Între reeducare şi eşec - despre diversity training

Publicat în Dilema Veche nr. 327 din 20 - 26 mai 2010
CouchSurfing   călătorul, drumul şi canapeaua jpeg

Acuzate adesea, de către adversari, de practici capitaliste lipsite de scrupule şi conştiinţă socială, marile companii occidentale fac tot posibilul să demonstreze că sînt în pas cu timpul sau, cum se spunea odinioară, că înţeleg imperativele vremii. Uneori cu atîta zel, încît întrec chiar şi recomandările guvernamentale în domeniu. Programe cu scop ecologist, campanii sociale, proiecte educaţionale sau sponsorizări în mediul artistic, produse speciale oferite diferitelor grupuri etnice sau religioase, atît pentru angajaţi, cît şi pentru clienţi (mîncarea halal, de exemplu) – toate încadrate la capitolul „responsabilizare socială“ a corporaţiilor.

Una dintre cele mai răspîndite practici, mai ales în mediul corporatist american, este cea numită diversity training. Premisele ei ar fi acelea că, pe de o parte, mediul de lucru a devenit în ultimele decenii tot mai divers din punct de vedere rasial, etnic şi religios, şi trebuie creat un cadru din care nimeni să nu se simtă exclus; pe de altă parte, că există un (frecvent amintit) „plafon de sticlă“ în privinţa promovării minorităţilor şi a femeilor şi că acesta trebuie doborît. De aceea, angajaţii trebuie să treacă prin ore speciale de educaţie întru diversitate, care poate îmbrăca diferite forme, de la grupuri de discuţii inter-rasiale şi inter-etnice, supervizate de specialişti, pînă la proiecţia de filme şi parcurgerea unor materiale documentare, urmate de teste. În cele mai multe cazuri, orele de diversity training sînt obligatorii.

O industrie în industrie

Publicaţia The Washington Post a descoperit, în 2008, că firmele americane cheltuiesc anual aproximativ 300 de milioane de dolari pentru programe de educaţie de acest tip. Aproape toate companiile din topul 500 Fortune le cer angajaţilor să treacă prin diversity training, iar cele mai multe dintre ele au transformat educaţia întru diversitate în condiţie obligatorie pentru a lucra în companie. Pentru a desfăşura astfel de programe, corporaţiile trebuie să colaboreze cu specialişti, cum ar fi psihologi sau sociologi, care, evident, acceptă să muncească doar contra cost. Pe deasupra, angajaţi din cadrul companiilor se specializează în diversity training şi lucrează doar în domeniu, ceea ce înseamnă, din nou, nişte salarii în plus.

Promovarea diversităţii are însă şi un aspect practic: astfel, companiile se protejează în cazul în care sînt date în judecată pentru discriminare. Un proces de discriminare cîştigat de partea acuzării poate să coste o firmă milioane de dolari: or, într-un astfel de context, să demonstrezi că legal ai îndeplinit toate formalităţile fiindcă ţi-ai educat angajaţii să accepte diversitatea, poate fi proba salvatoare.

The Boston Globe din 7 martie anul acesta explică geneza şi dezvoltarea educaţiei pentru diversitate („Who’s Still Biased?“): „Rădăcinile pot fi găsite în anii ’40, iar părintele este psihologul Kurt Lewin. Încercînd să-i înveţe pe şefi cum să managerizeze mai bine relaţiile inter-personale, Lewin a dezvoltat o metodă prin care folosea mici grupuri de discuţii ca să «dezgheţe» atitudinea membrilor (a găsit şi sintagma «dinamică de grup» în acest proces).

Popularitatea actuală a diversity training datează însă din anii ’80. Revoluţiile sociale din anii ’60 au adus mai mulţi membri ai minorităţilor şi femei la locul de muncă, dar integrarea era anevoioasă, ducînd la probleme frecvente. Femeile şi minoritarii erau mult mai puţin promovaţi decît bărbaţii albi şi plătiţi cu sume mai mici pentru aceeaşi muncă. Mulţi se plîngeau de excludere socială şi ostilitate deschisă din partea colegilor.

Aflaţi în faţa unei posibile schimbări demografice şi mai accentuate în anii care urmau, managerii s-au întors spre cursurile de diversitate ca eventuală soluţie. Unele firme au adoptat astfel de programe pentru a îndepărta în avans posibilele certuri şi discordii şi pentru a se face mai atrăgătoare pentru candidaţii la slujbe şi clienţii aparţinînd minorităţilor. Altele, ca Texaco şi Coca-Cola, s-au văzut nevoite să le accepte în urma unor procese pentru discriminare. O întreagă industrie a «management-ului diversităţii» a ieşit la lumină, iar marile companii au început să creeze divizii pentru diversitate şi să angajeze «chief diversity officers»“.

Politizarea mediului de lucru

După aproape două decenii de adoptare asiduă a diverselor formule de diversity training obligatoriu, trăgînd linia şi concluziile, corporaţiile, dar şi observatorii externi s-au trezit că, în general, la capitolul rezultate, ele reprezintă un răsunător eşec. E drept, unii critici îl prevăzuseră de la bun început. Aceştia comparaseră, încă de la inaugurare, ideea de bază a industriei diversităţii cu reeducarea din statele totalitare. Pe deasupra, este contraproductiv faţă de scopul propus: în loc să lase oamenii să se poarte natural şi să accepte diferenţa ca pe ceva firesc, ca în viaţa de toate zilele, nu fac decît să atragă atenţia încă o dată că un coleg de birou este negru, musulman sau evreu. În loc să integreze, accentuează diferenţa, în loc să includă, politizează mediul de lucru. S-a ajuns ca petrecerile corporatiste de Crăciun să fie denumite neutru „ale sărbătorilor de iarnă“ şi să fie interzisă afişarea oricăror însemne religioase sau aparţinînd unui anumit grup etnic ori rasial. Rezultatul este un eveniment scorţos şi aseptic, în care, în loc să se simtă bine, toată lumea se gîndeşte să nu deranjeze, cumva, pe cineva (şi să plece cît mai repede).


Mai mult: atrăgînd mereu atenţia asupra diferenţei şi ignorînd aspectele comune, mai curînd îi inhibă şi îi intimidează pe minoritarii pe care pretind că îi protejează. The Washington Post (20 ian. 2008, „Most Diversity Training Ineffective, Study Finds“) face cronica eşecului: „Cele mai multe eforturi de educare a diversităţii ale companiilor americane sînt ineficiente şi chiar contraproductive cînd este vorba să crească numărul femeilor şi al minorităţilor în poziţii manageriale, potrivit unei analize care contrazice decenii de păreri ale publicului, politici guvernamentale şi decizii ale curţilor de justiţie.

Un studiu detaliat care adună 31 de ani de date din 830 de companii americane, de la cele de dimensiuni medii la cele mari, a demonstrat că exerciţiile în diversity training oferite de majoritatea firmelor au dus la o scădere cu 7,5% a femeilor în funcţii de conducere. Numărul femeilor de culoare în poziţii de conducere a scăzut cu 10%, iar al bărbaţilor negri – cu 12%. Efecte similare au fost observate în privinţa hispanicilor şi asiaticilor.

«Doar dacă participarea vine din proprie iniţiativă, şi nu e obligatorie, cursurile de diversity training sînt urmate de o creştere a diversităţii în manageriat» – spune Alexandra Kalev, sociolog la Universitatea din Arizona, care a condus studiul. «Cei mai mulţi angajatori îşi obligă managerii şi angajaţii să treacă prin acest tip de formare, şi aceasta este opţiunea cea mai puţin eficientă, dacă vrei să promovezi ceva. Să forţezi oamenii să meargă la cursuri creează o reacţie împotriva ideii de diversitate»“.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Urs intr o padure din Suceava Foto ionel Morosanu Directia Silvica Suceava (1) jpg
Scene care dau fiori, cu doi urși imenși, filmate într-o pădure din nordul României. Un pădurar s-a apropiat la câțiva metri de ei
Doi urși imenși au fost filmați într-o pădure din Suceava, în timp ce își căutau hrana. Pădurarul care a realizat imaginile cu animalele sălbatice aflate în habitatul lor natural nu s-a lăsat intimidat de dimensiunile acestora.
Hotel Continental   Calea Victoriei jpg
Calea Victoriei din Bucureşti urcă în topul celor mai scumpe artere din lume. Cât a ajuns să coste chiria. Comparație cu alte capitale europene
Calea Victoriei a urcat două poziţii în clasamentul celor mai scumpe destinaţii comerciale din lume, în cel mai recent raport „Main Streets Across the World”, realizat de compania de consultanţă imobiliară Cushman & Wakefield.
protest aur parlament jpg
„Dacă nu găsim acum soluții și pentru electoratul anti-sistem, va fi și mai rău la viitoarele alegeri”. Avertismentul unui expert în comportament electoral
Expert în comportamentul politic și electoral în Europa, Costin Ciobanu explică, pentru „Adevărul”, ce ar trebui să facă România pentru electoratul anti-sistem, pentru a evita ca nemulțumirile oamenilor, de multe ori fondate, să fie folosite de partidele pro-ruse.
Miopia afectează în zilele noastre peste 35% dintre copii Colaj DMS jpg
Miopia la copii, în creștere. Ce se poate face în plus, pe lângă limitarea timpului petrecut pe ecrane
Examinările regulate la optometrist reprezintă cea mai bună metodă de a înțelege sănătatea ochilor și vederea copilului tău. Iată cum se dezvoltă miopia, rolul pe care îl joacă timpul petrecut în fața ecranelor și ce poți face dacă bănuiești că cel mic ar putea fi miop.
caiacist blocat tasmania jpg
Șocant! Caiacist blocat între stânci, salvat după ce i-a fost amputat piciorul
Un caiacist a suferit o amputare de urgență sâmbătă, după ce a rămas blocat într-o crevasă stâncoasă pe o porțiune periculoasă a râului Franklin din Tasmania.
Luis Lazarus Foto Facebook
Umbra lui Georgescu la Strasbourg. Mâna dreapta a Dianei Șoșoacă îl considerǎ „cam nebun” pe candidatul suveraniștii REPORTAJ
Călin Georgescu a fost luni pe buzele multor politicieni de la Strasbourg, unde are loc o nouă sesiune a Parlamentului European. Dincolo de mesajele de uimire ale europarlamentarilor români, șochează faptul că până și lideri ai SOS consideră că preferatul românilor „sare calul” prea des.
referendum vot lulea marius dorin
Avem un referendum validat, ce facem cu el? La câte astfel de adunări au fost chemați românii și ce au schimbat ele ANALIZĂ
Deși România a organizat mai multe referendumuri, impactul lor asupra politicii reale a fost adesea limitat. Cu excepția celui din 2003 pentru aderarea la NATO și UE, multe astfel de inițiative au rămas doar simbolice, fără a aduce schimbări semnificative în legislație sau guvernare.
pisica john blocata conducta profimedia (2) jpg
Operațiune de salvare neobișnuită! O pisică blocată într-o conductă le-a dat de furcă pompierilor
Pisica John a fost salvată cu ajutorul pompierilor, după ce a stat cu capul în jos mai multe ore
dieta longevitate jpg
Cum să trăiești mai mult și mai sănătos, fără diete și exerciții stricte. Înțelepciunea chinezească
Conform cercetătorilor chinezi, adoptarea unor obiceiuri simple și echilibrate poate fi cheia pentru a îmbătrâni sănătos, fără boli grave. Mai multe studii evidențiază beneficiile unor practici naturale care nu doar promovează longevitatea, ci contribuie la reducerea declinului cognitiv.