Vis american de-o vară

Publicat în Dilema Veche nr. 396 din 15-21 septembrie 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Acum cîţiva ani, Irina Covoran a ales să-şi petreacă vara în Statele Unite ale Americii, pe Insula Key West din Florida – un adevărat paradis al vacanţelor, cu plaje întinse, nisip fin, cocktailuri cu umbreluţe colorate şi... povestea noastră încîntătoare se cam încheie aici. De fapt, Irina – studentă atunci în anul al II-lea la Jurnalism – a pornit în căutarea aşa-zisului „vis american“, mergînd în SUA în cadrul unui program de work & travel. De ce a renunţat la zile întregi de lenevit şi relaxare cu prietenii, pentru a pleca peste mări şi ţări, la muncă? „Motivul principal a fost unul pur pragmatic – banii. Îmi doream mult o maşină, deoarece eu nu sînt din Bucureşti, ci din Piteşti, ceea ce înseamnă o navetă permanentă. Şi mi-am dat seama că singurul mod de a strînge banii necesari într-un timp cît mai scurt este să plec din ţară“, îmi explică ea. 

Aşadar, a depus actele necesare şi, împreună cu prietena ei, a pornit la drum: Bucureşti-Amsterdam-New York-Miami-Key West. „A fost prima dată cînd am ieşit din ţară, primul zbor cu avionul. Cînd am ajuns acolo, am aflat că ne pierduseră bagajele.“ 

La destinaţie, nu le aştepta nimeni, astfel că au trebuit să se descurce singure. Au lucrat într-un convenience store (un magazin cu de toate, în cantităţi mici, la preţuri destul de mari), aparţinînd unei familii de imigranţi care deţinea mai multe afaceri în zonă: ea era din Marea Britanie, el – din Israel. „Mi-am consumat întreaga vară muncind mult, bucurîndu-mă extrem de puţin de ceea ce era exact în faţa mea“, îmi spune Irina. „Acolo nu eşti plătit cu un salariu fix, ci la oră – cît munceşti, atît primeşti.“ Acest lucru a generat competitivitate între tinerii care lucrau la magazin, mai ales că orele suplimentare erau plătite mai bine. În timpul petrecut în Key West, a cunoscut atît turişti, cît şi locuitori ai insulei. „Eram ceva exotic pentru turişti, noi, cei care veneam din ţări îndepărtate, şi tot timpul aveau o mulţime de întrebări. E drept că unii dintre ei credeau că în România îl găzduim pe Dracula. Sau alţii ne-au întrebat dacă la noi sînt străzile asfaltate“, adaugă ea rîzînd. După trei luni de „vacanţă“, a tras linie şi a adunat – a reuşit să se întoarcă acasă cu vreo 3500 de dolari, şi-a făcut trei-patru prieteni noi, a ajuns la plajă de trei ori. „A fost mai mult work decît travel. Mi-am atins scopul – mi-am luat maşină –, însă mi-a părut rău că nu m-am bucurat de locul unde am stat.“ Pe de altă parte, i-au fost zdruncinate o mulţime de convingeri greşite. „M-am dus plină de prejudecăţile europeanului... Am crezut că mă duc la nişte oameni ignoranţi şi inculţi, cărora le lipseşte «marea cultură», dar ei compensează prin disciplină, civilizaţie, bun-simţ, respectarea omului de lîngă tine, prin modestie, prin firesc. Nu sînt deloc aşa cum credem noi... Mi s-au dărîmat toate miturile pe care, pînă la urmă, eu singură mi le creasem în legătură cu ei. Am reuşit să renunţ la nişte idei preconcepute, stupide şi inutile.“ La întoarcere, după o vară întreagă de abţineri şi ore nesfîrşite de muncă, au petrecut o zi în New York, care a fost „numai şi numai plăcere“, după spusele Irinei, care continuă: „Mi-am dorit cu patimă să merg la New York, pe care îl vezi în filme şi-ţi spui hai, măi, că n-are cum să fie chiar aşa... Dar e! Şi e uimitor!“ Dar tot ea adaugă: „...o zi pentru acest oraş e ridicolă. Nu apuci să vezi mai nimic. Noi am fost pe Empire State Building, unde e o privelişte fenomenală. Singurul lucru care te şochează cînd urci acolo e zona de zgîrie-nori, din care vezi că lipsesc doi... Şi e dureros, simţi că e ceva în neregulă... Apoi am luat centrul la pas şi ne-am plimbat prin Central Park West. Odată ce intri acolo, parcă eşti în cu totul altă lume. Însă după-amiaza, pe la ora 18, deja ne îndreptam spre aeroport.“ 

În anul următor, planul era să se reîntoarcă şi să-şi ia răgazul de a se şi bucura, dar... a primit o ofertă bună de job, în România. Vacanţele studenţeşti se terminaseră, apăreau la orizont vacanţele „de om mare“ – concediile.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.