Măcățel şi adevărata putere a cuvintelor

Cornel VÎLCU
Publicat în Dilema Veche nr. 375 din 21-27 aprilie 2011
Măcățel şi adevărata putere a cuvintelor jpeg

Pe Măcăţel am găsit-o, acum vreo opt ani, abandonată în faţa porţii – poveste, cred, cu nimic diferită de a mai tuturor maidanezilor deveniţi cîini de curte şi/sau apartament. Fiindcă era tare mică (o plimbam ţinînd-o, efectiv, în palmă), am decis s-o luăm în îngrijire „doar pentru vreo două săptămîni“, urmînd ca între timp să-i găsim un stăpîn; însă ca, probabil, în majoritatea situaţiilor, săptămînile s-au făcut luni, apoi ani, timp în care prin şi pe lîngă casa noastră s-au mai strîns o groază de animale (azi mai avem o căţeluşă şi circa şapte pisici); dar Măcăţel rămîne – sau, mă rog, e evident că ea aşa se consideră/comportă – un fel de şefă a micului şeptel. 

Cît despre nume, care, sînt de acord, poate să pară ciudat: cum o adoptasem provizoriu, am hotărît că va cădea în sarcina viitorului, adevăratului stăpîn să-i fie şi naş. Iar de strigat, o strigam: Mă, căţel! Şi cum se spune (de fapt, despre asta am înţeles că avem a scrie aici) că adevărata putere a cuvintelor/a numelor se dovedeşte atunci cînd lucrurile denumite se supun (magic?) chemării; şi cum biata căţeluşă, deloc neaşteptat, a început curînd să răspundă apelativului, am decis – după oarecare vreme – că n-avea rost să căutăm vreun alt cuvînt, acesta fiind la fel de bun, şi poate chiar mai original, ca/decît altele. Singurul lucru pe care, lingvişti amîndoi, l-am mai inventat a fost să le spunem amicilor ce se declarau surprinşi de numele băieţesc al căţeluşei că grafia corectă e Măcăţelle. 

Bun, va spune cititorul, putem porni discuţia de la faptul – evident – că un căţel sau chiar cîte o pisică ori vreun alt animal îndeajuns de domesticit răspunde numelui pe care i l-ai dat; dar ce facem cu restul „magiei“ semiotice a omului? 

Ei bine, există, în mare, două direcţii fundamentale & contrarii în gîndirea modernă privitoare la cuvinte şi relaţionarea lor cu realitatea – nici una, fireşte, nemaiacceptînd vreo componentă mistico-animistă care să afirme/explice puterea cuvintelor asupra lucrurilor-în-materialitatea-lor. Şi au, întrucîtva, dreptate: fiindcă acum, spre exemplu, cînd scriu acest textuleţ şi mi s-a făcut totodată poftă de un ştrudel, făcut aseară, zadarnic îl chem: Ştrúdele! Ştrudélule! Ştrudeláş! – că nici prin gînd nu-i trece să se aşeze singur pe-o farfurie şi să vină încoace. 

Revenind (după ce, desigur, am savurat o felie, procurată „manual“): o mare direcţie ar fi cea care privilegiază numele proprii: Măcăţel, Cornel, Petrică – doar ele avînd capacitatea de a trimite direct la obiecte/fiinţe pe deplin individualizate. Pentru claritatea expunerii, voi numi acest mod de a gîndi direcţie referenţialistă; e vorba despre un curent cu puternice accente logic(ist)e reprezentat, spre exemplu, de Frege, Russell, Strawson etc.  Cealaltă direcţie pleacă nu dinspre realitate spre limbă, ci invers, dinspre aceasta (văzută ca ansamblu al numelor „comune“, în raport cu care cele proprii sînt secundare) înspre lume, mai precis spre inteligibilitatea ei. E un curent fundamental lingvistic, iniţiat glorios de către Wilhelm von Humboldt, conturat în deplină claritate de către Saussure & structuralism şi continuat, azi, spre a da doar exemplul cel mai important, în lingvistica integrală a lui Eugeniu Coşeriu; voi numi această a doua cale direcţie propriu-zis semantică. 

Ca să nu complic, însă, această intervenţie cu prea multe amănunte ştiinţifice, disputa este cam aşa: Reprezentanţii referenţialismului consideră că lumea e formată din lucruri, fiinţări, stări de fapt individuale, nu doar perceptibile, ci şi inteligibile ca atare: fiindcă Petrică e unul singur (sau, mă rog, aşa ar trebui să fie, dacă nu ne-ar încurca... omonimele) şi diferit de Cornel, numele lui, ca nume propriu, ar aparţine unui domeniu mai important şi mai efectiv al limbajului decît substantivele comune „om“, „bărbat“ etc. Mai mult: însăşi raţiunea existenţei (în condiţiile în care să avem tot-atîtea-cuvinte-cîte-realităţi ar fi neeconomic pînă la catastrofă) a numelor comune este doar ca, prin combinare: („autorul acestui text“), să poată trimite la individul (C.V.) la care vrem a ne referi. Un mod de a gîndi, cred eu, mai apropiat de mentalitatea magic-animistă despre care am pomenit deja: Mă, căţel(ule minuscul negru cu urechi clăpăuge!) ar fi doar un stadiu imperfect pe drumul către Măcăţel! – cuvînt care, iată, odată rostit, o atrage fără greş pe căţeluşa curioasă, oricum, să afle ce-oi fi tot scriind eu aici. 

Pentru reprezentanţii celeilalte direcţii (pe care, mărturisesc, mă situez fără ezitare sau cel-mai-mic-regret şi eu însumi), lucrurile individuale nu sînt inteligibile direct în individualitatea lor, ci doar ca aparţinînd unor clase, soiuri, moduri ale fiinţei/realităţii. Coşeriu, de exemplu, spune că dăm nume proprii doar unor obiecte sau fiinţări deja recunoscute ca atare în apartenenţa lor semnificativă – motiv pentru care e ciudat să numim un căţel Constantin sau Alexandru, ori să ne botezăm fiul Azorel. Cuvîntul – românesc – „copac“ nu face, desigur, copacul să fie (existenţa lui materială provine din sămînţă, calitatea solului, a climei etc.), dar îl face să fie (tocmai) copac, şi nu altceva („plantă în general“, pentru o limbă mai puţin specifică în ce priveşte vegetalele, ori „sufletul transmigrat al strămoşilor“ pentru idiomul cutărei comunităţi arhaice). Rezumînd: prezenţa efectivă, individuală, hic et nunc a lucrurilor nu este, fireşte, determinată de cuvinte (afară de cazul, deja menţionat, cînd îmi strig pe nume căţeluşa); însă inteligibilitatea lor drept cutare sau cutare tip de lucru este dependentă de limbaj. 

Actul oricărui botez, aşadar, e un act de nominare-individuală exercitat de fiinţe deja umane, altfel spus, de fiinţe care deja văd lumea prin grila primar-semnificativă a limbajului. E principalul motiv pentru care eu le spun căţeluşelor mele Măcăţel şi Fetiţa/Fulga – iar ele, deşi fără îndoială ne recunosc şi ne iubesc poate chiar mai mult (şi în orice caz mai necondiţionat) ca noi pe ele, nu ne vor spune niciodată, nici măcar în sinea lor, Cornel şi Dina.

Cornel Vîlcu este lector dr. la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, unde predă lingvistică generală şi semiotică.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Ilie Bolojan - FOTO Eduard Enea
Cine e Ilie Bolojan, politicianul pe care toate marile partide îl vor premier
Președinte al Consiliului Județean Bihor și unul dintre cei mai apreciați politicieni români, Ilie Bolojan are cele mai mari șanse să fie prim-ministru în viitorul Guvern ce va fi format în decembrie 2024.
image png
Întâlnire istorică. Papa Francisc a vizitat-o pe politiciana a cărei luptă a dus la legalizarea avortului în Italia
Papa Francisc a vizitat-o marți pe Emma Bonino, o politiciană care este o veterană a activismului care a militat cu succes în anii 1970 pentru legalizarea avortului în Italia, relatează Reuters.
pisica ekmek paine obeza profimedia jpg
Pisica obeză, obligată să dea burta jos! O cheamă „Pâine” și nu-i place sportul
Ekmek, în traducere „Pâine”, este o pisică de 3 ani din Ankara, Turcia, care a fost pusă la regim. Felina urmează o rutină riguroasă de pilates și înot pentru a pierde în greutate și a-și îmbunătăți starea de sănătate.
Sarac supermarket FOTO Shutterstock jpg
Black Friday mai sărac, cu țepe și promoții false. Analist: „Mulți vor căuta mâncare mai ieftină”
Confruntați cu o scădere a venitului de trai, unii românii văd în Black Friday o soluție să aibă ce pune pe masă. Analistul Adrian Negrescu vorbește, într-un interviu pentru „Adevărul”, despre un Black Friday al săracilor în România și avertizează la ce țepe ar trebui să fim atenți.
Gyokeres facebook jpeg
Europa fotbalistică, zguduită: Manchester City, strivită în Liga Campionilor după un meci de colecție
Etapa a 4-a a furnizat două rezultate la care puțini s-ar fi așteptat: înfrângerea usturătoare a „cetățenilor“, dar și un eșec pentru Real Madrid pe Santiago Bernabeu.
Luminiţa Huţupan-Dinu are emoţii pentru fostele sale colege
6 noiembrie: Ziua în care s-a născut Luminița Huțupan-Dinu, cel mai bun portar din istoria handbalului feminin
La 6 noiembrie 1860, Abraham Lincoln a fost ales al 16-lea președinte al Statelor Unite, fiind primul președinte dat de Partidul Republican. Tot pe 6 noiembrie, s-a născut James Naismith, inventatorul baschetului.
image png
Protocol între ministerele Cercetării și Economiei pentru primul program de dezvoltare a dronelor 100% româneşti
Ministrul Cercetării, Bogdan Ivan, şi şi Ministrul Economiei, Radu Oprea, au semnat, marţi, protocolul care vizează primul program de dezvoltare a dronelor româneşti.
netflix pixabay jpg
Filmul care a luat cu asalt topul Netflix. Se află pe primul loc și a fost vizionat de milioane de ori
Știm că îți plac fimele care sunt vizionate și de ceilalți abonați Netflix, iar datorită lor ajung în top. Ei bine, prin urmare, îți prezentăm pelicula care se află în acest moment pe locul 1 în topul celor mai vizionate producții de pe platforma de streaming.
Nadia Comăneci x HUAWEI WATCH GT 5 jpg
Cum arată casa în care locuiește Nadia Comăneci în SUA. Imobilul valorează peste 400.000 de dolari
Nadia Comăneci, prima gimnastă din lume care a obținut nota 10 la Jocurile Olimpice, și soțul ei, Bart Conner, locuiesc în SUA de mai mulți ani și și-au întemeiat o familie împreună cu fiul lor, Dylan. Împreună, ea și partenerul ei de viață au strâns o avere impresionantă, estimată la 25 de milioane