⬆
cultura corporatistă
Omul corporatist e om obişnuit? - argument
Corporatiştii reprezintă o categorie care, în orice ţară s-ar afla, suscită în egală măsură antipatie, bîrfă răutăcioasă şi invidie. Îi acuzăm ba de capitalism sălbatic, ba de organizare comunistă, care nu lasă loc de disidenţă.
Între reeducare şi eşec - despre diversity training
Angajaţii trebuie să treacă prin ore speciale de educaţie întru diversitate, care poate îmbrăca diferite forme, de la grupuri de discuţii inter-rasiale şi inter-etnice, supervizate de specialişti, pînă la proiecţia de filme şi parcurgerea unor materiale documentare, urmate de teste. În cele mai multe cazuri, orele de diversity training sînt obligatorii.
Corporaţiile şi seducţia imaginii - interviu
Corporaţiile nu sînt medii democratice, apărute în urma dezbaterilor şi consensului. Pe lîngă alte lucruri, sînt şi forme de putere. Există, desigur, mici acte cotidiene de rezistenţă, de exemplu am auzit de situaţii în care cîte trei-patru oameni ies să fumeze cu cardul unuia singur.
Corporatismul mare şi corporatismul mic
Termenul „corporatism“ e folosit de români cu maximă lejeritate şi dezinvoltură, cum se întîmplă ori de cîte ori aceştia învaţă un cuvînt nou. A apărut, cred, la vreo şapte-zece ani după Revoluţie, odată cu primele sedii de firme mai de Doamne-ajută, şi a continuat să prindă rădăcini mai ales odată cu apariţia băncilor unde românul putea să vadă mobilier de birou mai frumos decît mobila lui de sufragerie.
Corporaţiile din România şi „cuiul din pantof“
Exemplul cel mai cunoscut este cel al fabricii Nokia, unde corporaţia a dezvoltat un sindicat paralel. Prin această mişcare a transformat, practic, lupta sindicală, dedicată intereselor lucrătorului, într-o luptă internă între cele două sindicate.
Despre îmbunătăţirea continuă focusată
Eticheta limbă de lemn, evocînd prototipul discursului clişeizat al totalitarismului comunist, nu i se potriveşte nici unei alte forme de comunicare de astăzi mai bine decît aşa-numitului „limbaj corporatist“. Şi nu atît pentru că limbajul activităţii din marile firme internaţionale are formule fixe. Previzibilă şi dogmatică este în primul rînd gîndirea pe care o vehiculează acest discurs.
Meeting cu Socrate sau despre „desăvîrşirea“ corporatistă
Mediul corporatist mi s-a revelat din momentul în care am primit un post de specialist în comunicare într-o companie britanică. Sătulă de biroul îmbîcsit de tutun de la Casa Presei, visam la mediul aerisit şi aseptic dintr-o companie.
O şansă de civilizare pentru România - interviu
Le-aş răspunde că aceste corporaţii nu sînt la fel, aşa cum nici românii nu sînt, nici firmele româneşti etc. Există corporaţii care şi-au făcut din execuţie un punct de excelenţă, în asta sînt ele foarte bune şi aşa cîştigă cote de piaţă şi profit, şi altele care şi-au făcut din inovaţie un punct de excelenţă. Sînt şi altele care nu excelează în nimic.
Viaţa după job
Sînt oameni care rămîn cu problemele de la birou, şi după ce au plecat de aici, eu prefer varianta să mă detaşez. Ca să reuşesc, se întîmplă, de exemplu, ca înainte să ajung acasă să trec prin parc, mă plimb puţin, acumulez puţină energie de la soare sau verdeaţă sau copii, acum, cînd se face vremea frumoasă. Pe urmă mă duc acasă, deschid o carte, fie şi jumătate de oră.