Franţa îi revine lui Hollande

Michel ROCARD
Publicat în Dilema Veche nr. 432 din 24-30 mai 2012
Franţa îi revine lui Hollande jpeg

În Franţa a avut loc cea de-a IX-a rundă de alegeri prezidenţiale în care alegătorii se exprimă prin vot universal direct. Şi, pentru prima oară în ultimii 17 ani, după trei înfrîngeri consecutive, stînga – reprezentată de candidatul socialist François Hollande –  revine la Palatul Élysée. Într-adevăr, cea dintîi implicaţie a acestor alegeri incontestabil de semnificative este faptul că se confirmă o reîntoarcere la stabilitate.

Franţa este cea mai mare ţară din Europa care a avut atîtea dificultăţi în a-şi găsi echilibrul. Revoluţia din 1789 a declanşat o lungă perioadă de instabilitate profundă, care a însemnat două imperii, trei monarhii şi cinci republici. Francezii au adoptat 13 Constituţii în mai puţin de 200 de ani.

Cu o vechime de 54 de ani, actuala cea de A Cincea Republică este al doilea regim, ca durată, de la revoluţie încoace. Uneori, s-a vorbit despre o A Şasea Republică, care să se ocupe de griji şi probleme limitate, dar reale. Însă prezenţa la vot în cadrul celor mai recente alegeri (80% în turul întîi şi 81% în cel de-al doilea) nu mai lasă loc de îndoială: sistemul actual este puternic, iar noi, francezii, sîntem ataşaţi de el. Totuşi, importanţa principală a rezultatului alegerilor o reprezintă reîntoarcerea stîngii la putere, pentru a doua oară în 31 de ani. De fapt, cînd François Mitterrand a fost ales preşedinte în 1981, stînga nu mai fusese la putere din 1957.

Pe-atunci, Partidul Comunist încă era puternic şi avea legături strînse cu Uniunea Sovietică. Eventualitatea ca partidul să ajungă la guvernare printr-o alianţă electorală cu socialiştii a semănat teama printre oponenţi. Socialiştii, în mare parte, nu îşi lepădaseră deocamdată pielea intelectuală. Programul politic al lui Mitterrand era un imn închinat planificării economice, iar piaţa liberă încă era, pentru el, sinonimă cu asuprirea.

În zilele noastre, nu mai există comunism internaţional sau, în fond, comunism francez. Ne amintim că am văzut stînga guvernînd fără întîmplări dramatice. Cele două episoade în care a fost la putere – zece ani sub Mitterrand şi cinci ani cu prim-ministrul Lionel Jospin – au forţat stînga să se împace cu realitatea. Reputaţia internaţională a Franţei nu era deteriorată, iar acasă, prestaţia stîngii, mai ales în ceea ce priveşte şomajul, era comparabilă cu cea a altor guverne. Prin urmare, nu va exista panică de această dată. Dimpotrivă, revenirea stîngii la putere pare a fi un exemplu perfect normal, aproape banal, de alternanţă la guvernare.

În realitate, victoria lui Hollande a fost sprijinită nu de o reorientare a electoratului spre stînga, ci de refuzul pe care l-au simţit alegătorii faţă de Nicolas Sarkozy. Fireşte, rezultatul reprezintă o înfrîngere uluitoare şi istorică: în timpul celei de A Cincea Republici, trei preşedinţi în exerciţiu – Charles de Gaulle, Mitterrand şi Jacques Chirac – au fost realeşi după primul mandat. Numai Valéry Giscard d’Estaing, slăbit după lungul declin al gaullismului, nu a fost reales.

Respingerea manifestată faţă de Sarkozy este diferită; mai presus de toate, reprezintă o problemă de stil. Printre francezi, încă este prezent un soi de regalism, iar Constituţia noastră conţine multe dintre caracteristicile unei monarhii elective. Prin familiaritatea sa excesivă, prin simplitatea şi trivialitatea sa ocazională, Sarkozy a subminat demnitatea funcţiei sale sacre. Acest lucru nu a fost iertat, fiind judecat mai aspru decît neajunsurile din timpul mandatului său, care nu a fost semnificativ mai rău decît cele ale predecesorilor lui.

Mai mult, în termeni concreţi, politicile fiscale ale lui Sarkozy, îndeosebi, au favorizat clasa dominantă şi pe cei bogaţi. Astfel că a ieşit la lumină o combinaţie puternică de furie socială şi economică, mai ales dată fiind percepţia că lăcomia exagerată a oamenilor de afaceri şi a bancherilor a constituit principala cauză a crizei izbucnite în 2008, care încă ne ameninţă şi azi.

Dar vistieria statului este periculos de sărăcită, iar Franţa se găseşte acum printre nenumăratele ţări a căror povară a datoriilor compromite existenţa zonei euro. În consecinţă, ea este acum parte a discuţiei ortodoxiei economice care, însistînd ca toate datoriile să fie plătite pînă la ultimul bănuţ, ignoră faptul că cheltuielile publice sînt, de asemenea, şi un motor al creşterii. Cam cît va trebui plătit înapoi, în realitate? Cu Germania ca principal exponent al acestei ortodoxii, dezbaterea a izbucnit.

Însă acum observăm că austeritatea a afundat şi mai adînc în recesiune Grecia, Portugalia şi, în special, Spania şi Italia. Preşedintele Băncii Centrale Europene, precum şi Fondul Monetar Internaţional confirmă gravitatea problemei. Dar ce se întîmplă dacă refuzăm să acceptăm poziţia Germaniei?

Victoria lui Hollande, care a spus că vrea să „renegocieze“ noul „Tratat fiscal compact“ al Uniunii Europene, susţinut de Germania, va cîntări mult în această dezbatere. În plus, socialiştii controlează acum nu doar preşedinţia şi guvernul, ci şi majoritatea din Senat, toate preşedinţiile regionale, 55% din departamentele ţării şi cele mai multe primării ale oraşelor importante. În mai puţin de două luni, ei ar putea controla şi o majoritate a Adunării Naţionale, fapt ce va presupune o concentrare a puterii care nu a mai fost văzută nicicînd în Franţa modernă.

Socialiştii pot guverna fără limite, astfel că ţine de ei să guverneze bine. Aceasta este incertitudinea care pluteşte deasupra viitorului Franţei, dacă nu chiar al Europei. 

Michel Rocard a fost prim-ministru al Franţei şi lider al Partidului Socialist.

Copyright: Project Syndicate, 2012. www.project-syndicate.org 

traducere din limba engleză de Patricia MIHAIL

Ascultaţi aici emisiunea despre Franţa şi francofonie realizată împreună cu RFI România. Invitaţi: Theodor Baconschi, Luca Niculescu, Mircea Vasilescu. Moderator: Laurenţiu Colintineanu.

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Şoferii nu vor mai putea parca gratis în centrul Bucureştiului
Începând cu luna august şoferii nu vor mai putea parca gratis pe locurile amenajate în centrul Capitalei sau pe trotuar, a anunţat viceprimarul Stelian Bujduveanu. Potrivit lui, serviciul va fi digitalizat se vor pune parcometre şi bariere automate, iar cei care parchează pe trotuar vor fi sancţionaţi.
image
Un apropiat al lui Kadîrov susţine că cecenii „vor merge înainte până la Berlin” dacă „Putin nu îi va opri” VIDEO
Un apropiat al liderului cecen Ramzan Kadîrov, Magomed Daudov, preşedintele parlamentului cecen, afirmă că unităţile cecene care luptă în Ucraina „vor merge înainte până la Berlin” dacă „Putin nu le va opri”.
image
Firmă IT din Cluj implicată în eşecul unuia dintre cele mai aşteptate jocuri video din istorie
Problemele tehnice care au dus la eşecul lansării unuia dintre cele mai aşteptate jocuri video - Cyberpunk 2077 - ar fi fost cauzate de Quantic Lab, o firmă IT din Cluj, arată Forbes în ediţia internaţională. Articolul a declanşat o serie de mărturii de la angajaţi ai companiei, dar şi o reacţie a Quantic Lab.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.