Trei tipuri de cutremure

Publicat în Dilema Veche nr. 441 din 26 iulie - 1 august 2012
Trei tipuri de cutremure jpeg

Alături de foc, inundaţie (potop), uragan, îngheţ, molimă, cutremurul este asociat în diferite mitologii cu sfîrşitul lumii. Trezeşte, de aceea, în noi nu doar teamă de moarte, ci mai ales spaimă de dispariţie a speciei pe de-a-ntregul ori de distrugere a civilizaţiei noastre aşa cum o ştim. Supravieţuirea ne este ameninţată, astfel, la nivel colectiv, ceea ce are o rezonanţă afectivă de departe mai puternică decît moartea personală. Faptul că pămîntul se mişcă, se clatină echivalează cu o distrugere masivă a propriei noastre temelii, a propriei lumi. Iar reprezentarea internă a cutremurului poartă o încărcătură emoţională puternică, tocmai pentru că ne reaminteşte ceea ce dorim cu disperare şi îndîrjire să uităm: stabilitatea relativă a condiţiei umane. 

* * *

În egală măsură dramatice şi intense, cutremurele sufletului ne pun în contact cu fragilitatea universului subiectiv despre care cu naivitate ne imaginăm că îl stăpînim şi cunoaştem. Şi ne mai pun faţă în faţă cu vulnerabilitatea personală pe care ne trudim să o ascundem faţă de cei din jur şi, nu în ultimul rînd, faţă de noi înşine.

Cutremurele interioare sînt acele intervale de timp în care (metaforic şi totuşi real) ne fuge pămîntul de sub picioare şi sîntem obligaţi să trăim fără puncte de sprijin, fără repere. Sînt acele momente în care ni se surpă universul, în care punem în discuţie şi sub semnul întrebării absolut toate cele pe care ne-am sprijinit pînă atunci: sentimente, experienţe, alegeri, credinţe. Ceea ce am învăţat nu ne mai este suficient spre a ne susţine; ceea ce ne-a plăcut nu ne mai trezeşte nici un interes; ceea ce am iubit a dispărut. Un întreg eşafodaj, clădit în ani, se prăbuşeşte. Ne clătinăm vertiginos, deşi, într-un mod cu totul miraculos, continuăm să ne trăim viaţa de zi cu zi şi să existăm printre oameni.

Cu cît astfel de cutremure se petrec la mai mare adîncime, cu atît mai puţin conştienţi de ele sîntem. Devin în schimb prezente prin disconfort, confuzie, neîncredere, teamă. Trăim o stare de nelinişte căreia nu-i aflăm motiv. Ne-am dori să nu se întîmple. Am fugi şi nu ştim de ce sau unde. Ne înfuriem. Ni se pare nedrept. Ne simţim înşelaţi. Raţionalizăm. Căutăm cauze exterioare. Instinctiv, ne opunem distrugerii ce urmează, suferinţei ce o însoţeşte şi hăului ce ni se aşterne în faţă. Treptat, realizăm că nimic şi nimeni nu ne poate ajuta. În fapt, căutăm răspunsuri personale la întrebări universale. Iar aici sîntem pe cont propriu. Urmează apoi o perioadă de frămîntări, o perioadă de izolare şi de aşteptare. Uneori, de aşteptare activă. Continuăm să căutăm în măruntaiele fiinţei noastre un nou teren sigur, un nou temei spre a merge mai departe. Reevaluăm, creăm noi conexiuni, reconstruim şi încercăm să aflăm/dezvoltăm o nouă atitudine faţă de viaţă. Uneori reuşim.

* * *

Spre deosebire de cutremurele personale pe care le trăim în mod introvert, pe cele măsurabile pe scara Richter le trăim în comunitate, împreună şi alături de alţi semeni. O vreme după 4 martie am avut coşmaruri, dar abia mai tîrziu am aflat sensul propoziţiilor auzite în noaptea aceea – „A căzut Scala“, precum şi multe poveşti despre moarte, supravieţuire, solidaritate.

Fireşte, cutremurul din 1977 este cel mai important pe care l-am trăit. Cel mai important nu doar datorită intensităţii şi consecinţelor sale, ci şi pentru că a fost primul. Pentru că pînă atunci nu aveam habar ce este acela un cutremur, pentru că nu înţelegeam de ce zboară cărţile din bibliotecă, de ce toţi ai casei sînt speriaţi şi nimeni nu poate merge drept. Nu pricepeam de ce orbecăim în beznă şi nu aprinde cineva măcar o lumînare. Nu înţelegeam de ce stăm în maşina vecinului, şi nu în casă, de ce mama are pe cap o căciulă cu moţ, iar eu un batic. I-am propus să facem schimb. Mi se părea mai firesc...

La următoarele ştiam deja despre ce este vorba. În 1986 abia stinsesem lumina după ce închisesem un roman de Ivasiuc (!); în 1990, eram gata să plec după pîine şi să-l las pe fiul meu de 6 luni singur pentru cinci minute, doar ce-mi căutăm cheile; iar în 2005 m-am trezit din senin cu puţin înainte de un cutremur foarte... matinal.

În timp, teama de cutremur s-a estompat, apoi a dispărut. Totuşi, nici acum nu merg, spre exemplu, la teatru sau cinema în clădiri pe care le ştiu cu risc seismic. Ce nu a dispărut, în schimb, este o imagine din dimineaţa zilei de 5 martie 1977. Într-o casă în care nu mai puteam locui, cu făraşul într-o mînă şi mătura în cealaltă, mama aduna cioburile şi molozul. Pentru că după un cutremur, asta avem de făcut... 

Miruna Ţecheră este psihoterapeut. Lucrează în practică privată.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.