Relaţiile româno-franceze în vremea lui Ceauşescu

Florin CHIVOCI
Publicat în Dilema Veche nr. 432 din 24-30 mai 2012
Relaţiile româno franceze în vremea lui Ceauşescu jpeg

După decembrie 1989, relaţiile postbelice dintre România comunistă şi Franţa au fost puse în discuţie mai degrabă de unele personalităţi sau personaje care au trăit epoca, în lipsa unor surse obiective de documentare. Pînă la viitoarele studii posibile despre relaţiile României comuniste cu Franţa condusă de Georges Pompidou şi de Valéry Giscard d’Estaing în anii ’70 sau de François Mitterrand în anii ’80, ne permitem să facem o trecere în revistă a modului în care s-au desfăşurat legăturile Franţei cu România în perioada ulterioară vizitei lui De Gaulle la Bucureşti, din 1968.

Bunele relaţii româno-franceze, consolidate în timpul preşedinţiei lui Charles de Gaulle, s-au aflat sub aceleaşi auspicii şi în timpul cît Franţa l-a avut în fruntea ei pe Georges Pompidou, cu care, de altfel, Nicolae Ceauşescu s-a şi întîlnit la Paris în 1970, ca urmare a invitaţiei lansate de către De Gaulle, cu doi ani în urmă, la sfîrşitul vizitei sale din România. În schimb, venirea la putere a liberalului Valéry Giscard d’Estaing va aduce o înrăutăţire a raporturilor Bucureşti-Paris. Se poate spune că din acest moment relaţiile comuniştilor cu Franţa au oscilat în funcţie de nevoile de legitimare a regimului sau de interese economice. În a doua parte a anilor ’70, Franţa devine din ce în ce mai incomodă, mai ales după ce intelectualitatea de stînga renunţă la visul comunist şi începe să critice deschis erorile sistemului.

Un martor-cheie al acestei epoci, fostul ministru de Externe Ştefan Andrei, a oferit în decursul ultimilor ani, în mass-media românească, o serie de relatări picante ale desfăşurării raporturilor dintre cele două ţări în anii ’70-’80. „Cînd am ajuns ministru de Externe (28 martie 1978), în aprilie m-am dus în Franţa. Am avut o misiune foarte grea: să-l conving pe Giscard d’Estaing să facă o vizită în România ca răspuns la vizita pe care o făcuse Ceauşescu în timpul lui Pompidou“ (interviu în Jurnalul naţional din 8 februarie 2008, din ediţia dedicată relaţiilor româno-franceze cu ocazia vizitei preşedintelui Nicolas Sarkozy în România). După o serie de tergiversări, preşedintele francez a vizitat în cele din urmă România (8-10 martie 1979), prilej cu care s-au semnat mai multe acorduri economice care au dus la dublarea relaţiilor comerciale dintre cele două ţări. În această perioadă a continuat în România construcţia la Ghimbav a elicopterelor sub licenţă franceză şi a început fabricarea unui nou autoturism românesc, Oltcit, în a cărui linie de construcţie, la uzinele din Craiova, partea română a investit la acea vreme, după relatări, peste 1 miliard de dolari. De asemenea, vizita lui D’Estaing la Bucureşti a avut drept consecinţă favorabilă, tot după relatările lui Ştefan Andrei, întărirea contactelor economice ale României cu Piaţa Comună Europeană (pentru care România devenise un partener serios încă de la începutul anilor ’70) sau cu unele state africane, foste colonii franceze, în viaţa cărora Franţa juca un rol strategic.

Vizita lui d’Estaing în România a avut un echivalent în vizita lui Ceauşescu în Franţa în 1980, considerată a fi fost un eşec diplomatic şi începutul rupturii colaborării multiple dintre cele două ţări. Venirea la putere în 1981 a socialistului François Mitterrand va arunca Bucureştiul şi Parisul într-un soi de conflict mocnit care va dura pînă în decembrie ’89. Dar care a fost cauza a acestei atitudini distante pe care Mitterrand a cultivat-o faţă de România? Există unele relatări cu privire la nemulţumirea faţă de modul în care românii l-au sprijinit în ascensiunea sa la şefia Franţei. Conform a cel puţin două surse care au fost implicate în acea conjunctură, în 1981, în plină campanie electorală pentru preşedinţia Franţei, cînd se prefigura deja în sondaje o victorie a lui Mitterrand contra lui Giscard, socialiştii francezi au cerut sprijin financiar, prin reprezentanţii diplomatici de la Paris, ţărilor comuniste din Est. Mircea Mitran, ambasadorul la acea epocă în Franţa, relatează că „pe la începutul lui februarie s-a prezentat la ambasada României un om apropiat al lui Mitterrand, cu următorul mesaj: «Avem informaţii că putem cîştiga alegerile prezidenţiale cu aproape 60% din votul popular. Sîntem însă într-o mare dificultate financiară, nu mai avem cum să plătim deplasările lui Mitterrand şi ale celorlalţi colaboratori în campania electorală. De aceea, camaradul Mitterrand vă roagă să transmiteţi camaradului Ceauşescu rugămintea de a ne ajuta. Orice sumă ne-aţi putea oferi vă va fi înapoiată înzecit de îndată ce vom lua puterea»“. Însă România a dat o sumă infimă drept ajutor electoral, în comparaţie cu alte ţări socialiste vecine: 62.000 de dolari. Rezultatul a fost că „primul demnitar străin invitat de Mitterrand cînd a ajuns preşedinte a fost János Kádár, prima vizită în străinătate a lui Mitterrand ca preşedinte a fost la Budapesta. (…) În schimb, Mitterrand a făcut tot ce a putut pentru discreditarea şi izolarea lui Ceauşescu şi a patronat spectacolul privind aşa-zisa răpire a lui Paul Goma de către Securitatea română“ (Mircea Mitran, „Însemnări de ambasador – Mitterrand îi cere bani lui Ceauşescu“, în revista Historia, nr. 47, noiembrie 2005, p. 37).

La răcirea atmosferei dintre Paris şi Bucureşti au mai contribuit şi două scandaluri politico-diplomatice care au avut răsunet în epocă, cu consecinţe grave la momentul respectiv. Primul dintre ele l-a avut drept protagonist pe Mihai Caraman, un spion român (rezident al Securităţii Române la ambasada României), a cărui deconspirare în 1969 a fost cauza amînării vizitei de răspuns a lui Ceauşescu în Franţa la vizita lui De Gaulle din 1968. Mihai Caraman a fost expulzat pentru motivul de a fi înfiinţat şi condus, timp de 11 ani, o puternică reţea de spioni, ce avea drept scop adunarea de date legate, în special, de activitatea NATO. Reţeaua românească de spionaj a fost însă dezvăluită de unul dintre subordonaţii lui Caraman, fapt care a dus la expulzarea agentului DIE şi la judecarea, în 1971, a colaboratorilor lui francezi de către Curtea de Siguranţă a Statului (Cour de Sûreté de l’État). După acest episod, Mihai Caraman şi-a continuat activitatea în România, ajungînd imediat după 1990 şeful Direcţiei de Informaţii Externe.

Un alt scandal care a îngheţat relaţiile româno-franceze pînă în 1989 a fost afacerea Matei Haiducu-Virgil Tănase din 1982. A fost, de fapt, un fel de război al serviciilor secrete române şi franceze în care a fost pînă la urmă implicată în mod public şi imaginea preşedintelui Mitterrand. Ofiţerul Matei Pavel Haiducu (alias Mathieu Forrestier), agent ilegal în Franţa, „plantat“ la o societate industrială cu scopuri de spionaj economic, a făcut o serie de declaraţii publice senzaţionale referitoare la misiunea sa de asasinare a doua personaje incomode lui Ceauşescu – scriitorii Paul Goma şi Virgil Tănase. Pus de acord cu aceştia, Haiducu le-a divulgat misiunea sa celor de la DST (contrainformaţiile franceze) şi împreună cu ei a pus la cale un plan de intoxicare, bazîndu-se pe promisiunea că va primi protecţie oficială. La nivel diplomatic, dar şi al serviciilor secrete, operaţiunea a declanşat un scurt război rece între cele două state. Impactul acestui scandal va fi deosebit de puternic pentru următorii ani de regim Ceauşescu în relaţia cu Franţa: amînarea vizitei preşedintelui Franţei în România, eşecul cooperării în cadrul Societăţii mixte româno-franceze Oltcit de producţie a autoturismelor; ambasadorii propuşi de România în Franţa nu mai primesc cu uşurinţă agrementul; ambasada Franţei la Bucureşti devine tot mai activă în componentele ei de legătură cu serviciile secrete. Perioada respectivă şi unele aspecte ale manifestării crizei profunde care a caracterizat-o în planul relaţiilor româno-franceze au fost evocate, printre altele, în cartea de memorii Sfîrşitul lui Ceauşescu, a fostului ambasador francez la Bucureşti între 1987-1990, Jean-Marie Le Breton, apărută în 1997 la editura bucureşteană Cavallioti. De-a lungul ultimilor ani ai regimului comunist, Mitterrand critica din ce în ce mai dur politica lui Ceauşescu, iar Parisul se solidariza în mod deschis cu mişcările interne de protest ale unor personalităţi din România sau cu numele importante ale exilului românesc din Franţa.

S-au vehiculat pînă în prezent o serie de păreri cu privire la implicarea franceză în căderea lui Ceauşescu sau în dirijarea din umbră a raporturilor obscure de forţe care au zguduit Bucureştiul în zilele imediate lui 22 decembrie. Însă lipsa unui adevăr de sinteză asupra Revoluţiei din ’89 nu poate demonstra (deocamdată!) cît de obiectivă ar fi cercetarea acestei teorii conspirative privind implicarea unor servicii secrete occidentale (printre care şi cele franceze) în „logistica“ schimbărilor din România. Am putea conchide astfel că acest „deceniu obscur“ al relaţiilor româno-franceze se încheie odată cu instalarea noului regim în România, schimbare pe care Franţa a salutat-o şi a mediatizat-o intens încă de la începutul său. Dincolo de poziţia deloc de neglijat a României în sistemul internaţional al ţărilor francofone sau de intensa mediatizare a afinităţilor culturale dintre cele două naţiuni, Franţa a avut în ultimele două decenii şi un alt rol pentru ţara noastră, susţinînd integrarea României în structurile politice, economice şi de securitate europene şi euroatlantice. 

Florin Chivoci
este profesor de istorie la Liceul „Constantin Brâncuşi“ din Piteşti şi absolvent al unui master de studii europene.

Foto: L. Muntean

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.