De la odiosul Ceașcă la motanul Felix

Alin IONESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 375 din 21-27 aprilie 2011
De la odiosul Ceașcă la motanul Felix jpeg

La puţin timp după uciderea lui, numele de alint şi pomenire al lui Ceauşescu a devenit Ceaşcă. Această alunecare semantică de la „odiosul dictator“ la „Ceaşcă“ mi s-a părut de fiecare dată paradoxală. Ceaşcă e hazliu, sună aproape a nume de alint, e ca o dezmierdare ludică, un nume de amic intim cu care ai o relaţie bazată pe ironie cordială, antren şi bună dispoziţie. Or, aici, să fim înţeleşi, vorbim de un dictator ucis prin punere la zid, nicidecum de un prieten cu care împarţi zîmbete şi pahare într-o cîrciumă, povestind verzi şi uscate. Singura explicaţie cu care am reuşit să scap de perplexitatea în faţa acestei porecle a lui Ceauşescu a fost încercarea românului de a-şi îmblînzi onomastic dictatorul ucis, de a-l prelua printr-o băşcălioasă demitizare într-un univers de sens în care monstrul e redus la nivelul familiarului. Odată ucis, demonul poate fi privit cu destindere şi ironizat cu oarecare tandreţe. Doar după moarte, devenit Ceaşcă, Nicolae Ceauşescu a fost pentru prima dată, aşa cum şi-a dorit toată viaţa, în mijlocul poporului.

Această funcţie a redenumirii prin poreclă a devenit după ’90 un soi de tehnologie a demitizării politicului. Asta pentru că, aflat într-o continuă goană pentru modernizare politică, românul n-a depăşit practic niciodată relaţia de tip feudal cu stăpînul. Şi cum politicianul nu-i altceva decît un boier contemporan în raport cu care singura libertate disponibilă e aceea de a-l vorbi de rău şi, eventual, de a-l porecli, românii şi-au lăsat imaginaţia să lucreze în voie. Porecla începe astfel să lucreze şi devine, pe nesimţite, dintr-o practică a egalizării iluzorii de statut, un tip de insurgenţă. Spunîndu-i lui Ion Iliescu „bunicuţa bolşevică“, îţi oferi sentimentul binefăcător al situării pe acelaşi palier existenţial, dar participi activ şi viral la un act de revoltă. Uneori, ironia acidă dintr-o poreclă poate eroda autoritatea mai energic decît o insurecţie populară.  

Întîmplător, lucrez la o revistă de satiră politică, devenită un fel de laborator de inventat porecle pentru politicieni, şi pot mărturisi că unele dintre ele au reuşit să-i aducă în pragul depresiei pe unii oameni politicii. Ţin minte că fostul prim-ministru Nicolae Văcăroiu devenise pur şi simplu exasperat de apelativul „Vodcăroiu“. A trimis la un moment dat un lung şi patetic drept la replică în care încerca să demonteze ideea că ar consuma frecvent băuturi alcoolice. Fireşte, a fost un gest hazardat, care n-a făcut decît să întărească suspiciunile publicului în privinţa obiceiurilor sale bahice. Ulterior, politicienii s-au prins că genul ăsta de etichetare sumară ţine la public şi i-au deturnat sensul. Au început să-şi asume poreclele, ba chiar să le cultive, transformîndu-le în reputaţie. Vanghelie a fost un pionier, aproape involuntar, al acestui domeniu. Încercînd să se scuze pentru umorul agramat involuntar, el a sfîrşit prin a-l produce conştient, în speranţa de a-şi construi o reputaţie de individ hazliu, lipsit de complexe, popular, nonşalant în exprimare. Ca într-un joc de aikido simbolic, politicienii au început, la un moment dat, să preia din mers şi să folosească satira politică împotriva adversarilor. S-a ajuns astfel la adevărate performanţe retorice în tactica etichetării. Traian Băsescu a devenit atletul absolut al acestui gen de retorică, prin care pur şi simplu a reuşit să-şi pulverizeze oponenţii. 

Referindu-se la Dan Voiculescu ca la „motanul Felix“, preşedintele a transformat subtil funcţia iniţială a poreclei, ca apanaj strict al presei satirice şi al alegătorului binedispus, într-o armă politică redutabilă. A reuşit să numească ceea ce, din postura lui, ca preşedinte echidistant, era de nenumit. Astfel, porecla şi pamfletul au devenit instrumente de lucru ale statului care, prin vocea liderilor săi, au putut trasa mai apăsat liniile de forţă ale puterii. Aş spune că situaţia asta e anormală şi periculoasă pentru consolidarea statului de drept, dar mi-e teamă că cetăţenii s-au cam plictisit de chestiuni serioase şi grave. Mai important e că Pepe o poreclise pe Oana „pisică mică“, decît că preşedintele îl numeşte „motanul Felix“ pe unul dintre adversarii săi politici. În tot cazul, cutia cu porecle a Pandorei a fost deja larg deschisă şi poate că, nu peste mult timp, vom alege pentru Parlament între „Partidul Piraţilor Destrăbălaţi“ şi „Partidul Bursucilor Nesătui“.

Alin Ionescu este jurnalist la Academia Caţavencu.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.