Vieţuitorul muntelui

Publicat în Dilema Veche nr. 451 din 4-10 octombrie 2012
Vieţuitorul muntelui jpeg

Este un bărbat înalt, cu o barbă lungă, revărsată peste piept. Poartă haine mînăstireşti, negre, cu care mătură pămîntul. Uneori, ia un toiag şi-un cîine şi pleacă prin pădure. Caută ierburi. Sau, pur şi simplu, se bucură de o zi cu soare. Sau cu ploaie mocănească. Alteori, duminica mai ales, coboară în Braşov. Merge la Biserica Sf. Nicolae, la slujbă. Apoi, face cîteva cumpărături şi se întoarce acasă. Pentru el, „acasă“ înseamnă biserica mică din pădure. Un mic paraclis, un altar străjuit de o mică bibliotecă. Ca să intre, părintele trebuie să se aplece un pic.

Localnicii „de jos“ sau turiştii care au auzit de el spun că este pustnic. El se supără un pic, pentru că le-a zis de-atîtea ori să nu-i mai spună aşa! „Şi la ziar tot pustnic au scris că sînt. Nu, nu sînt pustnic. Sînt si-has-tru!“

Părintele spune clar, silabisind, măcar eu să înţeleg că, dacă era pustnic, nici nu stătea de vorbă cu mine! „Sînt un om care trăieşte în sihăstrie. Un vieţuitor al muntelui. Vieţuiesc şi eu cum pot. Fac rugăciuni, mai stau de vorbă cu oamenii care vin la mine, mă rog pentru ei, mai cobor şi în oraş... că aici nu se mai găseşte nimic de mîncare! Înainte erau ciobanii care treceau pe la pustnici şi le mai dădeau cîte o bucată de brînză! Acum, din cauza poluării, nici plante sau fructe nu se mai găsesc, ca înainte. Şi urşii, să ştiţi, tot de-aia coboară în oraş, pentru că n-au ce să mănînce în pădure!“

„Un loc cu izvor“

Părintele Onufrei trăieşte, de 19 ani, în pădurea de pe Masivul Postăvarul, lîngă Pîrtia Doamnei. După numele din buletin, pe părinte îl cheamă Ion Banyia. S-a născut la Cluj-Napoca, acum 59 de ani. Amintirile din copilărie sînt legate de Mînăstirea Nicula, unde se ducea frecvent cu mama lui. „Cred că acolo s-a născut dragostea pentru Dumnezeu!“, spune el.

Cînd a terminat armata, părinţii îi muriseră deja. Avea vreo 20 de ani. S-a urcat în tren şi a plecat. Aşa cum îl îndrumase duhovnicul lui, a început un pelerinaj pe la mînăstiri. A fost la Suceava, la Putna, iar într-un tîrziu a ajuns la Cernica, lîngă Bucureşti. Aici a rămas aproape 20 de ani. După Revoluţie însă, părintele Onufrei a plecat. Voia să găsească „un loc cu izvor“, lîngă izvor să facă o cruce, iar lîngă cruce o colibă. Aşa a ajuns în poiana în care trăieşte şi azi. La început, a stat într-o colibă. Îmi povesteşte că luni de zile a trăit cu leurdă, urzici, ciuperci şi ce mai găsea prin pădure. Avea şi-un cîine. Iar din cînd în cînd îl vizita un urs. Mereu acelaşi. Într-o zi, ursul nu a găsit pe nimeni la colibă, aşa că şi-a făcut de cap! A trîntit candela aprinsă, iar coliba a luat foc.

Atunci, părintele s-a gîndit că e un semn şi că, probabil, e timpul să plece din pădure. Însă oamenii care-l cunoşteau deja l-au ajutat să rămînă. Cei de la Ocolul Silvic i-au trimis lemne şi încet-încet, acolo, în pădure, a construit o mică biserică. Ca o casă din poveşti. Cu acoperişul roşu şi flori la ferestre. Sub bisericuţă e şi o cameră cu un pat şi o plită pe care părintele găteşte.

Vremurile în care mînca doar ierburi s-au dus. Credincioşii din Braşov îi dau pomelnice sau acatiste să le citească, iar lîngă hîrtia pe care au scris numele viilor şi al morţilor pun şi un ban. Unii îl vizitează sus, la biserică. Şi nu vin niciodată cu mîna goală. „Oamenii ştiu că n-am salariu. Orice îmi aduc e binevenit!“ Majoritatea icoanelor de pe pereţi sînt tot de la credincioşi. Unii i-au adus un generator, iar un medic stomatolog din Bacău l-a invitat să-i repare dinţii pe gratis! Şi s-a dus. A fost foarte mirat cînd o măicuţă care a venit să-l viziteze i-a dat nici mai mult, nici mai puţin decît un telefon mobil. La început n-a vrut să-l ia, dar, în urma insistenţelor („Lasă, părinte! Poate ai nevoie, poate ţi se întîmplă ceva!...“), l-a luat!

Despre frică şi singurătate

Părintele Onufrei trăieşte acum în pădure, pe muntele Postăvarul, cu doi cîini, o pisică, cîteva găini şi – foarte neobişnuit pentru altitudinea de 1700 de metri – cîţiva porumbei. Iar ursul care a provocat incendiul la colibă continuă să-l viziteze, din cînd în cînd. La început însă, era singur cuc! Îmi spune că nu i-a fost frică niciodată. Nici de animale, nici de oameni. „M-am rugat de fiecare dată şi nu mi-a fost frică. Poţi să trăieşti singur şi în lume. Am cunoscut oameni care n-au fost căsătoriţi niciodată şi trăiesc în casa lor ca la mînăstire. Ce înseamnă, de fapt, singurătatea? Să stai liniştit, să ai timp de rugăciune şi de muncă. E adevărat că, în lume, oamenii se tem de singurătate. Pentru că nu se mai roagă. Şi nu se mai roagă pentru că nu mai au credinţă. Înainte, se rugau mai mult. Acum, unii mă întreabă: «Părinte, cum să mă rog?». Le spun: scurt şi din suflet. Şi acasă, şi la muncă, peste tot. Dar oamenii nu se roagă şi sigur că au teamă de singurătate, de întuneric, de animale...“

Părintele Onufrei vorbeşte blînd, cu o oarecare timiditate. Nu judecă şi nu ceartă pe nimeni. Dar e necăjit că oamenii trăiesc ca să cîştige bani şi că unii preoţi s-au îndepărtat de credincioşi. O sta el în vîrful muntelui, dar ştie că „jos“ s-au construit biserici şi mînăstiri luxoase, că unii preoţi au chiar magazine! „Dar noi nu judecăm pe nimeni. Nu avem voie. Sîntem mici. Singurul lucru pe care aş putea să-l reproşez e că preoţii nu sînt apropiaţi de oameni. Nu trebuie să facă totul pentru bani. M-au întrebat unii credincioşi de ce nu deschid cartea, aşa cum fac alţi preoţi. Dacă aş deschide cartea, cred că ar fi coadă prin pădure. Dar eu le spun că nu sînt ghicitor. Sînt rugător.“

Pentru bărbatul care trăieşte pe munte, singurătatea pare să fie chiar o cale spre fericire. Cu condiţia ca în viaţa ta să fie rugăciune şi rînduială. Rînduială – adică să nu faci nimic la voia întîmplării. Totul să fie organizat: casă, masă, rugăciune, duminica la biserică... Îşi aminteşte că tatăl lui se bărbierea doar sîmbăta seara, iar duminica lumea nu făcea nimic. Nici pîinea nu o tăiau, nici vasele nu le spălau...

Despre „ispitele“ din sihăstrie

Pentru părintele Onufrei, o zi în poiana de pe masivul Postăvarul începe pe la 5 dimineaţa. Mai întîi, dă de mîncare la animale. Pe la 7, citeşte pomelnicele. Caută lemne, face de mîncare. Prînzeşte. Mai citeşte ceva. Seara – vecernia. Apoi, se odihneşte pînă spre miezul nopţii, cînd începe utrenia – cea mai lungă şi mai complexă dintre slujbe – care ţine pînă pe la ora 3 dimineaţa.

Iarna trebuie să facă potecă prin zăpadă, pînă la lemne, dar şi către pîrtie. Coboară şi iarna la slujba de duminică! Coboară pe jos, pentru că telecabina începe să circule de-abia la opt iar el trebuie să ajungă în biserica din Braşov la nouă, cînd începe slujba. Într-o zi, pe cînd stătea încă la colibă, şi era iarnă, şi viscol, a auzit pe afară nişte voci. A ieşit şi a văzut doi turişti care încercau să ajungă la Hotelul Alpin, dar se rătăciseră. Erau turci. Nu ştiau o boabă româneşte. Ziceau tot timpul „Alpin! Alpin!“. Părintele i-a dus în coliba lui. Le-a dat cîte un ceai să se încălzească, apoi şi-a pus în picioare nişte bocanci bătuţi pe scînduri mai late decît schiurile, ca să nu se afunde în zăpadă, şi i-a scos pe turiştii rătăciţi la drumul bun. „La despărţire, turcii s-au aşezat în genunchi şi au început să ridice mîinile şi să se aplece. Am zis... lasă-i, că îi mulţumesc lui Dumnezeu! Că şi Allah tot Dumnezeu e! Ei s-au dus la hotel, au povestit despre mine şi aşa am apărut prima oară la ziar! Mi-au arătat salvamontiştii! Atunci m-am speriat. Am zis că o să vină lumea să mă caute. Dar n-a fost aşa!“

Oamenii au început să vină mult mai tîrziu. Dar părintele se speria, pentru că nu voia să i se strice liniştea. Şi acum – îmi spune – mulţi dintre cei care bat drumul pînă la el sînt mai mult curioşi decît credincioşi. Îi pun tot felul de întrebări... Că de ce n-a stat în lume? Că dacă a suferit după vreo fată? Că de ce nu s-a însurat?

Încerc să-i scuz pe curioşi şi îi spun părintelui că unii se gîndesc, probabil, că a pleca la mînăstire sau a alege să trăieşti pe munte poate fi mai uşor decît să stai „în lume“, să te lupţi cu toate problemele vieţii. Doar că, dacă nu ai încercat amîndouă variantele (viaţa în lume, dar şi pe cea departe de ea), n-ai de unde să ştii. Părintele spune însă că, uneori, în sihăstrie pot fi mai multe ispite. „Dacă n-ai rugăciune şi credinţă, nici nu poţi să stai aici. O ia mintea aiurea! Au mai încercat şi alţii, iar după două săptămîni nu te mai înţelegeai cu ei! E adevărat că şi în lume poţi s-o iei razna de griji. De aia trebuie să mergi la biserică, să ai un duhovnic. Că dacă n-ai pe nimeni, te pierzi. Dacă stai în pădure o noapte fără rugăciune te sperie liniştea, ţi se pare că auzi copacii vorbind, scîrţîie tot şi te gîndeşti la Baba Cloanţa din poveşti. Uneori nu poţi dormi. Vin şi te deranjează cele rele. Vise, tulburări, vedenii. Poţi chiar să paralizezi de frică. Eu cred că ispite au fost şi cînd mi-a luat foc coliba, şi cînd au vrut să mă dea afară din pădure, că aş fi fost prea aproape de pîrtie... dar cu rugăciune trec peste toate!“

Mulţumim Jandarmeriei Montane din Braşov pentru sprijinul acordat în realizarea acestui reportaj.

Liliana Nicolae este jurnalistă la Radio România Actualităţi.

Foto: L. Nicolae

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

joe biden profimedia jpg
Cel mai mare act de clemență pe final de mandat. Biden grațiază 39 de persoane și comută sentințele în cazul altor 1.500
Președintele Joe Biden a comutat pedepsele a 1.500 de persoane plasate în arest la domiciliu în pandemie și a grațiat 39 de americani condamnați pentru infracțiuni nonviolente. Este cel mai mare act de clemență dintr-o singură zi din istoria modernă, promovând a doua șansă și egalitatea.
lasvegasflricica jpg jpeg
Surse: dosar penal pentru fiul lui Gigi Corsicanu, după incidente produse la o gală depravată
Incidentele care au dus la intervenția Poliției au avut loc la o gală derulată aseară, la Sala Polivalentă din Capitală.
Politia de Frontiera Moldova FOTO Border gov md jpeg
Sistemul biometric de intrare/ieșire al UE va fi implementat treptat începând din 2025. Ce trebuie să știe călătorii din afara UE
Începând cu 2025, Uniunea Europeană va lansa sistemul biometric de intrare/ieșire (EES), care va schimba modul în care cetățenii din afara UE traversează frontierele Schengen.
profi1 jpeg
Ce se va întâmpla cu magazinele Profi? Consiliul Concurenței a aprobat tranzacția prin care o altă companie le va prelua
O tranzacție colosală a avut loc pe piața din țara noastră! Consiliul Concurenței a aprobat preluarea faimoaselor magazine Profi de către Mega Image! Însă, există anumite condiții pe care aceștia trebuie să le respecte!
Georgescu, Plagiind din stapanul Inelelor FOTO facebook Matei Udrea jpg
Stăpânul minciunilor: Călin Georgescu a plagiat-o și pe regina elfă Galadriel. „E nebun sau șarlatan?”
Un videoclip în care Călin Georgescu, candidatul independent la alegerile prezidențiale 2024, plagiază replicile reginei elfe Galadriel din „Stăpânul Inelelor” face furori pe rețelele sociale.
pompieri smurd fb jpg
Un bărbat s-a înjunghiat, în timp ce „studia” ustensilele de bucătărie într-un magazin. Și-a secționat artera femurală
Un bărbat de 51 de ani este în stare gravă, după ce s-a tăiat cu un cuțit de bucătărie, în timp ce se afla într-un magazin. Medicii sunt rezervați cu privire la șansele de supraviețuire
cna consiliul national al audiovizualului Foto Facebook jpg
CNA vine cu lămuriri privind „întreruperea emisiei” postului TV Realitatea Plus. Este o decizie a ÎCCJ
Consiliul Naţional al Audiovizualului a venit cu lămuriri despre informația apărută în presă potrivit căreia emisia postului Realitatea Plus va fi întreruptă în această seară timp de zece minute.
Superalimentul care iti da energie  Sursa foto shutterstock 2537420797 jpg
Superalimentul care îţi dă energie, fibre și proteine
Printre cele mai recomandate alimente pentru sănătate se numără şi un anumit tip de semințe. Acestea reprezintă o alternativă excelentă pentru a acoperi necesarul zilnic de elemente nutritive şi a avea mai multă energie în sezonul rece.
Schengen shutterstock 9 jpg
Avertisment după aderarea României la Schengen. Impact pozitiv major, dar atenţie la afinitatea pentru partide anti-europene
Economistul Christian Năsulea consideră că aderarea completă a României la spaţiul Schengen va avea „impact pozitiv major” pentru ţara noastră din perspectivă economică, dar atrage atenţia asupra afinității unor români pentru partide „anti-europene şi anti-piaţă liberă”.