Anatomia unui blog

Publicat în Dilema Veche nr. 375 din 21-27 aprilie 2011
Gică Popescu la guvernare? jpeg

Episodul-pilot 

„Ceea ce în viaţa reală e bun pe Internet devine foarte bun. Şi ceea ce în viaţa reală e rău pe net e de-a dreptul oribil.“ Citatul îi aparţine unui jurnalist american. În vara lui 2006, cînd a apărut tolo.ro, puteai zîmbi citind fraza reporterului de peste Ocean. Astăzi, te crispezi.  Forumurile şi blogurile au devenit locul de întîlnire al unor oameni populaţi de certitudini. Opozanţii sînt executaţi sumar, sub o rafală de adjective. Te afectează? O, da! Dovada? Veterani ai pericolului real s-au clătinat în faţa războiului virtual – jurnalistul de front Adelin Petrişor şi-a suspendat o vreme blogul, sătul de insulte. Un bărbat care a transmis din Irak, Bosnia şi Afganistan s-a îngreţoşat cînd „uj666of“ a început să-l scuipe printre dinţi pe „Caligula69“.  

Episodul 2 

Riscul de a fi curtenitor. Dar există şi o altă soluţie. După o scurtă perioadă în care comentariile au rămas la liber pe tolo.ro şi pe celelalte bloguri ataşate Gazetei Sporturilor, am realizat că murdăria comentariilor ajunge să strice, într-un fel neaşteptat, chiar articolele însele.  Dacă publici pe site un interviu cu Nadia Comăneci şi, în coada lui, 50 de spirite exigente încep să se certe pe un ofsaid de la un meci Steaua-Dinamo, în cîteva ore se petrec următoarele mutaţii, verificate statistic:  Redacţia are impresia că subiectul nu interesează pe nimeni şi că nu gimnastica şi nu fostele glorii fac audienţă, ci fotbalul, de vreme ce stîrneşte pasiuni şi în lipsă. 

Autorul articolului e convins că a pus întrebările greşite. E evident că nu mai ştie meserie! Orice cititor îi spune că „eşti un mediocru pansat, se vede că te-a plătit boşoroaga asta de Nadia ca să nu-i zici nimik de Nicuşor Ceauşescu ăla cu care se *****“.  

După ce citeşte interviul în ziar – lucru care se petrece tot mai rar, acum se intră direct pe net –, Nadia este sunată de o prietenă care îi zice: „Ai văzut ce te-a înjurat în Gazetă…?“. Nedumerită, „cine a înjurat-o?“, ea deschide site-ul şi vechea mulţumire de după prima lectură a interviului se transformă în spaimă. Pentru că a parcurs comentariile. Ceva nu e în regulă! Cu ea, cu ziaristul, cu toată discuţia. La naiba! Probabil că a spus numai prostii, de vreme ce oamenii o înjură în asemenea hal. Nu probabil, sigur a spus prostii! Fanii se bucură de reîntîlnirea cu Nadia citind dialogul, dar, cînd ajung la reacţiile postate pe net, sînt şi ei cuprinşi de îndoiala că au citit ceva ce merita. Tresar, se clatină şi sfîrşesc prin a se retrage dezgustaţi. Cei care au curajul de a argumenta, comentează ei înşişi, ocazie cu care află, instantaneu, că sînt comunişti, nazişti sau homosexuali. 

Episodul 3 

Stop joc! În acest stil, oameni care nu-şi asumă identitatea ajung să inverseze raportul dintre realitate şi părerea lor despre realitate. Chiar şi cei care trăiesc în realitate ajung să se îndoiască de acest lucru. Pentru că realitatea este unică, pe cînd ficţiunile sînt ubicue.  Ziarul a luat, pe rînd, mai multe decizii. Întîi, a angajat o echipă care moderează blogurile. Sînt încurajate criticile, „Tolontan gîndeşte ca un bou“, dar nu calomniile, „Tolontan a furat un bou“. Îndemnurile la violenţă – „Să-l împuşcăm pe arbitru!“ –  nu sînt acceptate nici în varianta lor indirectă „Te omor!“. Fără excepţie, cad la filtrul moderării intervenţiile antidemocratice, rasiste sau xenofobe. Nu se face soare, dar măcar nu mai plouă mereu, din senin. Suficient ca diferenţa de aer să se simtă uluitor. Parcă dintr-odată oamenii se străduiesc să argumenteze, şi punctele de vedere civilizate au curajul să vină unul în întîmpinarea celuilalt. Chiar şi numele, nervos inventate pe tastatură, „WertY!!!“, lasă locul cîte unui „ion.popescu“, diferenţa dintre un războinic digital şi o anonimitate blajină.  

Episodul 4 

A doua măsură a fost înregistrarea tuturor celor care doresc să comenteze într-o bază de date. Oricine poate citi site-ul sau blogul, dar numai cei care acceptă o minimă identificare pot comenta articolele. Sigur, Internetul oferă variante infinite de dedublare a personalităţii. Plus că, dacă platformele de bloguri permit moderarea, forumurile cer o periere post-factum. Oricîte resurse ai la dispoziţie, lecţia de pe net e aceeaşi ca în viaţa obişnuită: mai bine previi, decît să faci curat după cei 101 pitici despre care un scriitor american spunea că „stau în pivniţe neaerisite, cu şepci de baseball care au cozorocul întors şi se comportă ca nişte sergenţi ai regimentului 2.0 al lui Pol Pot“.  

Episodul 5 

Dar cel mai bun lucru pe care îl poţi face e să obţii o întîlnire faţă în faţă. E dificil, imposibil de replicat la nivel de masă, dar e absolut reconfortant să o faci din cînd în cînd. De regulă, la primul mail, „MetalicBoy“ te înjură de mamă. Cu „tu“, desigur. Dacă îi răspunzi politicos şi ferm, avertizîndu-l că e ultimul mesaj obscen la care reacţionezi, va reveni, oarecum mirat, spunîndu-ţi că „N-am ştiut că citiţi mesajele“. Rămîne dur, ostil, îţi neagă orice competenţă – „Mă pricep mai bine la fotbal ca dumneavoastră“ –, dar oricum, fără să-şi dea seama, a schimbat persoana de adresare şi, fără să ştie, e o victimă sigură a planului tău malefic.  Îl inviţi în redacţie. Ezită. Se declară un om cu adevărat ocupat, nu un ziarist vîndut – „Ce să vorbesc cu cineva care ţine cu Dinamo pe faţă?!!!“. Sau cu Rapid, Steaua ori echipa eschimoşilor, după caz. Capcana se strînge însă. Mimezi indiferenţa: „Cum doriţi, eu v-am invitat“. Revine după cel mult o oră, aproape gîfîind, dacă asta se poate pe mail. Fixezi întîlnirea. 

Final 

Cu zece minute înainte de ora convenită, „MetalicBoy“ apare. Are 1,50 metri şi undeva între 15 şi 16 ani. Străbate hala redacţiei, însoţit de recepţioneră, dintr-odată copleşit de lumina strălucitoare şi de forfota care nu se clinteşte în faţa apariţiei lui înspăimîntătoare.  Ce ciudat! Oamenii bat la tastaturi, vorbesc încordaţi la telefon sau clatină compulsiv din picior în faţa machetei unei pagini de ziar. Unde sînt complotiştii cu plicuri în buzunar, cretinii făcuţi grămadă sau paraşutele care habar n-au să scrie?! În locul lor, „MetalicBoy“ vede nişte bărbaţi şi femei cam obosiţi, cu dicţionare mari lîngă ei, pachete de biscuiţi digestivi, televizoare uriaşe şi ceasuri ca la submarinele atomice, prin care timpul se scurge parcă mai repede.  

Ajunge în faţa unei cuşti de sticlă. Şi, pentru ca varianta demo să fie perfectă – sigur e o mistificare, nu mă păcălesc ăştia pe mine! –, în faţa lui apare o figură cunoscută: „Salut, sînt Andrei Vochin, bine ai venit!“. „Salut, pe mine mă cheamă Alex.“  Ziaristul rîde: „Alex, ca nervosul Alex Karev din Anatomia lui Grey?!“.

Cătălin Tolontan este redactor-şef la Gazeta Sporturilor şi autorul blogului http://www.tolo.ro.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.