Ţară, ţară, vrem părinţi!

Publicat în Dilema Veche nr. 407 din 1-7 decembrie 2011
Ţară, ţară, vrem părinţi! jpeg

În România, poveştile nu cresc odată cu cei care le ascultă. Rămîn îngheţate în timpul narativ clasic, decuplate de la realitatea imediată a vîrstelor în mişcare. Poveştile teatrului pentru copiii de azi sînt, în cea mai mare parte, poveştile copiilor de ieri.  

La fel cum manualele şcolare sînt depăşite de realităţile proxime ale elevilor, tot aşa, instituţiile care spun poveşti uită, de multe ori, cine sînt copiii pentru care le spun. Care este societatea spectacolului lor cotidian şi cum poate fi integrată într-un discurs ficţional cu alte repere temporale. În teatrele pentru copii se fac, cu cîteva excepţii, exclusiv basme. Preocuparea pentru un teatru de maturizare a conştiinţei sociale, un teatru pentru adolescenţi, care să integreze problemele cu care ei se confruntă, este aproape inexistentă. Acest segment de public, care poate construi un model de implicare colectivă, influenţat şi reactiv la ceea ce vede, este nereprezentat. Pentru el există doar Albă ca Zăpadă. 

Poveştile copiilor care intră astăzi într-o sală de teatru revin la cîteva arhetipuri narative: Cenuşăreasa, Scufiţa Roşie, Pinocchio. Nu relevanţa lor este chestionabilă, nici persistenţa cu care sînt reluate, ci faptul că alternativele la aceste poveşti-mit, devenite repertoriu recurent şi reflex cultural, sînt foarte puţine. Ficţiunile care să aibă în centru naraţiuni-document ale copiilor de lîngă noi, testimonialele cotidiene care să privilegieze viaţa puştilor cărora le punem etichete fără să-i cunoaştem cu-adevărat, nu-şi găsesc încă un loc reperabil printre poveştile asupra cărora revenim.

Teatrul pentru copii şi adolescenţi poate deveni un centru de educaţie participativă, un spaţiu de solidaritate cu problematica unei vîrste vulnerabile şi o formă de cercetare critică asupra societăţii contemporane. Pentru toate acestea este nevoie de structuri teatrale în care copiii să-şi spună poveştile timpului lor. Poveşti de reprezentare, care să-i transforme într-o comunitate de mediatori ai lumii în care trăiesc. Poveşti cu eroi cotidieni, aflaţi într-o permanentă tensiune de raportare la normele şi tiparele cărora trebuie să li se conformeze. 

Este nevoie, din acest punct de vedere, de o schimbare a proiectului narativ formal, de o reordonare a ficţiunilor în funcţie de cei care sînt principalii lor actanţi. Poveştile de protecţie ar trebui să lase locul poveştilor de risc, care îi costă afectiv pe copii, decojind siguranţa narativă prin care sînt reduşi la statutul de simpli privitori. Avem nevoie de copii-povestitori, nu doar de copii-ascultători. De copii care să-şi transforme atitudinea de spectatori în acţiunea de naratori sociali.

Facem prea mult teatru pentru copii şi prea puţin teatru care să le aparţină, în totalitate, copiilor noştri.

În urmă cu patru ani şi jumătate, am început să scriu piesa de teatu Familia Offline, inspirată din realitatea copiilor rămaşi acasă, în urma fenomenului de migraţie masivă. Textul a trecut prin mai multe variante de lucru şi stadii de dezvoltare a personajelor. La început a fost doar un monolog pe care l-am discutat împreună cu regizorul Radu Apostol, care a fost interesat de temă. Ulterior, singurului personaj din piesă – o fetiţă de 12 ani – i s-a adăugat o întreagă familie: copii cu vîrste de 5, 9, 11 şi 12 ani, de care avea grijă fratele lor mai mare, de 19 ani. În cea mai recentă variantă a piesei a apărut un personaj a cărui prezenţă constantă e, de fapt, o inevitabilă absenţă. Bunicul bolnav este cel de-al cincilea „copil“ din familia Offline. Un bunic care se mişcă abulic în lumea lui, înconjurat de copii deveniţi prea repede părinţi. Copii care, peste noapte, ajung să aibă, la rîndul lor, copii-fraţi, cu care se comportă ca nişte adulţi provizorii, părinţi pe termen scurt. În această bulă de copilărie inhibată de responsabilităţi majore, jocul de-a mama şi de-a tata devine un ping-pong cu realitatea de maturizare rapidă.

O realitate care a dezvoltat în permanenţă conţinutul textului, prin transferul de date documentate, prin apariţia unor informaţii consternante despre cei lăsaţi singuri acasă. Am încercat să integrez în structura piesei gesturile extreme pe care unii dintre aceşti copii le-au comis. Sinuciderea a fost, pentru mulţi dintre ei, actul de poziţionare radicală faţă de o situaţie afectiv critică, care exprimă o mutaţie fundamentală în reţeaua de relaţii sociale după ’89. Inflaţia copiilor rămaşi singuri este mărturia felului în care realitatea economică precară a schimbat total dinamica raporturilor umane. Impactul social al unui act de o violenţă traumatizantă, cum este sinuciderea, reflectă o ruptură alienantă în interiorul familiei şi, implicit, o fisură de supravieţuire în societatea copiilor prea devreme maturizaţi. 

Solidaritatea în faţa evenimentelor perturbatoare, felul în care copiii găsesc soluţii de depăşire a unor obstacole, devenind o comunitate de urgenţă, a fost unul dintre punctele sensibile pe care le-am urmărit pe tot parcursul piesei. 

Piesa Familia Offline nu şi-a găsit, încă, un spaţiu de existenţă în teatrele din România. A fost tradusă în franceză de Fanny Chartres şi publicată de către Maison Antoine Vitez, Paris. Familia Offline va fi prezentată într-un spectacol-lectură în cadrul festivalului Reims, scene d’Europe, unde vor fi organizate mai multe întîlniri cu elevi de şcoală generală şi liceu.

Potrivit unui studiu consistent, finalizat de Fundaţia Soros în mai 2011 – „Şcoală şi comunitate. Model de intervenţie în comunităţile cu copii rămaşi acasă“ –, situaţia copiilor care rămîn acasă se regăseşte, pentru prima dată, în Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009, referitoare la copiii migranţilor, care sînt lăsaţi în ţara de origine, pornind de la cazul concret al României.

În 2008 a fost aprobată Strategia Naţională pentru Apărarea Drepturilor Copilului 2008 – 2013 (adoptată, mai exact, pe 13 august 2008), în cadrul căreia copiii rămaşi acasă au fost introduşi ca o categorie vulnerabilă: „Copii separaţi de părinţi sînt şi copiii ai căror părinţi sînt plecaţi la muncă în străinătate. Pentru unii dintre aceştia, situaţia separării de părinţi este cu atît mai gravă cu cît sînt lăsaţi în grija unor membri ai familiei extinse sau a unor cunoştinţe de familie, nenominalizate ca reprezentanţi legali ai copiilor, fapt care conduce la imposibilitatea, pentru aceşti copii, de a beneficia de drepturile care li se cuvin, potrivit legii, sau la intrarea lor, ca unică alternativă, în sistemul de protecţie specială“.

Din 2010, Salvaţi Copiii derulează, în opt centre din ţară (Bucureşti, Craiova, Mangalia, Petrila, Piteşti, Reşiţa, Tîrgovişte, Timişoara), activităţi de susţinere dedicate copiilor şi părinţilor din familii afectate de problema migraţiei forţei de muncă.

...Am scris Familia Offline pentru că am vrut să vorbesc despre realitatea unei copilării de risc maxim. O copilărie care iese din Ţara Minunilor şi intră în zona de pericol extrem a ţării celor singuri. E copilăria unui număr din ce în ce mai mare de copii care trăiesc astăzi în România. Albă ca Zăpada, uneori, nu e de ajuns.  

Mihaela Michailov este dramaturg.

Fragment din piesa Familia Offline

TIBI: ARDE! 

Crista se trezeşte buimacă. Tonto la fel. 

TIBI: Scoală-i pe toţi şi du-i în baie! 

Tibi îl aşază pe bunic în balansoar. 

TIBI: Of, cine l-a uitat afară pe Bubu? Stătea pe preş cu soldăţeii lui. 

Tibi fuge la bucătărie. Crista se agită prin cameră şi-i strigă pe fraţi. 

CRISTA: Tonto! Vice! Dodi! Foc! A luat foc! Eşti bine, bunicule? 

Bunicul dă din cap. Tonto se duce după Tibi în bucătărie. Tibi reintră în cameră şi apucă de pe jos o pătură. Dă fuga în bucătărie.  

TIBI:  Tonto, mergeţi în baie! 

CRISTA:Dodi, donde stai?Dodi, es incendio.Tibi, nu-l găsesc pe Dodi!!! Dodi, unde eşti!? Dodi, a luat foc! Apari odată! 

TONTO: Fum prin chiuvetă. Fum prin podea. Fum prin pereţi. Prin noi, prin noi, ne iese fum prin noi. Uau, ce ne mai fumegărim! Ne sîntem avariaţi.  

TIBI: Sîntem! Dacă mai întîrziam puţin... 

CRISTA: Mamăă, cum mai sfîrîieee cratiţa... Sun la pompieri. 

TIBI: NU! Aţi înnebunit!? Nu suni nicăieri! Să nu afle nimeni de asta! Cine-a uitat cratiţa pe foc? Vă las singuri şi ce găsesc? Crista! 

CRISTA: Dar nu eu, nu eu am uitat aragazul aprins. Io nu fac din astea. Verific. Gazele, lumina, apa, uşa şi dup-aia somn uşor şi noapte bună. Vice e vinovat. Io sînt cea mai atentă! Cea mai responsabilă. (joacă afectarea) Doamne, nu ştiu ce să mă mai fac cu copiii ăştia! Mă provoacă mereu! 

DODI: Che passa? Che passa? Foc, mui foc, foc muchisim, es una tragedia! Urgente, urgente! Mamita... Dove sta jucăria mia?  

Dodi apasă o jucărie care începe să cînte în spaniolă. Crista se duce la el să-l liniştească. Tonto se face că transmite în direct. 

TONTO: De la faţa locului, în direct, fum, fum, sau, cum ar spune unul dintre incendiaţii noştri, foc muchisim! Sînteţi martorii realităţii incendiatoare. Rămîneţi conectaţi la fuummmmm! Ochii-n ecran! Aveţi legătura în studio. 

CRISTA: E cratiţa preferată a lui mama! Singura roşie. 

Crista ia cratiţa şi o pune lîngă căsuţa lui Dodi. 

DODI: Por pipi? 

CRISTA: Por mama.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.