Viaţa după job

Ancheta de mai jos a fost realizată cu patru domnişoare, angajate ale GfK România, membră a grupului GfK, una dintre cele mai mari companii de cercetare de piaţă din lume, cu peste 150 de sucursale în 100 de ţări. Ele au fost rugate să răspundă la două întrebări:
1) Există viaţă după job?
2) Cît timp liber vă rămîne şi ce faceţi cu el?
Cîteva scurte întrebări au mai apărut pe parcurs.

Ana Maria BELDICA 
specialist resurse umane (lucrează la GfK de cinci ani)

1), 2) Există. Avem şi timp organizat, şi neorganizat, ca să zic aşa. Eu, personal, reuşesc să mă detaşez, odată ce am ieşit din birou, tot ce se întîmplă în afară reprezintă timpul meu şi îmi aparţine. Dar cred că asta depinde de cum procedează fiecare, de stilul personal. Sînt oameni care rămîn cu problemele de la birou, şi după ce au plecat de aici, eu prefer varianta să mă detaşez. Ca să reuşesc, se întîmplă, de exemplu, ca înainte să ajung acasă să trec prin parc, mă plimb puţin, acumulez puţină energie de la soare sau verdeaţă sau copii, acum, cînd se face vremea frumoasă. Pe urmă mă duc acasă, deschid o carte, fie şi jumătate de oră. Grupul meu de prieteni e format şi din colegi de acum, şi din foşti colegi de facultate, din prieteni mai vechi din oraşul unde m-am născut sau alţii întîlniţi de-a lungul timpului.

Ioana FETECĂU
asistent director general (27 de ani) 

1), 2) În general, rămîne timp liber, dar sînt şi perioade cînd într-adevăr sînt lucruri urgente, cum ar fi organizarea unei conferinţe, un eveniment special, petrecerea de Crăciun. Dar sînt momente pe care le ştii dinainte şi trebuie să te organizezi. Îţi planifici timpul în funcţie de perioade şi de proiecte. Înainte îmi dedicam foarte mult timp muncii, acum încerc, cînd plec de la birou, să fac şi altceva. Week-end-ul este în general liber, se mai întîmplă să fie nevoie de muncă, dar rar. În rest, încerc să ies în natură, cu prietenii, merg la teatru, citesc. E mai rău iarna, cînd se întunecă devreme şi se restrînge cercul de posibilităţi. Cînd ies, mă întîlnesc şi cu colegi, şi cu alţi prieteni, e un fel de mix. Am încercat să-mi fac prieteni şi în cadrul firmei, avînd în vedere că stau aici atîtea ore pe zi şi lucrez de mult timp. Sigur că se mai întîmplă să iei stresul şi problemele cu tine, cînd pleci, n-ai cum să fii complet robotizat, să ştergi totul din memorie. Trebuie să încerci să depăşeşti astfel de momente. Dar asta nu pentru că îţi spune cineva că trebuie să stai aici, ci ştii că trebuie să duci la bun sfîrşit un lucru, ai un deadline mai scurt, e nevoie de efort mai mare, de timp – dar îţi dai seama că e vorba doar de o perioadă.
(Vi s-a întîmplat vreodată să întîrziaţi?)
O singură dată cam o oră, în rest întîrzieri mici, maximum o jumătate de oră. Nu e capăt de lume, se compensează cu zilele cînd te implici mai mult.

Diana PÎNCESCU
research executive, 24 de ani

1), 2) Există viaţă după serviciu, însă mai mult în week-end. În cursul săptămînii, dacă sînt invitată undeva, ies, dar depinde de perioadele de la serviciu, dacă e o săptămînă aglomerată e posibil să stau peste program, să termin ce am de făcut. Cînd plec, încerc să mă detaşez, fiindcă altfel, a doua zi, eşti obosit, nu poţi să dai randament. Mă duc acasă, mă uit la un film, citesc, eu zic că reuşesc să păstrez un echilibru. Uneori prefer să stau peste program, ca să adaug calitate la ce fac, e vorba de alegere. Da, şi de sacrificiu, dar mi se pare OK, fiindcă îmi place ce fac. Eu aveam prieteni aici înainte să mă angajez, alteori ies cu prieteni care n-au legătură cu serviciul.
(Peste 4-5 ani vă vedeţi lucrînd tot aici sau vreţi să căutaţi altceva?)
Momentan îmi place aici, nu caut altceva, dar 4-5 ani înseamnă mult, nu-mi dau seama. Ocazii s-au mai ivit, dar nu am vrut să plec. E bine aici. Cînd am terminat facultatea, am aplicat în mai multe locuri şi am ales să rămîn aici, cum spuneam, aveam deja prieteni la GfK şi echipa e destul de tînără. De-asta şi relaţia cu şefii e mai relaxată.  

Raluca POPA 
PR specialist

1), 2) Îmi rămîne timp, ies cu prietenii, mai ales acum, spre vară, în parc, la spectacole, la restaurant, la o cafea, cam de două ori pe săptămînă. Cînd mă duc seara acasă, gătesc ceva, citesc, fac lucruri care îmi plac. Comut destul de bine de la serviciu la alte lucruri, nu stau cu gîndul aici, cu excepţia perioadelor foarte presante. Prietenii mei, în general, nu au legătură cu serviciul, sînt foşti colegi de facultate, deşi din cînd în cînd mai ies cu cîte o prietenă de aici. Nu e atît de stresant cum cred oamenii din exterior, dar poate e şi cultura corporaţiei noastre, stilul de management e un pic mai relaxat, cel puţin eu asta simt. Sigur că există şi un factor de stres, pentru că lucrezi direct cu clientul, dar cred că oamenii sînt mai deschişi la minte, sînt din ce în ce mai conştienţi că trebuie să fii relaxat în timpul liber, ca să poţi veni cu energie la serviciu.

a consemnat Mădălina ŞCHIOPU.