie politică, ferit-a sfîntul!), care a primit, odată cu mandatul de deputat, proaspăt înfiinţata Episcopie a Argeşului şi Muscelului, dar şi pe vajnicul şi pitorescul senator arhimandrit Neculai Simeon Tatu. 

Mai tîrziu, Dumnezeu se pare că s-a transferat la România Mare, prin preotul Ioan Aurel Rus, alt colaborator al Securităţii, senator şi deputat. În anii 2000, mai-marii Bisericii Ortodoxe Române înţeleseseră deja că nu-i tocmai 

să se bage făţiş în politică, drept care l-au caterisit în 2004, dar a fost iertat, ridicîndu-i-se pedeapsa, după ce a pierdut alegerile şi a demisionat din partid. A fost condamnat, în 2013, pentru păcatele constituirii de grup infracţional, racolării, îndrumării şi călăuzirii (ăsta parcă nu era păcat!) unor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei, complicităţii la fals privind identitatea şi fals material în înscrisuri oficiale. 

Ultimii ani par să fi adus o mai reţinută implicare a clerului în politică – episodul ascensiunii şi decăderii Războinicului Luminii, care se credea un fel de Sfîntul Gheorghe şi confunda sistematic dogma religioasă cu legile statului, poate să fi contribuit la această schimbare de atitudine. 

Asta nu a împiedicat însă apariţia unui alt tip de amestec (indirect) între religie şi politică. Mă refer la cele două candidaturi independente de anul trecut la alegerile pentru Parlamentul European (Iulian Capsali şi Peter Costea) bazate pe programe eminamente creştine (unul ortodox, celălalt evanghelist), care pun sub semnul întrebării caracterul secular al statului. Cele două candidaturi au fost susţinute în mod informal de către o parte importantă a clerului celor două biserici; cu toate acestea, rezultatul electoral a fost modest – 0,27%, respectiv 0,23%. Discrepanţa dintre nivelul afirmat al adeziunii la valorile bisericeşti şi vot ar putea indica faptul că ataşamentul oamenilor faţă de religie nu presupune şi acceptarea necondiţionată a asumării de către Biserică a unui rol politic explicit. 

Cînd nu se bagă preoţii în politică, se înghesuie politicienii la biserică. Nu sînt de acord cu arătarea cu degetul a unui preşedinte care, cunoscut ca nu tocmai bisericos, se aşază în rîndul întîi la slujba de Înviere de la Patriarhie – la urma urmelor, e un fel de a-şi arăta respectul de care e dator faţă de un popor care l-a ales şi care e – ne spun statisticile – în cea mai mare parte credincios. Mi se pare însă suspect atunci cînd constat că personajul politic (preşedinte sau nu) măreşte brusc frecvenţa actelor cucernice în preajma campaniilor electorale. Dacă îşi mai şi întăreşte cucernicia cu danii făcute din bani publici, atunci chiar devine reprobabil. La fel de reprobabil ca oricare instrumentalizare a afacerii private care e sensibilitatea religioasă – în genul scosului teatral al ochelarilor înainte de rostirea pe ton grav a întrebării cîştigătoare. 

Chiar dacă unii politicieni păstrează oarecare distanţă, nici aceştia nu au îndrăznit vreodată să-i înfrunte făţiş pe reprezentanţii Bisericii – fie că a fost vorba despre dezincriminarea homosexualităţii (cînd politicienii s-au ascuns după scuza „aşa ne cere Europa“), fie despre legalizarea parteneriatului civil între persoane de acelaşi sex („e prematur“, „nu e în spiritul poporului român“). Ierarhilor Bisericii li se pare legitim să păstreze un fel de drept de preempţiune asupra deciziilor statului, cel puţin în anumite domenii, drept pe care politicienii nu îndrăznesc să-l conteste. 

Recenta discuţie asupra studiului religiei în şcoli îmi pare simptomatică în ce priveşte timiditatea politicianului român în faţa înalţilor prelaţi. Mai întîi, un ministru tînăr şi european a promovat o lege prin care era evident că transformă orele de religie, din materie opţională, într-una de la care nu te puteai sustrage fără riscul marginalizării. Mai grav, a lăsat să plutească ambiguitatea asupra conţinutului materiei: studiul religiei sau catehism. 

Domnul Andrei Pleşu ar avea dreptate spunînd: „Ideea că studiul religiei produce bigoţi, că e vetust, că lezează autonomia statului laic vine, mai mult sau mai puţin conştient, în continuarea propagandei ateiste“. Doar că ignoră faptul că în şcolile româneşti nu se studiază religia ca un domeniu al culturii – şi, în general, nu se 

religia, ci se inoculează sentimentul religios. Dacă ar fi vorba despre studiu, n-ar exista clase de religie separate pentru ortodocşi şi catolici – după cum nu există clase de muzică separate pentru simbolişti şi romantici. Patriarhul Daniel e mai aproape de adevăr cînd spune că „înscrierea la această disciplină este un act de mărturisire publică a credinţei“. Mărturisire împotriva căreia n-am avea nimic împotrivă, cît timp s-ar petrece în spaţiul adecvat al aşezămintelor bisericeşti. Deşi era evident că felul în care era aşezată 

 în şcoli făcea din materia Religie una obligatorie, şi au existat oameni care au protestat, nu s-au găsit parlamentari care să o conteste la Curtea Constituţională (nu mai vorbesc de Avocatul Poporului). Spre cinstea sa, profesorul buzoian Emil Moise s-a luptat de unul singur, ani de zile, pînă ce a convins judecătorii Curţii Constituţionale de dreptatea sa. 

Patriarhia Română a reacţionat faţă de decizia CCR, calificînd-o drept „discriminatorie şi umilitoare pentru ora de religie“. În felul acesta, BOR şi-a permis o intruziune în activitatea unei instituţii a statului. Mă întreb cum ar fi fost calificat un politician care şi-ar fi permis să critice o decizie a Sinodului într-o problemă ce ţine de interpretarea dogmei creştine. Din păcate, nu e singurul caz în care este încălcată separarea dintre stat (respectiv, puterea judecătorească) şi Biserică. Zilele trecute am aflat despre o scrisoare deschisă semnată de către Patriarhul Daniel, în care i se cerea judecătoarei de la Tribunalului Timiş punerea în libertate a unui bine-credincios poliţist (acuzat de abuz în serviciu cu miză electorală), pe motiv ca acesta ar fi ajutat Biserica ori de cîte ori i s-a cerut acest lucru. Din fericire, judecătoarea Adriana Stoicescu a dat o replică promptă: „România este o ţară laică, nu ecleziastică, iar justiţia este înfăptuită de magistraţi, nu de preoţi“. Consiliul Superior al Magistraturii, altfel extrem de sensibil la presiunile făcute asupra magistraţilor prin diversele afirmaţii venite dinspre persoane publice, nu a reacţionat în nici unul din cazuri. 

Astăzi, sondajele înregistrează în continuare un nivel ridicat al încrederii în Biserică (peste 60%), dar mult sub cel pe care îl înregistrau în anii ’90 şi sensibil inferior celui al Armatei, instituţie care a ştiut să rămînă în afara jocurilor politicienilor. Probabil, politicienii au obţinut beneficii aşteptate de pe urma curţii asidue şi obedienţei manifestate faţă de reprezentanţii Bisericii. Pe de altă parte, reprezentanţii Bisericii fie au acceptat pasiv avansurile politicienilor, fie au cedat ispitei de a se implica activ în treburile statului. Se pare că unul dintre rezultatele asocierii cu politica şi cu politicienii a constat în scăderea încrederii poporului în instituţia Bisericii. 

Mircea Kivu este sociolog. 

Foto: V. Dorolţi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Situația de pe frontul din Pokrovsk este difcilă FOTO Profimedia jpg
Noua tactică a armatei ruse de a „strangula” forțele ucrainene
Rusia apelează la o tactică militară în trei pași pentru a aduce la epuizare trupele ucrainene aflate deja sub o mare presiune pe linia frontului, relatează The Telegraph, citând experți.
Ladislau Boloni, Facebook jpg
Dronele ucrainene au vizat regiunea Moscova și Tula, oprind traficul aerian FOTO Profimedia jpg
Cum au devenit aeroporturile din Moscova noua țintă a atacurilor ucrainene cu drone
Atacurile ucrainene cu drone asupra regiunii Moscova din ultimele săptămâni reflectă o schimbare strategică în campania de atac Ucrainei, a explicat Serhii Bratciuk, purtătorul de cuvânt al Diviziei Sud a forțelor armate ucrainene, se arată într-o analiză Kyiv Independent.
image png
Cea mai bună rețetă naturală pentru curățarea geamurilor. Nu rămâne nicio urmă. Un spray de curățare simplu, făcut în casă, care funcționează mai bine decât produsele de curățare cumpărate din magazin
Credeai că geamurile impecabile sunt doar pentru reviste sau conturi de Instagram? Te provocăm să-ți schimbi perspectiva. Cu această rețetă DIY simplă, testată de gospodine moderne și nostalgici ai soluțiilor „ca pe vremuri”, geamurile tale nu doar că vor străluci, ci vor redefini standardul de cura
Arteziana din Deva  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (1) JPG
Problemele fântânilor muzicale de milioane de euro din România. Simfoniile care împovărează orașele
Centrele multor orașe au fost decorate cu fântâni arteziene muzicale care ocupă suprafețe mari în peisajul urban. Unele au costat milioane de euro, iar inaugurările au fost adesea spectacole electorale, cu politicieni, preoți și concerte. În timp, artezienele au devenit poveri pentru buget.
image png
Program de udare pentru plantele de apartament. Un plan care te va scuti de dilema dacă le uzi prea puțin sau prea mult
Ai pățit vreodată să uzi în grabă o orhidee, doar pentru că nu-ți mai aminteai când ai făcut-o ultima dată? Sau ai confundat nevoile unui cactus cu cele ale unei monstere, iar rezultatul a fost departe de imaginea unui colț verde și relaxant?
bagaj de mana avion bagaj de cala shutterstock 274630778 jpg
Pasageri despăgubiți cu sute de euro pentru tarife ascunse la bagajul de mână. Ryanair, condamnată în Spania
Instanța din Spania obligă Ryanair să restituie taxe abuzive pentru bagajul de mână, evidențiind controversele legate de politicile companiilor low-cost.
image png
PNL aniversează 150 de ani cu interimari în prima linie. Istoria recentă care a forțat partidul la reformare
La aniversarea a 150 de ani de la înființare, după mai mulți șefi de partid care au plecat fie prin demisie, fie au fost înlăturați, PNL este condus de interimari.
bani  foto   Shutterstock jpg
Ritualul pentru deblocarea energiilor karmice și atragerea banilor în timpul Lunii în Vărsător
În acest ciclu lunar, există un ritual special, care ajută la curățarea energiilor negative karmice și deschide calea către o circulație mai fluidă și constantă a banilor.