⬆
singur pe lume singur acasă cît de singur?
Ghidul solitarului
Stau singură, în faţa laptopului. Cursorul mouse-ului pîlpîie regulat, aşteptînd. Stau singură, ca în faţa unei coli albe de hîrtie, aşteptînd, la rîndu-mi, „să-mi vină inspiraţia“. Să se facă linişte, astfel încît să-mi aud vocea aia mică, din interior, care îmi şopteşte cuvintele ce compun acest text.
Cînd aveam aripi
Martie 2012, Bucureşti. Ies din sediul Editurii Cartea Românească şi îmi vine să zbor. Am semnat contractul, o să-mi apară o carte! Vreau să strig: am semnat, o să-mi apară o carte! Dar n-o să mă audă nimeni în urletul ăsta de motoare de pe Calea Victoriei.
E atît de bine să te trezeşti dimineaţa singur
Am debutat în Dilema acum şase ani, cu un text – scris la patru mîini (de fapt, o conversaţie pe mess) – despre singurătate. Scriam atunci cît de bine e să mai fii şi singur din cînd în cînd şi constat acum că, deşi s-au întîmplat destule între timp, singurătatea îmi place la fel de mult.
Vieţuitorul muntelui
Este un bărbat înalt, cu o barbă lungă, revărsată peste piept. Poartă haine mînăstireşti, negre, cu care mătură pămîntul. Uneori, ia un toiag şi-un cîine şi pleacă prin pădure. Caută ierburi. Sau, pur şi simplu, se bucură de o zi cu soare. Sau cu ploaie mocănească. Alteori, duminica mai ales, coboară în Braşov.
Un veac de singurătate în cinema
La o privire rapidă peste istoria cinema-ului, tema singurătăţii, cu derivatele sale – de la autoizolare şi însingurare pînă la marginalizare şi alienare –, are nevoie de cel puţin o lucrare de doctorat pentru a putea nota cele mai importante filme şi cei mai însemnaţi autori care s-au oprit la ea.
Singurătatea – proba pe ficţiuni
Aş fi putut scrie cîte ceva despre singurătate ca temă literară, de la exilul lui Ovidiu, trecînd prin călătoria locativă a lui Xavier de Maistre şi trîndăveala unor Oblomov sau Marcel, naufragiul lui Robinson (ambele variante: Defoe şi Tournier) sau al lui Martin cel Avid...
Singurătate în prime time
Îţi doreai atît de mult să evadezi din liniştea odăii tale, încît credeai că unica scînteie de speranţă îşi croieşte drum în lumina reflectoarelor. Şi atunci ai decis, lacom şi naiv, să te azvîrli în bătaia punctelor de rating. Aşa am ajuns eu, în urmă cu nouă ani, la Big Brother România.
Singurătatea multiplicată cu doi
Un cuplu avea o afacere de familie unde ambii parteneri lucrau împreună. La un moment dat, ea şi-a dorit să-şi încheie studiile. Deoarece aveau şi copii, nu a mai găsit timpul necesar de a se ocupa împreună cu soţul de afacerea lor. L-a lăsat singur pentru o vreme. El a găsit o altă femeie care se interesa despre cum merg lucrurile.
Singurătatea e mereu la un click distanţă
Avem tot ce ne trebuie. Avem Internet, sîntem online, multimedia, interconectaţi. Ne facem cumpărăturile pe net, ne alegem cărţi, aparate electronice sau haine, ne comandăm mîncare, ne rezervăm bilete de avion, facem tururi virtuale prin camere de hotel, ne plimbăm nestingheriţi pe străzile din Google Maps.
Cînd te împrieteneşti cu străinul din tine
Am plecat din ţară la vîrsta de 21 de ani, sub un imbold romantic. Îndrăgostită fiind de prietenul meu german, am decis, după ce am absolvit universitatea, să îmi transform viaţa într-o aventură şi să încerc să îmi clădesc o casă departe de acasă, într-un teritoriu complet diferit de ceea ce cunoscusem pînă atunci.
(A)normalitatea singurătăţii - interviu cu medicul psihiatru Radu TEODORESCU
"Ceilalţi ne stimulează să menţinem un anumit standard, un respect faţă de sine care în singurătate se poate pierde, iar în cazuri extreme descoperim oameni care acasă, lipsiţi de prezenţa celuilalt, mănîncă din cratiţă, beau direct din sticlă, nu menţin o igienă minimă."