⬆
franţa şi francofonia
Nu mai e ce-a fost?
Cine a trăit acele momente îşi aminteşte cu siguranţă că, încă din primele zile de după căderea lui Ceauşescu, Franţa şi francezii au fost primele semne palpabile că am scăpat de comunism şi putem să ne bucurăm, în sfîrşit, de lumea liberă. Desigur, şi alţi occidentali s-au arătat interesaţi de soarta noastră, au fost prietenoşi, ne-au ajutat în toate felurile.
Între declinologie şi grandoare - dialog cu Teodor BACONSCHI
Teodor Baconschi are cu Franţa legături speciale: acolo şi-a dat doctoratul (la Sorbona, cu teza Rîsul patriarhilor, apărută ulterior la Editura Humanitas), iar peste ani a revenit la Paris ca ambasador. I-am propus un interviu pentru că e francofon şi francofil şi pentru că a avut o experienţă diplomatică notabilă în Franţa.
Franţa îi revine lui Hollande
În Franţa a avut loc cea de-a IX-a rundă de alegeri prezidenţiale în care alegătorii se exprimă prin vot universal direct. Şi, pentru prima oară în ultimii 17 ani, după trei înfrîngeri consecutive, stînga revine la Palatul Élysée. Într-adevăr, cea dintîi implicaţie a acestor alegeri incontestabil de semnificative este faptul că se confirmă o reîntoarcere la stabilitate.
"Impactul francofoniei nu mai e astăzi strict cultural" - dialog cu Cristian PREDA
A făcut parte din prima serie de bursieri ai statului francez după 1989. Cristian Preda şi-a dat doctoratul la Paris în Sciences Po, iar apo a înfiinţat la Bucureşti o secţie cu predare în limba franceză la Facultatea de Ştiinţe Politice. A tradus şi a editat sistematic autori din sfera politilogiei şi filozofiei.
Un francez: Jean Monnet
Într-o lume perfectă, Uniunea Europeană nu ar avea culoare politică. De dreapta sau de stînga, extremişti sau de centru, aleşi prin vot direct, transnaţional, de către europeni, europarlamentarii n-ar mai fi decît atît, europarlamentari în serviciul unei cauze unice: UE.
Relaţiile româno-franceze în vremea lui Ceauşescu
Bunele relaţii româno-franceze, consolidate în timpul preşedinţiei lui Charles de Gaulle, s-au aflat sub aceleaşi auspicii şi în timpul cît Franţa l-a avut în fruntea ei pe Georges Pompidou, cu care, de altfel, Nicolae Ceauşescu s-a şi întîlnit la Paris în 1970, ca urmare a invitaţiei lansate de către De Gaulle, cu doi ani în urmă, la sfîrşitul vizitei sale din România.