⬆
cu copiii nu-i de joacă
Jumătăţile de măsură
Cînd sînt lîngă tine, eşti înclinat de cele mai multe ori să le pui etichete. Căci este evident: n-au nici un reper în viaţă iar pentru asta te simţi înclinat să-i judeci. Astăzi ei au mai multe opţiuni decît am avut noi, la vîrsta lor. Le este însă mai uşor?
Copilăria ca o rană deschisă
Copilăria ar trebui să fie paradisul pe pămînt. Singura etapă a vieţii lipsită de îngrijorări, de angoase, de nelinişti. Opusul a tot ceea ce reprezintă maturizarea, cu tarele ei implicite: ambivalenţa firii, ipocrizia din relaţiile interumane, stresul pentru siguranţa zilei de mîine, dezamăgirile, loviturile luate-n stomac, una cîte una, duşmăniile, eşecurile.
"Instituţionalizarea lasă urme adînci" - interviu cu Ioana HODOIU
"Pe scurt, HHC România este un ONG care militează pentru drepturile copilului, o organizaţie care dezvoltă servicii de protecţie a copilului şi închide instituţiile de tip clasic prin transferul copiilor în medii familiale. Varianta mai lungă vizează schimbarea sistemului de protecţie a copilului din România. "
Generaţia quicksand
Mai mult de şapte sute de ştiri, la televizor, despre copiii români, doar anul acesta: copii victime, copii agresori, copii abandonaţi, abuzaţi, dezorientaţi. Rareori ştirile prezintă şi cîte un caz pozitiv, cîte un succes şcolar sau sportiv. În rest, media conturează imaginea unei copilării în derivă.
De ce e cerul albastru
În ziua în care, pe la trei ani şi ceva, Clara a învăţat de una singură cum să dea „replay“ unei melodii pe YouTube, n-am ştiut dacă să mă bucur sau să mă sperii (deşi înclinam cumva, în mod natural, ca orice părinte care şi-a petrecut copilăria cu cheia de gît, către a doua variantă).
Ţară, ţară, vrem părinţi!
În România, poveştile nu cresc odată cu cei care le ascultă. Rămîn îngheţate în timpul narativ clasic, decuplate de la realitatea imediată a vîrstelor în mişcare. Poveştile teatrului pentru copiii de azi sînt, în cea mai mare parte, poveştile copiilor de ieri.
Paternitate/Maternitate
Patru bărbaţi de vîrste diferite stau istoviţi pe scaune de lemn în anticamera celui mai rău famat bar din Anglia. La picioarele lor lîncezesc diferite capete de păpuşi, un biberon gol, cîteva perechi de botoşei şi o cutie de şerveţele pentru bebeluşi. Doi dintre bărbaţi încă leagănă cărucioare în care copiii lor dorm liniştiţi, în pofida mediului înconjurător.
Copilăria după gratii - interviu cu comisarul-şef Nicolae TĂTULESCU
"Viziunea serviciului penitenciar este aceea că trebuie să dobîndească statutul de partener social, de care comunitatea are nevoie, avînd în vedere că persoanele private de libertate aparţin comunităţii, iar instituţia de detenţie, oferă un serviciu esenţial pentru societate. În recuperarea minorilor, un rol esenţial revine instituţiilor şi organizaţiilor din societatea civilă."