Uiți din ce în ce mai mult?

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

De la chestiile mici. De la ochelarii de soare, cheile de la mașină, telefonul mobil, brichetele (dacă fumezi), țigara electronică (dacă trăiești din plin iluzia că te-ai lăsat de fumat), pînă la chestii scrise clar în lista de cumpărături, zilele de naștere ale prietenilor, ba chiar ale partenerilor sau ale copiilor, promisiuni făcute deunăzi, toate numele posibile. Numele alea despre care ai senzația, la-nceput, că-ți scapă. Alea pe care, la un moment dat, constați că te frămînți să ți le amintești, pînă cînd te iau transpirațiile. Alea care-ți trezesc primele chinuri ale uitării. Nume de străzi, de scriitori, de oameni de știință, de vecini, de orășele sau sate prin care ai fost pe-aici sau aiurea, de foști colegi de clasă, de foste iubite sau de foști iubiți. Deci de la chestiile mici pînă la alea mari. Alea unde-ncepe panica. Filme pe care le știai pe de rost. Versuri pe care le visai. Citate pe care le turuiai cu dezinvoltură. Rezultate din statistici de toate felurile. Concluzii ale unor cercetări care aruncau lumină într-un teritoriu. Rețete de gătit cu care-ți făceai praf prietenii. Tot soiul de lucruri pe care știai să le faci și care păreau părți ale ființei tale, sudate temeinic de axul central.

De la un moment dat, parcă se-aude cum părțile astea încep să cadă și să rămînă în urmă. Și-ncepi să te gîndești, mai întîi cu un oarecare amuzament, că ești ca o mașină de colecție, din care mai pică piese. La scurtă vreme după gîndul ăsta vine fiorul rece. Ăla care‑ți spune că o mașină de colecție din care mai „pică piese“ se cheamă old timer. Ești... vintage. Și zîmbești, cumva, inevitabil. Ce să faci?! La urma urmei, există și mașini vechi care se țin bine, după care întorci capul pe stradă. Dar nu-i deloc ușor să te califici pentru felul ăsta de autopercepție. Iar în șirul de gînduri vine și cel care-ți spune că, totuși, e decent și necesar să meșterești la tine însuți din ce în ce mai des. Apoi, zilnic. Să cureți piesele alea, să le ungi, să te asiguri că le prinzi înapoi cît mai bine, în așa fel încît să nu le -auzi căzînd, la scurtă vreme după ce le-ai pus la loc. Unii se gîndesc direct la decrepitudine, la ramolisment, la panta care te conduce spre țărmul oceanului de uitare. Alții se gîndesc la o lungă și frumoasă vacanță pe acel țărm. Cu plajă, conversații relaxate și cu multe rîsete, cu program zilnic de meștereală, cu un entuziasm veritabil al restaurării și cu o primire în plin a brizei care vine dinspre ocean, ca un aer proaspăt, prin care lucrurile încep să se vadă extrem de clar.

Uiți chestii de toate felurile. Și-ncepi să te sperii. Pe urmă constați, cînd te vezi cu prieteni vechi, că vorbiți din ce în ce mai des despre boli, despre unii care nu mai sînt. Și-ncepeți să găsiți din ce în ce mai mult confort în chestiile pe care le considerați ca fiind foarte sigure. Muzicile alea de-atunci, de cînd le-am descoperit și ne-au rămas alături. Filmele alea care ne-au însoțit atîta vreme. Cărțile alea „fără de care nu se poate“. Locurile alea de vacanță care nu se compară cu nimic. Perspectiva, vederea aia asupra lumii, în care încerci să te pui într-o poziție cît mai sigură și mai comodă, de unde se vede spectacolul cît mai bine și poți să bîrfești liniștit despre absolut tot ceea ce mișcă pe lumea asta. Cu cît e mai comod fotoliul în care te scufunzi, cu atît cad mai pe moale piesele pe care, totuși, știi că le pierzi pe drum. Și începi să devii din ce în ce mai bun la a nu auzi zdrăngănelile alea.

Uiți din ce în ce mai mult? Partea bună a lucrurilor e cînd te oprești, cu o oarecare candoare, în fața acestei realități care-ți paralizează uneori orice gest. Atunci cînd, agățat de hazul de necaz sau de cele mai complicate strategii de autoconservare, intri în peisajul ăsta ca la tine acasă. Pătrunzi în el. Și‑ncepi să distingi universul nou, din interiorul lumii pe care credeai că o vezi și că o cunoști foarte bine. Partea bună a lucrurilor e cînd vezi toate procesele astea de schimbare a propriei ființe, exact așa cum îți descopereai muzicile, lecturile, filmele, prietenii și felul în care vedeai lumea la‑nceput. Partea proastă a lucrurilor e cînd te-ntorci cu spatele la zidul ăsta complet transparent. Și-ncepi să te sprijini de el, nelăsîndu-i nici pe alții să treacă. Iar partea urîtă a lucrurilor e atunci cînd te așezi la marginea „drumului“ și‑ncepi să scuipi și să înjuri toată lumea care trece.

Uiți din ce în ce mai mult? „E doar începutul!“, zic cinicii blînzi, hîtrii de serviciu sau ăia care cred, uneori, că reușesc să fie mereu nostimi. E absolut normal să uiți. Și poate fi chiar foarte frumos. A uita nu înseamnă cu orice chip a pierde piese pe drum. Poate să‑nsemne și că devii mai ușor. Că pierzi lest sau bagaje cu care, oricum, nici nu mai ai ce face. Uitarea e bună și firească, atunci cînd lasă loc pentru lucruri noi. E bună atunci cînd te așezi la masa ei și nu înfuleci ce vezi că e nou așternut în față, ci savurezi totul cu răbdare. Uitarea e bună atunci cînd, deși auzi piesele căzînd în urmă, dezlipindu-se de axul central, te uiți mai atent la locul din care cad. La axul ăsta care începe să se vadă din ce în ce mai bine. Uitarea poate fi un detergent cît se poate de inteligent și bio. Sau cel mai bun săpun de rufe. Poate să curețe imaginea. Să limpezească felul în care se văd lucrurile.

(apărut în Dilema veche, nr. 799, 13-19 iunie 2019)

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni se adapostesc in timpul unui bombardament in Lyman- razboi Ucraina FOTO Profimedia
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Armata ucraineană continuă să elibereze localități: Rușii atacă cu rachete S-300
Armata ucraineană continuă să elibereze localități de pe frontul de est în pofida anexărilor efectuate de Moscova. În Zaporojie, armata rusă atacă cu rachete sol-aer S-300 cu rază lungă de acțiune.
Oamenii legii au întocmit un dosar penal pentru loviri şi alte violenţe după ce au văzut imaginile. Captură filmuleț Facebook
Bătaie pe stradă între două eleve din Găești. Băieții au asistat pasivi VIDEO
A fost scandal în Găești, între două fete, eleve la Colegiul Național Vladimir Streinu. Cele două s-au bătut mai ceva ca într-un ring de box. S-au lovit cu pumnii, palmele, picioarele și s-au tras de păr.
Sebastian Ghiţă la ICCJ / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Curtea de Apel București a restituit la DNA dosarul firmelor lui Sebastian Ghiță. Prejudiciul, 100 de milioane de lei
Judecătorii de cameră preliminară, Isabelle Tocan și Alexandru Mihai Mihalcea de la Curtea de Apel București, au anulat probatoriul din dosarul firmelor fostului deputat PSD Sebastian Ghiță și au restituit cazul la DNA. Decizia este definitivă.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia