Dacă organismele modificate genetic (organisme modificate genetic) vor ajunge sau nu să fie cultivate pe scară largă în Uniunea Europeană, asta vom afla de-abia după anul 2014. Comisia Europeană a decis, la începutul anului, să lase problema drept moştenire Comisiei viitoare, care va fi desemnată după următoarele alegeri europarlamentare. Cel puţin, ştim că subiectul ar putea intra în dezbaterea electorală europeană, la concurenţă cu viitorul euro, Uniunea cu două sau mai multe viteze, ori locurile de muncă.

Două treimi din alimentele prezente pe piaţa americană conţin OMG, iar cultivarea acestora este permisă în peste jumătate din ţările lumii – Europa reprezentînd, aşadar, o notabilă excepţie.

Doar două tipuri de OMG-uri sînt autorizate în UE: cartoful Amflora, dezvoltat de grupul BASF, şi porumbul MON810, dezvoltat de compania Monsanto.

Dar nici după 2014, decizia nu va fi simplu de luat. Există, la ora actuală, o „alianţă“ împotriva OMG-urilor, alcătuită din opt state membre: Franţa, Germania, Luxemburg, Austria, Ungaria, Grecia, Bulgaria şi Polonia. Acestea au adoptat o serie de prevederi care le permit să blocheze cultivarea pe teritoriile lor a organismelor modificate genetic. Nu există, în Uniunea Europeană, o majoritate calificată care să conducă la o decizie de interzicere a cultivării OMG-urilor, dar nici pentru autorizarea acestora.

O alianţă „pro-OMG“, care să se manifeste ca atare, nu există – posibil din considerente de imagine. În orice caz, problema este suficient de controversată printre statele membre. Iar Comisia, oricum ocupată acum cu alte crize, a preferat să amîne lucrurile pentru un viitor – se speră – mai luminos.

Dacă o alianţă pro-OMG ar exista, atunci ar fi şanse ca România să se regăsească mai degrabă acolo decît alături de Franţa, Polonia, Bulgaria şi restul.

Încă din 2011, Academia de Ştiinte Agricole şi Silvice din Bucureşti s-a pronunţat în favoarea cultivării OMG-urilor, afirmînd că acestea nu prezintă riscuri pentru sănătatea oamenilor. Fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, se declara chiar un partizan al OMG-urilor. El afirma, tot cu doi ani în urmă, că respingerea OMG-urilor se bazează pe necunoaşterea studiilor ştiinţifice. „Atît eu, cît şi familia mea consumăm cu încredere produse alimentare ce au în componenţă OMG-uri autorizate“, asigura ministrul Valeriu Tabără.

Este adevărat că, de atunci, puterea de la Bucureşti s-a schimbat – însă fără o poziţionare fermă anti-OMG a noului ministru, Daniel Constantin. Mai mult, organizaţii nonguvernamentale l-au acuzat pe ministru că ar fi, dimpotrivă, „agentul“ companiilor producătoare de astfel de organisme.

Şi aceasta, în contextul unor ezitări ale autorităţilor de la Bucureşti de a semna, la începutul anului, o declaraţie comună regională privind abţinerea de la cultivarea soiei modificate genetic.

În 19 ianuarie, cu ocazia „Săptămînii Verzi“ de la Berlin, miniştrii agriculturii din 17 ţări riverane Dunării şi afluenţilor săi au decis să semneze declaraţia comună de aderare la programul agricol „Danube Soya“, privind stimularea cultivării în regiune a soiei nemodificate genetic.

Iniţiativa a aparţinut ministrului Agriculturii din Austria, Nikolaus Berlakovich, şi doar ministrul român Daniel Constantin s-a abţinut iniţial, afirmînd că are nevoie de consultarea mediului academic şi a producătorilor din România. A fost momentul care a creat nelinişti în rîndul activiştilor români anti-OMG.

În cele din urmă, România a semnat declaraţia „Danube Soya“, după ce Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi-a exprimat acordul. Ministerul Agriculturii a comunicat acest lucru într-o conferinţă organizată în ziua de 6 februarie.

Regiunea Dunării are un potenţial uriaş în privinţa cultivării soiei. Potrivit Camerei pentru Agricultură din Austria, suprafaţa ar putea creşte la 5 milioane de hectare în următorii cinci ani. Soia produsă în regiune poate deveni alternativa europeană nemodificată genetic la importurile din America de Sud, unde culturile, în mare parte modificate genetic, se dezvoltă pe seama defrişărilor pădurilor tropicale din zona Amazonului. O decizie menită să reducă inclusiv fenomenul încălzirii globale, prin protejarea pădurilor tropicale şi limitarea transportului soiei pe distanţe intercontinentale.

Totodată, aceasta e şi o decizie cu bune perspective pentru România, care, în ultimii ani, a devenit importator net de soia şi şroturi de soia, din ţări în care se cultivă cu preponderenţă plante modificate genetic.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

Foto L. Muntean