Măcățel şi adevărata putere a cuvintelor

Cornel VÎLCU
Publicat în Dilema Veche nr. 375 din 21-27 aprilie 2011
Măcățel şi adevărata putere a cuvintelor jpeg

Pe Măcăţel am găsit-o, acum vreo opt ani, abandonată în faţa porţii – poveste, cred, cu nimic diferită de a mai tuturor maidanezilor deveniţi cîini de curte şi/sau apartament. Fiindcă era tare mică (o plimbam ţinînd-o, efectiv, în palmă), am decis s-o luăm în îngrijire „doar pentru vreo două săptămîni“, urmînd ca între timp să-i găsim un stăpîn; însă ca, probabil, în majoritatea situaţiilor, săptămînile s-au făcut luni, apoi ani, timp în care prin şi pe lîngă casa noastră s-au mai strîns o groază de animale (azi mai avem o căţeluşă şi circa şapte pisici); dar Măcăţel rămîne – sau, mă rog, e evident că ea aşa se consideră/comportă – un fel de şefă a micului şeptel. 

Cît despre nume, care, sînt de acord, poate să pară ciudat: cum o adoptasem provizoriu, am hotărît că va cădea în sarcina viitorului, adevăratului stăpîn să-i fie şi naş. Iar de strigat, o strigam: Mă, căţel! Şi cum se spune (de fapt, despre asta am înţeles că avem a scrie aici) că adevărata putere a cuvintelor/a numelor se dovedeşte atunci cînd lucrurile denumite se supun (magic?) chemării; şi cum biata căţeluşă, deloc neaşteptat, a început curînd să răspundă apelativului, am decis – după oarecare vreme – că n-avea rost să căutăm vreun alt cuvînt, acesta fiind la fel de bun, şi poate chiar mai original, ca/decît altele. Singurul lucru pe care, lingvişti amîndoi, l-am mai inventat a fost să le spunem amicilor ce se declarau surprinşi de numele băieţesc al căţeluşei că grafia corectă e Măcăţelle. 

Bun, va spune cititorul, putem porni discuţia de la faptul – evident – că un căţel sau chiar cîte o pisică ori vreun alt animal îndeajuns de domesticit răspunde numelui pe care i l-ai dat; dar ce facem cu restul „magiei“ semiotice a omului? 

Ei bine, există, în mare, două direcţii fundamentale & contrarii în gîndirea modernă privitoare la cuvinte şi relaţionarea lor cu realitatea – nici una, fireşte, nemaiacceptînd vreo componentă mistico-animistă care să afirme/explice puterea cuvintelor asupra lucrurilor-în-materialitatea-lor. Şi au, întrucîtva, dreptate: fiindcă acum, spre exemplu, cînd scriu acest textuleţ şi mi s-a făcut totodată poftă de un ştrudel, făcut aseară, zadarnic îl chem: Ştrúdele! Ştrudélule! Ştrudeláş! – că nici prin gînd nu-i trece să se aşeze singur pe-o farfurie şi să vină încoace. 

Revenind (după ce, desigur, am savurat o felie, procurată „manual“): o mare direcţie ar fi cea care privilegiază numele proprii: Măcăţel, Cornel, Petrică – doar ele avînd capacitatea de a trimite direct la obiecte/fiinţe pe deplin individualizate. Pentru claritatea expunerii, voi numi acest mod de a gîndi direcţie referenţialistă; e vorba despre un curent cu puternice accente logic(ist)e reprezentat, spre exemplu, de Frege, Russell, Strawson etc.  Cealaltă direcţie pleacă nu dinspre realitate spre limbă, ci invers, dinspre aceasta (văzută ca ansamblu al numelor „comune“, în raport cu care cele proprii sînt secundare) înspre lume, mai precis spre inteligibilitatea ei. E un curent fundamental lingvistic, iniţiat glorios de către Wilhelm von Humboldt, conturat în deplină claritate de către Saussure & structuralism şi continuat, azi, spre a da doar exemplul cel mai important, în lingvistica integrală a lui Eugeniu Coşeriu; voi numi această a doua cale direcţie propriu-zis semantică. 

Ca să nu complic, însă, această intervenţie cu prea multe amănunte ştiinţifice, disputa este cam aşa: Reprezentanţii referenţialismului consideră că lumea e formată din lucruri, fiinţări, stări de fapt individuale, nu doar perceptibile, ci şi inteligibile ca atare: fiindcă Petrică e unul singur (sau, mă rog, aşa ar trebui să fie, dacă nu ne-ar încurca... omonimele) şi diferit de Cornel, numele lui, ca nume propriu, ar aparţine unui domeniu mai important şi mai efectiv al limbajului decît substantivele comune „om“, „bărbat“ etc. Mai mult: însăşi raţiunea existenţei (în condiţiile în care să avem tot-atîtea-cuvinte-cîte-realităţi ar fi neeconomic pînă la catastrofă) a numelor comune este doar ca, prin combinare: („autorul acestui text“), să poată trimite la individul (C.V.) la care vrem a ne referi. Un mod de a gîndi, cred eu, mai apropiat de mentalitatea magic-animistă despre care am pomenit deja: Mă, căţel(ule minuscul negru cu urechi clăpăuge!) ar fi doar un stadiu imperfect pe drumul către Măcăţel! – cuvînt care, iată, odată rostit, o atrage fără greş pe căţeluşa curioasă, oricum, să afle ce-oi fi tot scriind eu aici. 

Pentru reprezentanţii celeilalte direcţii (pe care, mărturisesc, mă situez fără ezitare sau cel-mai-mic-regret şi eu însumi), lucrurile individuale nu sînt inteligibile direct în individualitatea lor, ci doar ca aparţinînd unor clase, soiuri, moduri ale fiinţei/realităţii. Coşeriu, de exemplu, spune că dăm nume proprii doar unor obiecte sau fiinţări deja recunoscute ca atare în apartenenţa lor semnificativă – motiv pentru care e ciudat să numim un căţel Constantin sau Alexandru, ori să ne botezăm fiul Azorel. Cuvîntul – românesc – „copac“ nu face, desigur, copacul să fie (existenţa lui materială provine din sămînţă, calitatea solului, a climei etc.), dar îl face să fie (tocmai) copac, şi nu altceva („plantă în general“, pentru o limbă mai puţin specifică în ce priveşte vegetalele, ori „sufletul transmigrat al strămoşilor“ pentru idiomul cutărei comunităţi arhaice). Rezumînd: prezenţa efectivă, individuală, hic et nunc a lucrurilor nu este, fireşte, determinată de cuvinte (afară de cazul, deja menţionat, cînd îmi strig pe nume căţeluşa); însă inteligibilitatea lor drept cutare sau cutare tip de lucru este dependentă de limbaj. 

Actul oricărui botez, aşadar, e un act de nominare-individuală exercitat de fiinţe deja umane, altfel spus, de fiinţe care deja văd lumea prin grila primar-semnificativă a limbajului. E principalul motiv pentru care eu le spun căţeluşelor mele Măcăţel şi Fetiţa/Fulga – iar ele, deşi fără îndoială ne recunosc şi ne iubesc poate chiar mai mult (şi în orice caz mai necondiţionat) ca noi pe ele, nu ne vor spune niciodată, nici măcar în sinea lor, Cornel şi Dina.

Cornel Vîlcu este lector dr. la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, unde predă lingvistică generală şi semiotică.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

zodii norocoase webp
Zodiile favorite ale Universului în decembrie 2024. Schimbări majore și noi începuturi pentru acești nativi
Luna decembrie 2024 vine cu energii intense, un amestec de finaluri și noi începuturi, dar și oportunități rare pentru câteva zodii care vor simți cum astrele le zâmbesc.
Foto: Adevarul/Secţie de votare
Număr record de secţii de votare organizate pentru românii din diaspora. Unde se estimează că vor vota cei mai mulţi
Pentru românii din diaspora, care votează de vineri, 22 noiembrie, pe parcursul a trei zile, au fost organizate 950 de secţii de votare, un număr record.
romaniaargentina jpg
Un fotbalist care a scris istorie pentru România refuză să meargă la Mondialul din 2026
Campionatul Mondial de fotbal, găzduit de SUA, Mexic și de Canada, va fi primul din istorie care va alinia la start nu mai puțin de 48 de echipe, cu Europa dând 16 naționale.
banner laura cosoi png
malpraxis jurnalantena3.ro
Tragedia de la Târgu Jiu a modificat Legea Sănătății, dar nu a rezolvat problema: „Un plasture”
Medicii care nu sunt pediatri însă tratează în situații de urgență pacienți minori nu vor mai fi răspunzători pentru eventualele daune și prejudicii produse în exercitarea profesiunii, atunci când aceștia acționează cu bună-credință.
sectie votare jpg
A început votul în diaspora pentru alegerea preşedintelui României. Unde a fost deschisă prima secţie
În diaspora, vineri s-a dat startul votului pentru primul tur al alegerilor prezidenţiale, în timp ce în ţară este ultima zi de campanie electorală pentru candidaţii la funcţia de preşedinte.
recolta grâu
Soiul de lux care a adus României renumele de ”grânar al Europei”. Deși era o vedetă agricolă la nivel european, a fost abandonată de comuniști
Grâul roșu a fost o plantă minune în agricultura româneacă fiind căutată în Europa de marii patiseri ai secolului al XIX-lea și început de secol XX. Era cultivat cu precădere în județul Botoșani și a dispărut în anii comunismului. Aceast tip de grâu a conferit un renume aparte României.
cea mai scunda femeie cea mai inalta femeie guinness world records jpg
Între ele este o diferență de 1,5 m înălțime! Cea mai înaltă femeie din lume și cea mai scundă, întâlnire „ca fetele”
Nu în fiecare zi se întâmplă ca cea mai înaltă și cea mai scundă femeie din lume să se întâlnească – iar când realități atât de diferite se ciocnesc, rezultatul este întotdeauna uimitor.
Viscol ger zapada ninsoare FOTO Inquam Photos Octav Ganea jpg
Prognoza meteo vineri, 22 noiembrie. Cod roşu de ninsori viscolite în şapte judeţe şi cod portocaliu în alte trei şi la munte
Meteorologii anunţă pentru vineri vreme rece şi sunt în continuare valabile codurile roşu şi portocaliu de ninsori şi vânt puternic, emise în urmă cu o zi.