Corporaţiile din România şi „cuiul din pantof“

Bogdan Iuliu HOSSU
Publicat în Dilema Veche nr. 327 din 20 - 26 mai 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ca mod de organizare, corporaţiile sînt foarte populare pentru că au o capacitate sporită de a obţine capital şi, implicit, oferă acţionarilor posibilitatea de a profita de creşterea companiei, în condiţiile dispersării riscului şi a unui foarte mare grad de libertate de mişcare din punct de vedere economico-financiar. Foarte profitabile, acestea atrag, pe de o parte, forţă de muncă, iar pe de alta, fiind o sursă de venit la buget, prin impozitele pe care le plătesc, beneficiază de o anume toleranţă din partea statului şi a organismelor sale.

În România nu există un cod al corporaţiilor. Mai mult, nici nu există interes pentru realizarea acestuia, cu atît mai mult cu cît se afirmă faptul că legislaţia în vigoare conţine dispoziţii, prevederi şi obligaţii care revin corporaţiilor, prevederi despre care se consideră că sînt suficiente pentru ca activitatea acestora să fie reglementată legal. Legea Companiilor, Codul Comercial, Legile care reglementează piaţa de capital şi, nu în ultimul rînd, Legea Insolvenţei şi Codul Muncii conţin referiri la adresa corporaţiilor.

La polul opus se află sindicatele. Dacă o corporaţie îşi vinde marfa, indiferent care ar fi aceasta, scopul politicilor sindicale este acela de a cere, în cadru legal, respectarea drepturilor forţei de muncă şi a nevoilor acesteia. Este evident faptul că interesele corporaţiilor şi cele ale sindicatelor sînt opuse şi, de cele mai multe ori, conflictuale. Practica sindicală din România a dovedit că, din punct de vedere al intereselor corporaţiilor, sindicatele sînt privite ca un „cui în talpă“, reacţia naturală a mediilor corporatiste fiind aceea de a evita, bloca şi, în ultimă instanţă, de a refuza dezvoltarea structurilor sindicale în cadrul corporaţiilor care şi-au extins activitatea în România.

În mediile corporatiste, sindicatele sînt, în general, slab reprezentate. Dar situaţiile variază, în mod particular, de la caz la caz. Dacă la nivelul corporaţiei McDonald’s organizarea sindicală este cu desăvîrşire interzisă, la nivelul unor corporaţii din mediile bancare (cum ar fi Bancpost sau Raiffeisen), organizaţiile sindicale sînt bine reprezentate, foarte active şi, cel mai important, considerate parteneri sociali reali ai instituţiei. Ce anume face diferenţa? Bancpost şi-a organizat şi consolidat structura sindicală a angajaţilor în perioada în care instituţia era integral deţinută de statul român. În momentul în care banca a fost privatizată, vînzarea s-a făcut cu tot cu sindicat, astfel că sindicatul angajaţilor a fost „inclus“, la vînzare, în pachet cu banca.

Corporaţiile care deţin marile reţele de hipermarketuri dezvoltate în România, spre exemplu, se află la polul opus şi refuză sau sînt extrem de reticente faţă de dorinţa angajaţilor de a organiza o structură sindicală, fie că este independentă, fie că este afiliată unui organism sindical deja funcţional.

Se mai întîlneşte şi o a treia situaţie, în care, în paralel cu un sindicat real, al cărui scop este acela de a proteja, apăra şi susţine interesele lucrătorilor, corporaţia susţine şi dezvoltă un sindicat paralel. Acest gen de sindicalism, de faţadă, care nu apără interesele angajatului, ci pe cele ale corporaţiei, este cunoscut sub numele de „sindicat galben“.

Exemplul cel mai cunoscut este cel al fabricii Nokia, unde corporaţia a dezvoltat un sindicat paralel. Prin această mişcare a transformat, practic, lupta sindicală, dedicată intereselor lucrătorului, într-o luptă internă între cele două sindicate.

Toate aceste cazuri dovedesc faptul că, în general, este foarte greu de vorbit despre existenţa unui control al sindicatelor în activitatea corporatistă. Mai grav este faptul că nici statul nu poate exercita vreun control real în activitatea internă a corporaţiilor, atunci cînd este vorba despre respectarea drepturilor angajaţilor, şi asta în ciuda prevederilor legale, a dispoziţiilor Codului Muncii şi a altor instrumente legale.

Este important de menţionat faptul că situaţia din România este particulară şi diferită fundamental de cea din alte state europene, şi nu numai, corporaţiile speculînd, aşa cum este şi firesc, pînă la urmă, absenţa unui cod al corporaţiilor în care să se prevadă expres necesitatea acceptării şi colaborării cu structurile sindicale, în interesul lucrătorului. De aici lipsa, o dată în plus, a oricărui control al relaţiilor de muncă în mediul corporatist.

Bogdan Iuliu Hossu este liderul sindicatului Cartel ALFA.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cea mai terifiantă armă a dacilor. A băgat spaima în romani și i-a forțat să-și modifice echipamentul militar
Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului.
image
Alimentația uimitoare a celor mai de temut războinici ai antichității. Alimentul minune consumat de spartani, gladiatori, celți și daci
Printre cei mai renumiți dar și de temut luptători ai antichității erau în mare parte vegetarieni, sau cel mult lacto-vegetarieni, cu un consum ocazional de carne. Cel puțin asta arată noile cercetări, mai ales pe rămășițele gladiatorilor din arenele romane.
image
Explicațiile unui psiholog privind riscurile dormitului în paturi separate în cuplu
Somnul alături de persoana iubită poate aduce o multitudine de beneficii, în timp ce dormitul în paturi separate poate duce la o distanțare în relația de cuplu atrage atenția psihologul Iulia Barca.

HIstoria.ro

image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.
image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).