Zapping printre mitocani

Publicat în Dilema Veche nr. 527 din 20-26 martie 2014
Zapping printre mitocani jpeg

Sînt producători de televiziune care îşi selectează invitaţii după un algoritm destul de precis, chiar dacă nu teribil de evident pentru telespectatorul accidental.

E, mai întîi, nevoie de un om cu greutate, de preferinţă unul care să aibă o poziţie cît de cît importantă: ministru, şef de agenţie, preşedinte de partid, „guzgan“ influent sau măcar om de afaceri cu aură uşor mistică, cultivată prin editorialele publicaţiilor economice. El va fi centrul de greutate al emisiunii. De aici vor ieşi ştirile. Dacă moderatorul este onest (poate merg împotriva curentului, dar o să risc: cei mai mulţi dintre ei sînt oneşti), va încerca să extragă informaţii folositoare, demne de a fi citate ulterior. Sigur, strecurînd întrebările relevante printre o mie de banalităţi sau false ţinte, impuse de documentarea prealabilă şi agenda staţiei care difuzează interviul.

Apoi, vin „personajele“. O baterie întreagă: cîte un domn cu profesie incertă şi opinii ferme, poate un sindicalist isteric, întotdeauna unul sau doi traseişti politici de rang doi şi, obligatoriu, un comentator cu opinii flexibile care, împreună, vor „analiza“ ceea ce tocmai a spus invitatul numărul unu. Dacă respectivul este pretenţios sau nu trebuie inoportunat cu prezenţa minionilor cu păreri, aceştia din urmă vor interveni doar după ieşirea din emisie a primului.

E inutil să fac un inventar al diverselor defecţiuni de discurs sau comportament identificabile în astfel contexte. Le vedeţi zilnic, le ştiţi prea bine şi, măcar o dată, aţi exclamat ceva aproape de „ce naiba caută ăsta la televizor?“

Sumarul unui manual pentru ticăloşi de talie mică ar suna cam aşa: 

Vei fi disponibil.
Părerile proprii nu contează. Vei respecta punctajul pe care îl primeşti de la consultanţii partidului.
Vei fi creativ. Înjură dacă trebuie, plîngi dacă poţi.
Fă exces. Fă-te remarcat.
Atacă. Deturnează discuţia.
Dacă nu poţi convinge, zăpăceşte-i.
Nu lăsa vreun cod moral sau etic să te împingă în păcatul dubiului. Ezitarea se pedepseşte.
Nu ieşi din personaj. Lupta se poartă peste tot. Facebook e important.
Nu angaja liderul în excesele tale. Precizează întotdeauna că exprimi doar opinii izvorîte din experienţa şi
ntelectul propriu.
Răsplata vine. 

Vă veţi întreba cine sînt oamenii ăştia? Personal, tind să cred că ei sînt rezultatul unui cumul de factori, la care mă voi referi în continuare.

Sistemul politic închis: accesul în funcţii executive, consilii locale, judeţene sau Parlament este aproape imposibil fără colaborarea cu unul dintre patronii de reţele de influenţă cu acces la fonduri publice. Colaborarea presupune, de cele mai multe ori, înclinarea steagului şi transformarea aspirantului în zombie retoric de tipul celui descris mai sus. E aproape un test pentru avansare.

Banii: nu e ieftin să faci politică în România. Ba chiar e teribil de scump. Nu există cu adevărat monitorizare a finanţărilor gri din această zonă. De la dreapta la stînga, nimeni nu vrea să zguduie barca. Aşa se face că în preajma liderilor se adună întotdeauna o curte dubioasă de indivizi lipsiţi de orice simţ al misiunii publice. Preşedinţii de partide înşişi sînt rezultatul acestei metode de selecţie.

Dezvoltarea mediei electronice: e mai ieftin şi mai simplu decît acum zece ani. Şi e aproape obligatorie arondarea unei zone media. În 2008, PD-L a folosit strategia apropierii de televiziuni locale, pentru a contrabalansa efectul celor inamice de la Bucureşti.

Toţi se tem de monopolul adversarului asupra mijloacelor de comunicare. Uitaţi-vă, spre exemplu, la PSD: behemoth-ul mohorît de acum ceva vreme s-a transformat într-o maşină de comunicare aproape înspăimîntătoare cînd începi să îi conştientizezi dimensiunile.

Lipsa de sancţiuni: prea rar derapajele sînt sancţionate. Nu numai de către autoritatea de reglementare în audiovizual, ci şi în spaţiul public mai larg. Ne-am obişnuit într-o aşa mare măsură cu personajele nefrecventabile, încît uităm să îi mai confruntăm. Uităm să cerem în mod repetat patronilor lor politici să dea explicaţii pentru colegii lor. Şi atunci cînd o facem, ne mulţumim cu puţin. Cu prea puţin.

Uităm că o minciună repetată foarte des riscă să devină adevăr iar jignirile tolerate sînt pe jumătate asumate.

Cinismul: trebuie să ne obişnuim cu ideea ca sînt oameni care vor să cîştige luînd-o pe calea scurtă şi cu orice mijloace. Nu trebuie toleraţi sau acceptaţi. Dar simpla revoltă sau ignorarea lor nu îi face să dispară. Cîtă vreme vor fi locuri în care minionii noştri vor avea unde să se producă şi va exista posibilitatea ca ei să fie răsplătiţi, ei vor exista.

Aş îndrăzni, aşadar, să spun că degradarea discursului public este un simptom al bolilor administrative şi politice ale acestor ani. Un soi de eczemă neplăcută. Nu e întîmplătoare şi nici fără soluţii.

Lege anticinism nu se poate da. Şi nici nu ar fi sănătos. Însă toate celelalte sînt rezolvabile. Sau măcar aduse sub control.

Pînă atunci însă, vom continua să facem zapping printre mitocani. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la https://twitter.com/jaunetom

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.
1 dorin chiotea infectat cu covid varianta omicron 3 jpg jpeg
Continuă revolta la TVR. Chioțea: „Audiențele au fost de 15 de ori mai mici decât în zilele cu meciuri”
Dorin Chioțea a spus că mutarea transmisiunilor directe pe alte canale ale televiziunii publice a dus la o scădere a audienței de 15 ori decât în zilele cu meciuri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.