Singurătatea e mereu la un click distanţă

Publicat în Dilema Veche nr. 451 din 4-10 octombrie 2012
Singurătatea e mereu la un click distanţă jpeg

Avem tot ce ne trebuie. Avem Internet – „the world at our fingertips“, cum ar veni. Sîntem online, multimedia, interconectaţi. Ne facem cumpărăturile pe net, ne alegem cărţi, aparate electronice sau haine, ne comandăm mîncare, ne rezervăm bilete de avion, facem tururi virtuale prin camere de hotel, ne plimbăm nestingheriţi pe străzile din Google Maps.

Toate întrebările, angoasele, problemele, singurătăţile noastre îşi găsesc rezolvarea şi răspunsul acolo. Nu trebuie decît să introducem un cuvînt în căsuţa magică a motorului de căutare şi... gata.

În aceste condiţii, ce ne-ar fi oprit să ne căutăm parteneri – de discuţie, de afaceri, de sex, de viaţă – prin aceleaşi mijloace? Nimic. Şi aşa au apărut site-urile de networking & socializare, respectiv cele de online dating.

În articolul „Looking for Someone“, apărut în The New Yorker, în iulie 2011, Nick Paumgarten scrie: „Site-urile de online dating, oricare ar fi motivele lor comerciale, pleacă de la premisa că trebuie să existe o cale mai bună. Acestea abordează misterul primar al atracţiei umane cu o mînă sistematică, aproape prometeică. Se bazează pe algoritmi, acele ecuaţii şi procese matematice care fac posibilă efectuarea unor realizări numerice dincolo de capacitatea creierului uman. Unele adaugă un strat suplimentar de proiecţie şi interpretare; aderă la o anumită teorie a compatibilităţii, care-şi trage rădăcinile din psihologie sau neurochimie sau codificare genetică, sau se definesc pe sine prin alţi indicatori, mai evidenţi, de similitudine, precum rasa, religia, înclinaţiile sexuale, simţul umorului sau gusturile muzicale. Acestea sînt cele care îţi permit, practic, să te uiţi pe profiluri la fel cum ai face cu nişte cutii de cereale aflate pe raftul unui magazin. Alţii aleg pentru tine; îţi aduc cinci cutii de cereale la uşă, îţi spun să alegi una, iar apoi se întorc la depozit cu celelalte patru. Sau ţi le lasă pe toate cinci“.

Simplu ca bună ziua. Pe principiul „are balta peşte“, nu trebuie decît să ne creăm un cont pe unul sau mai multe astfel de site-uri şi să pornim în căutarea a ceea ce avem nevoie, pentru a ne umple singurătăţile: prietenie, corespondenţă, sex, dragoste etc. „Avantajul clar al dating-ului online este că oferă un spaţiu mai întins de posibilităţi şi alegeri. În anumite privinţe, pentru masele de adulţi care îşi caută parteneri, pentru o noapte sau pentru o viaţă, a merge la întîlnire este o încercare de a aproxima viaţa de student – acel exces de cerere şi ofertă, de informaţie şi autentificare“, continuă Paumgarten.

Dar pînă la a ajunge la întîlnirea propriu-zisă trebuie să „cucerim“, prinzîndu-ne fiinţa într-o pagină de Internet, un profil care să fie, în primul rînd, pe placul nostru. După ce l-am construit, ne privim în acel profil ca într-o oglindă fermecată, care ne ascunde defectele, ridurile sau kilogramele în plus şi ne arată exact aşa cum vrem să fim – frumoşi, deştepţi, interesanţi, importanţi. „Profilul, precum cel de Facebook sau Myspace, constituie un mijloc de a proiecta, în lume, o versiune stilizată a sinelui. Într-un fel, persona online, cu lista sa de cărţi şi formaţii favorite, cu înşiruirea de valori esenţiale şi destinaţii turistice, reprezintă o modalitate mai ieftină şi mai directă de a semnala valoarea şi gusturile cuiva decît cele pe care oamenii le-au folosit de secole – pălării, bijuterii, parfumuri, tatuaje. Demonstrarea abilităţii şi înclinaţiei de a scrie bine este un echivalent aproximativ al unei apariţii într-un Mercedes negru“, mai spune Paumgarten.

Recomandîndu-se, fiecare în parte, drept „cel mai“ (complex, complet, cool, mare, minunat) site, în urma unei simple căutări pe Google dai peste zeci de site-uri matrimoniale româneşti, cu nume dintre cele mai diverse (sentimente.ro, cuplari.ro, placere.ro, matrimoniale.ro, e-dragoste.ro, ecupidon.ro, lipiciosii.ro, artaseductiei.ro, sexytop.ro, singur.ro, clubinterzis.ro, doarnoi2.com, singurei.ro etc.). Cel puţin în teorie, toată lumea ar trebuie să-şi poată găsi pe cineva şi să fie fericită.

De altfel, cînd ne simţim singuri – chiar şi dacă ne aflăm în mijlocul unui grup sau, dimpotrivă, sîntem cu o persoană semnificativă din viaţa noastră –, deschidem computerul, laptopul, tableta, smartphone-ul şi intrăm pe net, pe Facebook, mai postăm ceva pe wall, mai dăm un like, mai tragem cu ochiul la profilurile prietenilor prietenilor prietenilor...

Şi atunci tot singuri rămînem, dar măcar sîntem singuri în faţa unui ecran. Şi asta, cumva, ne ţine de urît.

Foto: P. Mihail

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.