Teritorii ale creierului meu

Publicat în Dilema Veche nr. 760 din 13-19 septembrie 2018
Teritorii ale creierului meu jpeg

Tata îmi povestea cu mîndrie o întîmplare de cînd eram mică, petrecută în extrem de rarele ocazii în care m-a plimbat cu căruciorul. Scena, povestită și răspovestită, are loc în hala alimentară, mereu goală, din centrul orașului. Legenda spune, așadar, că tatăl meu a oprit căruciorul să povestească cu un prieten și, în timp ce ei pălăvrăgeau, eu m-am ridicat în picioare în cărucior și i-am tras un pumn în nas fiului amicului, întorcîndu-l cu roțile în sus. Se pare că băiețelul, mai mare decît mine cu trei ani, încerca să se împrietenească cu mine, vorbindu-mi peltic, pe limba bebelușească.

Așa am ratat primul posibil prieten.

Mai tîrziu, în blocul unde ne-am mutat, mi-am făcut și prima prietenă copil. Pe Crina. Îmi plăcea să dorm la Crina, să facem petrecere în pijamale și să ne jucăm de-a vînzătoarele la magazinul de trifoi, păpădii și pietricele pe care îl amenajam în fiecare dimineață de vară în fața blocului. Tot cu Crina mă plimbam în albia pîrîului din fața blocului în picioarele goale, umplîndu-ne buzunarele cu pietre și bucăți de sticlă șlefuite de apă, adevărate comori. Distracția favorită era să ne dăm pe liane, cum numeam mănunchiurile de crengi de salcie cu care ne deplasam de pe o parte pe alta a pîrîului Căstăilor, Tarzan style. Cu Crina prindeam noaptea licuricii, însă Crina era prea fetiță, iar adevăratul meu obiectiv era să intru în gașca băieților, cu care furam pîine și sticksuri de la fabrica din apropiere, cu care ridicam corturi pe iarba din fața blocului și jucam „Țară, țară, vrem ostași“, „Fierbe, fierbe oala luuui…“, „Țingili, țingili“ și „Bongolo, Bongolo“, „Omul negru“ și alte jocuri nu lipsite de agresivitate. Cînd am devenit membru cu drepturi depline în gașca băieților, împreună cu care îmi petreceam zi-lumină, fetele s-au delimitat radical de mine. În cea mai mare parte, însă, m-am petrecut copilăria insomniacă, citind sub pătură la lumina unei lanterne.

Abia la școală m-am împrietenit cu Lucica. Tatăl Lucicăi era pescar, iar mama ei făcea ciorbă de burtă care nu puțea și pe care, acasă, o uram din răsputeri, dar la Lucica o mîncam cu două guri. Prietenia noastră se baza pe lungi ore petrecute împreună în toaleta casei sau a școlii, plimbări prin oraș, ba la bunica ei, în curtea căreia locuia o țigancă ce ne ghicea săptămînal viitorul în cafea și bobi, ba, mai tîrziu, pe seri finalizate cu bătaie administrată amîndurora la întoarcerea acasă, cînd mamele noastre aflau că, de fapt, nu am mîncat prăjitură la Cofetăria Gulliver, ci am jucat biliard la clubul nou deschis. Hmm. Cu Lucica fumam în toaleta școlii și chiuleam cu un talent nemaipomenit. Aveam diferite tactici dezvoltate de-a lungul anilor de gimnaziu. De pildă, cînd ne plictiseam mult prea tare la o oră, începeam să vorbim intenționat, iar Lucica era prima dată afară din clasă. După ce doamna profesoară Sur Genica o dădea afară, începeam să deranjez alt coleg, astfel încît să rup și eu ușa în spatele căreia mă aștepta, rîzînd în hohote, Lucica. Practic, nu chiuleam. Eram pur și simplu date afară. Intram în bucluc în fiecare zi, motiv pentru care prietenia noastră era un carusel emoțional oscilînd între rîs în hohote și spaima de consecințele care nu întîrziau să apară. Mi-am dovedit prietenia necondiționată cînd Lucica a făcut varicelă și medicul nu i-a dat voie să iasă din casă două săptămîni, iar eu am vizitat-o zilnic, sperînd să fac varicelă la rîndul meu. Lucica era singura persoană de vîrsta mea pe care îndrăzneam să o invit acasă la mine, din motive pe care le voi păstra sub tăcere. Drumurile noastre s-au separat abia la liceu, cînd am ales școli diferite. Lucica trăiește azi în Germania și n-am mai văzut-o de foarte mulți ani.

Următorul meu prieten și primul pentru care am simțit că aș face orice a fost Găbiță. Găbiță, nici nu-mi vine să cred, a murit anul trecut, după o viață zbuciumată. Găbiță, care a suferit mult de mic și i-a făcut și pe cei din jur să sufere, plecînd prea devreme dintre noi.

Dar, în perioada în care prietenia noastră își atingea apogeul, Găbiță era colegul meu de bancă, un nod de frumusețe și durere. Colegul meu de pîine cu margarină și pastă de ardei, colegul meu de poeme, copilul cu care făceam maraton de lectură închiși în casă și cu care ne testam înclinațiile artistice scriind poeme extrem de proaste pe toate gardurile.

Stăteam în ultima bancă împreună și scriam bilețele pe care le trimiteam rîndurilor din față, astfel încît clasa rîdea în valuri și, inevitabil, noi ne atingeam obiectivul: să fim dați afară de la ore și să mergem la o casă sau alta să citim în liniște. Și de el, viața m-a despărțit devreme. Cu Găbiță, practic, s-a conturat profilul meu prietenesc, neschimbat pînă astăzi. Cînd am un prieten îl internalizez pe de-a-ntregul. Cînd am un prieten nu mă plictisesc niciodată de el. Aș fi în stare să îmi petrec ziua și noaptea întreagă lîngă prietenul meu. Să-mi fac casă în aceeași curte, să îi dau parola de la e-mail, să îi donez un organ. Poate de asta am și atît de puțini prieteni. Pentru că prietenia e pentru totdeauna. Mi-e dor de Găbiță. De frumusețea lui.

Dar adevărații prieteni, cei care nu dispar niciodată, mi i-am făcut foarte tîrziu și ne leagă lucruri atît de profunde, încît conexiunile noastre sînt de nezdruncinat. Bogdan mi-a oferit asistență juridică în timp ce voma de la citostatice. Maria a fost mereu lîngă noi. Eroinele Georgi și Rox m-au ținut pe capul lor în momente de panică (justificată sau nu) și mi-au îngrijit cu drag copiii. Claudia a venit zi de zi la mine în spital vreme de șapte luni.

Cînd mă gîndesc la Dan și la Marin, la drumurile pe care le-am făcut împreună, timpul chiar stă în loc și ei se întrupează aievea în bucătăria în care stau înconjurată de molii și beau un pahar de vin, aievea. Datorită lor pot fi singură, dar niciodată singură. Ajunge să închid ochii, ajunge să deschid o carte sau să încep să scriu.

În fiecare noapte mă plimb cu prietenii mei în diferite orașe, admirăm străzile și probăm cafele. Ceva inexplicabil se țese în coconul nostru. Ajunge să mă gîndesc la ei, că se întîmplă viața.

Nu am vocația relațiilor matrimoniale de lungă durată. Așa m-am născut, defectă, cu un attention span relațional de maximum patru ani. Poate tocmai de asta prietenii mei sînt teritorii ale creierului meu: Mama, Alexa, Eduard și prietenii mei. 

Ana Dragu este scriitoare și coordonatoarea Centrului de Resurse şi Referinţă în Autism „Micul Prinţ“, Bistriţa. Cea mai recentă carte a sa este Borderline (Editura Charmides, 2017).

Foto: Mircea Struţeanu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Comisia Europeană cere ca oamenii să nu mai captureze cinteze în Malta
În lipsa unui răspuns satisfăcător, cazul poate ajunge la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Dan Neculăescu (1) png
Dan Neculăescu, despre rachetele ajunse în Polonia și atacurile din Marea Neagră: „Am mai văzut această escaladare”
Ministrul Afacerilor Externe, Dan Neculăescu, a atras atenția asupra escaladării tensiunilor de securitate din regiune, evocând incidentele din Marea Neagră, rachetele ajunse pe teritoriul Poloniei și dejucarea unui plan de asasinat în Danemarca.
Podul Rialto din Veneția
Destinația de vacanță preferată de români a majorat de două ori taxa turistică. Ce sumă vor scoate turiștii din buzunar
Este una dintre cele mai apreciate destinații de vacanță printre turiștii străini, iar oriunde ar privi, vizitatorii vor descoperi atracții superbe, cu o istorie fascinantă în spate. Însă, în încercarea de a readuce sub control problema supraturismului, acest oraș italian a crescut taxa turistică.
banner irinel columbeanu png
Cum arată viața lui Irinel Columbeanu la azil: „Continui o tradiție de familie”. Ce legătură are centrul în care locuiește cu sfârșitul tatălui său
Irinel Columbeanu trece printr-o perioadă diferită a vieții, departe de luxul și opulența cu care s-a făcut remarcat în trecut. Ajuns în azilul din Ghermănești, fostul om de afaceri încearcă să se adapteze noilor condiții și să își găsească liniștea printre ceilalți rezidenți.
Spânzurătoarea online gratuit   Adevărul jpg
Pune-ți vocabularul la încercare cu Spânzurătoarea de pe platforma Jocurile Adevărul. Trei niveluri de dificultate pentru pasionații de cuvinte
Spânzurătoarea este unul dintre jocurile clasice care îți pun la încercare vocabularul, atenția și capacitatea de a găsi cuvintele potrivite pornind de la indicii puține. Pe platforma Jocurile Adevărul, cititorii pot juca online, direct de pe telefon, tabletă sau computer.
ambasada rusiei bucuresti INQUAM Photos Adriana Neagoe jpg
Ambasada Rusiei acuză România de „rusofobie” după refuzul vizelor pentru tinerii sportivi ruși
Ambasada Rusiei la București a criticat vineri refuzul acordării vizelor pentru echipa rusă de taekwondo care urma să participe la Campionatul European de cadeți. Misiunea diplomatică susține că decizia va fi luată în considerare în configurarea viitoarelor relații bilaterale.
Premierul ungar Peter Magyar  FOTO AFP
Comisia Europeană deblochează miliardele Ungariei din PNRR. Schimbările care au pus capăt blocajului din era Orban
Comisia Europeană a anunțat plata celor 10 miliarde de euro alocate Ungariei prin PNRR, fonduri blocate în timpul guvernării lui Viktor Orban. Bruxelles-ul consideră că noul guvern condus de Peter Magyar a îndeplinit aproape toate reformele solicitate.
pieptene1 jpeg
Un simplu pieptene ar putea deveni soluția împotriva cheliei. Ce au descoperit cercetătorii chinezi
Sute de milioane de bărbați din întreaga lume se confruntă cu problema căderii părului, iar costul unui transplant de păr este unul pe care nu mulți oameni și-l pot permite. Însă, cercetătorii chinezi spun că au găsit o soluție care poate fi utilă împotriva acestei probleme.
razboi foto AI jpg
Scenariul care ar putea pune NATO în dificultate după ce două rachete și o dronă au căzut pe teritoriul Poloniei
Expertul în securitate Claudiu Degeratu analizează riscul unui conflict militar direct cu Rusia și explică de ce Alianța se bazează mai degrabă pe prudență în relația cu Moscova.