Toţi pentru unul şi excepţia culturală pentru toţi

Publicat în Dilema Veche nr. 499 din 5-11 septembrie 2013
Toţi pentru unul şi excepţia culturală pentru toţi jpeg

Am citit de curînd cîteva rînduri care aparent nu au nici o legătură cu excepţia culturală: „o minoritate care îşi asumă loialitatea faţă de statul în care trăieşte are mai multe şanse să fie susţinută de către acest stat, să-şi dezvolte elementele identitare, [...] fiind un liant între două state.“ Autorul este Iulian Chifu, consilier al preşedintelui Traian Băsescu, parafrazînd o paradigmă din aşa-numitul discurs de la Sulina.

Am realizat astfel, after all, că sînt destul de mîndră de gestul francez de a impune un veto, de a salva excepţia culturală, de a ţine piept Statelor Unite ale Americii. Nu pentru că ar fi realizat astfel o salvare in extremis a sutelor de filme proaste susţinute prin fonduri naţionale, nici pentru că ar continua, într-un fel, să practice un protecţionalism desuet (în Franţa legea audiovizualului face ca 60% dintre filmele difuzate la ore de vîrf să provină din Europa, dintre care 40% din… Franţa; acelaşi decret TASCA din 17/01/1990 impune cote şi pe posturile radiofonice, 40% dintre melodiile difuzate la ore de vîrf fiind francofone, 20% noi talente) şi chiar prost înţeles, pe alocuri. Ci pentru că, într-un fel, asumîndu-şi poziţia de „oaie neagră care se încăpăţînează să ţină cu dinţii de excepţia ei culturală“ nu a salvat doar producţia cinematografică franceză, cultura din Hexagon, ci acel întreg nucleu european care face ca, printre altele, filmul european să aibă un farmec aparte, filmele de autor să fie şic şi desuete, dar să transmită emoţii, filmul independent să poată supravieţui... în fine, foarte patetic şi pasionant vorbind, o excepţie culturală care nu spune extrem de multe stricto sensu, dar care face enorm pentru moştenirea culturală europeană comună.

Este adevărat, ea se realizează prin fonduri europene, prin fonduri naţionale etc., prin finanţări care permit, unor cineaşti excepţionali, să poată crea (chiar şi cînd nu beneficiază de sprijinul generos al unei legiuni de producători şi al altor mari companii publicitare): un Cristian Mungiu, fraţii Jean-Pierre şi Luc Dardenne, Wim Wenders, Ken Loach, Stephen Frears, Pedro Almodóvar, de exemplu; care permit unor filme ca A Royal Affair şi unui autor total necunoscut, ca danezul Mads Mikkelsen, să spargă toate şabloanele închisei societăţi a Hollywood-ului.

Excepţii culturale posibile datorită… excepţiei culturale (tot ceea ce iese din şabloane prestabilite) care se luptă acum cu un acord de liber schimb UE-Statele Unite nu foarte corect. Dacă este să ne gîndim bine, cei doi uriaşi pleacă în acest acord de pe poziţii decalate, dolarul şi euro nefiind egale, nu-i aşa? Nu este însă un motiv pentru ca şi cultura să fie cuantificată în monezi de schimb. Nu acum.

Ar mai fi un motiv pentru care sînt mîndră de gestul Franţei pentru toţi europenii: în dimineaţa care a urmat veto-ul, o colegă de birou, franţuzoaică, mi-a mărturisit că nu cunoaşte nici o altă persoană, în afară de Cristian Mungiu, care să fi meritat, cu adevărat, titlul de cavaler al Legiunii de Onoare... Mungiu făcuse drumul pînă la Bruxelles pentru a pleda cauza Franţei. A noastră.

Zarurile au fost deci aruncate şi, pînă la alte decizii, alte Comisii Europene, probabil pînă vor trece cîteva zeci de ani, lucrurile vor rămîne astfel. Va fi fost un iunie 2013 istoric care a demonstrat cum o petiţie semnată de 6500 de cineaşti şi actori poate să gripeze superba maşinărie (mi-aduc aminte că o comparasem deja cu maşinăriile din filmele lui Hayao Miyazaki) din Bruxelles. Asemeni tuturor cazurilor de acest gen, în Drept, va deveni jurisprudenţă. Exemplu. A mai fost cazul, în 1993, cînd tot Franţa a reuşit să excludă excepţia culturală din acordurile GATT (Acordul General pentru Tarife şi Comerţ). Apoi, evident, va urma o fază de sinteză în care nu putem decît să sperăm că cei ce trebuie să înţeleagă vor pricepe că excepţia nu este un declin, şi că, identic tuturor domeniilor societale, pînă la urmă bunul-simţ şi bunul-gust vor prima în faţa exceselor. Aceasta pentru că am uitat să menţionez faptul că excepţia culturală rămîne un exces. Dar aceasta este o altă poveste. 

Iulia Badea-Guéritée este jurnalistă. Este editor al versiunii în limba română al Presseurop.eu.

Foto: L. Muntean

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.