Toţi pentru unul şi excepţia culturală pentru toţi

Publicat în Dilema Veche nr. 499 din 5-11 septembrie 2013
Toţi pentru unul şi excepţia culturală pentru toţi jpeg

Am citit de curînd cîteva rînduri care aparent nu au nici o legătură cu excepţia culturală: „o minoritate care îşi asumă loialitatea faţă de statul în care trăieşte are mai multe şanse să fie susţinută de către acest stat, să-şi dezvolte elementele identitare, [...] fiind un liant între două state.“ Autorul este Iulian Chifu, consilier al preşedintelui Traian Băsescu, parafrazînd o paradigmă din aşa-numitul discurs de la Sulina.

Am realizat astfel, after all, că sînt destul de mîndră de gestul francez de a impune un veto, de a salva excepţia culturală, de a ţine piept Statelor Unite ale Americii. Nu pentru că ar fi realizat astfel o salvare in extremis a sutelor de filme proaste susţinute prin fonduri naţionale, nici pentru că ar continua, într-un fel, să practice un protecţionalism desuet (în Franţa legea audiovizualului face ca 60% dintre filmele difuzate la ore de vîrf să provină din Europa, dintre care 40% din… Franţa; acelaşi decret TASCA din 17/01/1990 impune cote şi pe posturile radiofonice, 40% dintre melodiile difuzate la ore de vîrf fiind francofone, 20% noi talente) şi chiar prost înţeles, pe alocuri. Ci pentru că, într-un fel, asumîndu-şi poziţia de „oaie neagră care se încăpăţînează să ţină cu dinţii de excepţia ei culturală“ nu a salvat doar producţia cinematografică franceză, cultura din Hexagon, ci acel întreg nucleu european care face ca, printre altele, filmul european să aibă un farmec aparte, filmele de autor să fie şic şi desuete, dar să transmită emoţii, filmul independent să poată supravieţui... în fine, foarte patetic şi pasionant vorbind, o excepţie culturală care nu spune extrem de multe stricto sensu, dar care face enorm pentru moştenirea culturală europeană comună.

Este adevărat, ea se realizează prin fonduri europene, prin fonduri naţionale etc., prin finanţări care permit, unor cineaşti excepţionali, să poată crea (chiar şi cînd nu beneficiază de sprijinul generos al unei legiuni de producători şi al altor mari companii publicitare): un Cristian Mungiu, fraţii Jean-Pierre şi Luc Dardenne, Wim Wenders, Ken Loach, Stephen Frears, Pedro Almodóvar, de exemplu; care permit unor filme ca A Royal Affair şi unui autor total necunoscut, ca danezul Mads Mikkelsen, să spargă toate şabloanele închisei societăţi a Hollywood-ului.

Excepţii culturale posibile datorită… excepţiei culturale (tot ceea ce iese din şabloane prestabilite) care se luptă acum cu un acord de liber schimb UE-Statele Unite nu foarte corect. Dacă este să ne gîndim bine, cei doi uriaşi pleacă în acest acord de pe poziţii decalate, dolarul şi euro nefiind egale, nu-i aşa? Nu este însă un motiv pentru ca şi cultura să fie cuantificată în monezi de schimb. Nu acum.

Ar mai fi un motiv pentru care sînt mîndră de gestul Franţei pentru toţi europenii: în dimineaţa care a urmat veto-ul, o colegă de birou, franţuzoaică, mi-a mărturisit că nu cunoaşte nici o altă persoană, în afară de Cristian Mungiu, care să fi meritat, cu adevărat, titlul de cavaler al Legiunii de Onoare... Mungiu făcuse drumul pînă la Bruxelles pentru a pleda cauza Franţei. A noastră.

Zarurile au fost deci aruncate şi, pînă la alte decizii, alte Comisii Europene, probabil pînă vor trece cîteva zeci de ani, lucrurile vor rămîne astfel. Va fi fost un iunie 2013 istoric care a demonstrat cum o petiţie semnată de 6500 de cineaşti şi actori poate să gripeze superba maşinărie (mi-aduc aminte că o comparasem deja cu maşinăriile din filmele lui Hayao Miyazaki) din Bruxelles. Asemeni tuturor cazurilor de acest gen, în Drept, va deveni jurisprudenţă. Exemplu. A mai fost cazul, în 1993, cînd tot Franţa a reuşit să excludă excepţia culturală din acordurile GATT (Acordul General pentru Tarife şi Comerţ). Apoi, evident, va urma o fază de sinteză în care nu putem decît să sperăm că cei ce trebuie să înţeleagă vor pricepe că excepţia nu este un declin, şi că, identic tuturor domeniilor societale, pînă la urmă bunul-simţ şi bunul-gust vor prima în faţa exceselor. Aceasta pentru că am uitat să menţionez faptul că excepţia culturală rămîne un exces. Dar aceasta este o altă poveste. 

Iulia Badea-Guéritée este jurnalistă. Este editor al versiunii în limba română al Presseurop.eu.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Dorin Recean FOTO Facebook jpg
Dorin Recean îndeamnă moldovenii cu cetățenie română să voteze la alegeri: România este un partener foarte important
Prim-ministrul Dorin Recean îndeamnă moldovenii cu cetățenie română să voteze la alegerile prezidențiale din România, subliniind că „România este un partener foarte important pentru Republica Moldova”, care a ajutat-o întotdeauna.
Gabriel Cotabiţă fb jpg
Mihai Trăistariu povestește ce nu știa publicul despre sănătatea lui Gabriel Cotabiță: „În primăvară a venit salvarea și l-a luat”
Mihai Trăistariu spune însă că au existat semne că are probleme mai grave decât lăsa să se înțeleagă.
zodii care vor avea o iarna fericita jpg
Trei zodii care intră în decembrie cu dreptul. Prima lună de iarnă se anunță una de vis pentru acești nativi
Prima lună de iarnă se apropie cu pași repezi, iar unele zodii vor păși în luna decembrie cu dreptul. Astrele se vor alinia perfect în perioada următoare pentru acești nativi. În timp ce unii au noroc pe plan financiar, alții se îndrăgostesc, şi ceilalți vor fi promovați la locul de muncă. Potrivit
dnipro mp4 thumbnail png
De ce ar fi lansat Putin o rachetă goală la Dnipro. „Oreșnik” nu a provocat explozii sau distrugeri la sol
Racheta rusească Oreșnik, care a atacat Dnipro, a fost lansată probabil fără focos. Scopul liderului de la Kremlin ar fi intimidarea Ucrainei și Occidentului, susține publicația BILD.
vot diaspora FOTO MAE jpg
Peste 127.000 de români din diaspora au votat la alegerile prezidențiale 2024. Situația la ora 16.00
Peste 123.000 de români din diaspora s-au prezentat până acum la urne, în a doua zi a primului tur al alegerilor prezidenţiale 2024, potrivit situației centralizate după ora 16.00. Cu tot cu opțiunile exprimate prin corespondență, numărul votanților a trecut de 127.000.
banner morți 23 noiembrie png
3 florin piersic 1 jpg jpeg
„Te voi iubi mereu, Omule!”. Florin Piersic, mesaj tulburător la aflarea morții lui Gabriel Cotabiță: N-ai fost „doar un simplu trecător”
Maestrul Florin Piersic a transmis un mesaj public, la scurt timp după aflarea veștii morții artistului Gabriel Cotabiță. „Vei continuă să trăiești in inima mea. Te voi iubi mereu, Omule!”, a spus actorul.
pitic  jpg
Un pitic de grădină făcut din ecstasy i-a lăsat interziși pe polițiști. „Din când în când dăm peste ceva special”
Recent polițiștii antidrog din Olanda au făcut o descoperire care i-a uimit chiar și pe ei. În timpul unor perchziții, le-a atars atenția un anumit obiect: un pitic de grădină. S-au întrebat
gabriel cotabita mihai traistariu jpg