de la nume adunate

Pe Măcăţel am găsit-o, acum vreo opt ani, abandonată în faţa porţii. Fiindcă era tare mică (o plimbam ţinînd-o, efectiv, în palmă), am decis s-o luăm în îngrijire „doar pentru vreo două săptămîni“, urmînd ca între timp să-i găsim un stăpîn; însă ca, probabil, în majoritatea situaţiilor, săptămînile s-au făcut luni, apoi ani.

La puţin timp după uciderea lui, numele de alint şi pomenire al lui Ceauşescu a devenit Ceaşcă. Această alunecare semantică de la „odiosul dictator“ la „Ceaşcă“ mi s-a părut de fiecare dată paradoxală. Ceaşcă e hazliu, sună aproape a nume de alint, e ca o dezmierdare ludică, un nume de amic intim cu care ai o relaţie bazată pe ironie cordială, antren şi bună dispoziţie.

Andrei Pleşu observa, cîndva, într-un articol, că lingviştii pot spune foarte multe despre o propoziţie precum „Ion trece strada“, dar mai nimic (relevant) despre „trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri“. Ca şi căderea unui măr din pom, o propoziţie simplă subiect-verb-complement poate părea, într-adevăr, ceva extrem de prozaic.

Românizarea sau schimbarea numelui de familie în comunităţile etnice minoritare e un fenomen frecvent, doar că în cazul evreilor schimbarea e mai problematică (cum altfel?) şi provoacă reacţii de respingere din partea autohtonilor, dar şi a mediului evreiesc.

Unica modalitate de a-ţi pune singur numele pe cer este să descoperi o cometă. E mai uşor decît pare, dacă ai cer negru de ţară, binoclu gigant şi timp de observaţii înainte de răsăritul şi după apusul Soarelui. Dovada sînt cometele Daimaca descoperite cu un binoclu de către un simplu profesor de matematică din Tîrgu-Jiu, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

De cele mai multe ori sînt rebotezată, în spirit latin, Carina, sau chiar Carmen, de urechi mai surde. Primesc săptămînal o publicaţie culturală pe numele Dna Karim Budrugeac şi uneori mail-uri adresate lui Cher monsieur Karim.

Am trecut cu capul sus de „Maria Mirabela“, „Maria e fata cu zîmbet de foc“ şi „Maria, Maria, ce nume frumos / La fel ca sufletul din tine“ şi nu mi-a părut niciodată rău că mama mi-a ales un nume atît de comun, pentru că puteam să sărbătoresc două onomastici.

"Dintre ritualurile pe care romii le îndeplinesc cu ocazia botezului, amintim cîteva: nou-născutului i se pune baier (obiect de pază) – o punguţă de cîrpă roşie cu un ban de argint, un fir de busuioc şi o bucăţică de zahăr, legată la gît; sub pernă i se aşază un cuţit sau un foarfece, să-l apere de duhurile rele ale nopţii."