Un nume cît o lume
- argument -
V-aţi întrebat vreodată cum ar fi arătat viaţa dvs. dacă, în loc să vă cheme Radu, v-ar fi chemat Artaxerxes? Cum ar fi schimbat un cuvînt de cîteva litere cursul evenimentelor, cum v-ar fi făcut să ieşiţi în evidenţă în momente neaşteptate, cum ar fi modificat harta dvs. sentimentală, opţiunile ideologice, preferinţele culinare? Eu, de exemplu, sînt convinsă că orice alt nume decît Luiza mi s-ar fi potrivit mai puţin, şi că o Aglaia în loc de Luiza ar fi fost o catastrofă. Nu haina îl face pe om, ci numele. Poate părea o afirmaţie extremă, dar dacă ne gîndim la „băiatul pe care-l cheamă Sue“ („A Boy Named Sue“) al lui Johnny Cash şi cum a vrut el să-şi ucidă tatăl din cauză că i-a pus un nume de fată, poate cădem de acord că relaţia noastră cu numele pe care le purtăm nu-i o chestiune de minimă importanţă. Dimpotrivă. Americanii au o American Name Society, care se ocupă din 1951 de studierea numelor, a practicilor de botez şi a informaţiilor culturale, istorice, lingvistice pe care acestea le pot furniza. Şi tot americanii au cercetat (într-o carte care se cheamă Bad Baby Names) influenţa pe care o are numele asupra personalităţii individului. Dacă numele de botez îţi aduce neajunsuri cu care pur şi simplu nu poţi să trăieşti, îţi alegi un pseudonim. Iar dacă eşti pe Internet, nici nu trebuie să renunţi la numele real ca să te mai cheme şi Dl Goe, Musofilos, Omicron, Reality Check, 2visible, Natafletz, aaderca, confuzius, Bunica (toate sînt nickname-uri ale comentatorilor de pe dilemaveche.ro). Şi pseudonimul, şi numele de împrumut schimbă ceva în felul în care ne ambalăm ideile şi le livrăm celorlalţi, în felul în care ne afişăm (sau nu) identitatea reală.
Şi-apoi, să nu uităm că fiecare lucru din jurul nostru are numele lui şi că, dacă n-am şti că masa se cheamă „masă“, am avea mari probleme în a înţelege care e rostul unui astfel de obiect pe lume. Numele e prima informaţie pe care o dăm despre noi, iar o greşeală de pronunţie sau una de ortografie ne scot din minţi („Mă cheamă Luiza, nu Eliza!“). Acest dosar, pestriţ şi destul de împrăştiat, îşi propune să ne amintească, în caz c-am uitat, cît de importante sînt numele noastre, într-o lume în care, ascultînd probabil de T.S. Eliot („a cat must have THREE DIFFERENT NAMES“), bucătarul Jamie Oliver îşi botează cea de-a treia fiică (pe primele două le cheamă Poppy Honey/Mac Miere şi Daisy Boo/Margareta Pui) Petal Blossom Rainbow/Petală Boboc Curcubeu.
