Un francez: Jean Monnet

Publicat în Dilema Veche nr. 432 din 24-30 mai 2012
Un francez: Jean Monnet jpeg

Într-o lume perfectă, Uniunea Europeană nu ar avea culoare politică. De dreapta sau de stînga, extremişti sau de centru, aleşi prin vot direct, transnaţional, de către europeni, europarlamentarii n-ar mai fi decît atît, europarlamentari în serviciul unei cauze unice: UE. Identic, preşedintele Comisiei Europene, al Consiliului European, al Parlamentului şi-ar şterge discret coloratura politică atunci cînd în cauză ar fi interesele Europei. Funcţionarea acestei imense maşinării de pace şi de război economic, asemănătoare – ciudat! – cu maşinăriile din desenele animate ale japonezului Hayao Miyazaki (Castelul ambulant, 2004), s-ar regla după ceasul cerinţelor descrise atît de clar, în urmă cu mulţi ani, de Jean Monnet:

„Nu este imposibil ca egoismul oamenilor şi al naţiunilor să-şi afle cel mai adesea cauza în cunoaşterea imperfectă a problemei cu care se confruntă, fiecare fiind înclinat să nu vadă decît aspectul interesului său imediat. ş…ţ Munca în comun, lupta pentru acelaşi obiectiv presupun încredere mutuală şi consolidare. În prietenie văd o consecinţă, şi nu o cauză a unităţii de acţiune. Cauza este, înainte de orice altceva, o relaţie de încredere. Încrederea se instalează în mod natural între oameni care au un punct de vedere comun asupra problemei de rezolvat. Atunci cînd problema devine aceeaşi pentru toţi, diferenţele şi bănuielile se estompează şi apare, adeseori, prietenia. Dar cum să faci ca problema să fie văzută de toţi la fel şi ca să fie evident pentru toţi că interesul este acelaşi în circumstanţe în care, altfel, oamenii şi popoarele se divizează?“.

Aceste fraze au apărut în 1976, cu ocazia publicării Memoriilor lui Jean Monnet de către Editura Fayard. Sîntem în 2012 şi Europa celor 27 nu a găsit un răspuns valabil. România, acum Franţa virează spre o stîngă care contestă deciziile europene ale predecesorilor săi, în Grecia extrema dreaptă ar putea intra în guvern (va fi şi cazul Franţei în luna iunie), Olanda opune un veto de neînţeles intrării României şi Bulgariei în spaţiul Schengen („Veto-ul este cauza profundă şi, în acelaşi timp, simbolul neputinţei de a depăşi egoismele naţionale“, scria Monnet), Balcanii rămîn, din cauza problemei Kosovo, un butoi cu pulbere, lumea vecină Uniunii pare împărţită din nou din punct de vedere geopolitic. Nu aceasta este Europa la care visau părinţii fondatori (cei 12 chelioşi pe care-i vedeţi pe Insula Trandafirilor din parcul Herăstrău).

Cu ceva timp în urmă, pe site-ul nostru, www.presseurop.eu, a fost postat un comentariu ciudat: „Şi cînd va scrie Presseurop despre succesele Europei? Nu totul merge rău pe continentul nostru“, semnat Johant. L-am citit încercînd să-mi dau seama dacă este o ironie. Şi iniţial voiam să scriu despre ceva de genul „avem nevoie de un nou Monnet“ sau „la ce folosesc Memoriile“, ceva inspirat oricum de lecturile mele actuale: Memoriile lui Jean Monnet. De fapt, ambele idei se leagă. Nu sînt suficiente veşti bune despre Europa nu pentru că nu am vrea, ci pentru că ele devin rare. Şi pentru că veştile bune devin şi rare, şi scumpe, şi parcă ne merge din ce în ce mai rău, parcă ai noştri lideri nu găsesc nicicum luminiţa de la capătul tunelului, mă gîndeam să procedez asemeni unui mentor. Xavier Vidal-Folch.

Xavier, director adjunct al cotidianului El País, spunea în 2011, de la „Tribunele presei din Arcachon“ (Franţa), că dacă ar fi după el, i-ar pune pe toţi cei care se declară jurnalişti europeni să citească obligatoriu Identităţile ucigaşe ale lui Amin Maalouf, şi i-ar verifica asupra faptului că vorbesc cel puţin trei limbi străine. Extrapolînd, i-aş pune pe toţi cei care afirmă astăzi că ştiu ce fac cu destinele noastre – Merkozy sau Merkhollande, Monti, Barroso, Băsescu, Draghi, Van Rompuy, în fine, toţi – să citească de la A la Z memoriile lui Jean Monnet. Şi după aceea aş verifica şi treaba cu limbile străine. Cît despre presă sau europeni, presa descrie o nemulţumire crescîndă, care a început cu referendumul francez şi cel irlandez şi a evoluat prin mişcările Occupy. Europenii sancţionează, asemenea francezilor care au votat Frontul Naţional sau grecilor care au votat „Zori aurite“, o absenţă de comunicare a Europei, un despotism iluminat. Uniunea Europeană este astăzi o întreprindere politică genială, evident, care are scopuri îndrăzneţe, dar care este despotică în modalităţile sale. O situaţie care generează un deficit de legitimitate europeană în care cetăţenii nu văd şi nici nu găsesc, oricît ar căuta, căi şi mijloace de a-şi face auzit glasul. Europeanul, el, nu are culoare politică. El nu este nici de stînga, şi nici de dreapta, iar aceste alternanţe la putere nu îl satisfac, ci îl obosesc, atîta timp cît unii se străduiesc, în timpul aflat la putere, să distrugă ce a făcut celălalt. Totul nu este putred în Europa, aşa cum nici totul nu este minunat. Dar este încă perfectibil. Europa este creaţia noastră şi ar fi bine să ne amintim de acest lucru în această lună în care tocmai am sărbătorit Ziua Europei, pe 9 mai. Dar într-un context în care singurele momente în care auzim şi vibrăm la Imnul beethovenian al Europei sînt Liga Campionilor Europeni şi Eurovision. În care singura instituţie cu adevărat comună celor 27 este... Europol.

Nu mai zic nimic de solidaritate, a rămas doar un vis, nici despre echilibru sau onorarea promisiunilor. Dacă toate acestea ar fi fost nu un deziderat, ci o obişnuinţă, nu aş fi fost, la Strasbourg, în urmă cu cîtva timp, martora unor întrebări neaşteptate, în cadrul unei conferinţe susţinute la Biblioteca „André Malraux“, „Comment la crise redessine l’Europe“... Un participant m-a întrebat de ce mai visează ţările din Est la Europa şi de ce ar mai avea nevoie cineva să viseze la ea. Un altul a spus răspicat că lui i se pare că Uniunea Europeană nu i-a adus nimic concret şi că el nu este gata să renunţe la suveranitatea Franţei pentru mai multă Europă. Le-am răspuns că Europa a început bine, dar s-a poticnit la mijloc. N-am mai completat cu ce aş face eu dacă la o cină mi s-ar aduce doar supa şi promisiunea felului doi, ceva mai tîrziu. Aş pleca. Căci, potrivit lui Monnet, „oamenii nu acceptă schimbarea decît în necesitate şi nu văd necesitatea decît în criză“.

În fine, să fim optimişti citîndu-l pe Monnet: „Mai e nevoie de multe încercări pentru ca europenii să înţeleagă că nu au de ales decît între uniune sau un lung declin“...

Iulia Badea Guéritée este jurnalistă la Presseurop.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Se întâmplă la Aeroportul din Iaşi. Cozi infernale de maşini şi oameni care fug pe stradă şi prin pădure VIDEO
Drumul către Aeroportul Internaţional Iaşi a devenit un adevărat coşmar pentru cei care încearcă să ajungă la aerogară. Trecerea la orarul de vară a complicat foarte tare situaţia, iar traficul rutier este vizibil îngreunat.
image
Curiosul caz al unei ucrainence i-a împărțit pe români. „Dar ucrainenii plini de bănet de pe aici de ce nu-și ajută compatrioții?“
O refugiată din Ucraina a solicitat ajutoare pe Facebook. Femeia spune că are nevoie de bani, mâncare, produse de igienă și de scutece, dar oamenii spun că ea acceptă să comunice doar cu cei care îi dau bani.
image
Prețurile la noul aquapark al Timișoarei, piperate pentru mulți. „E mai ieftin la Mako și Gyula”
Noul aquapark din Timișoara, care poate fi comparat cu celebrele băi din Ungaria, va fi deschis vineri, în 31 martie 2023. Au fost afișate și prețurile de bilete.

HIstoria.ro

image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.