Generaţia quicksand

Ana BULAI
Publicat în Dilema Veche nr. 407 din 1-7 decembrie 2011
Generaţia quicksand jpeg

„...copil ucis pentru a nu i se mai plăti pensie alimentară...“, „…un copil de 12 ani a murit după ce s-a înecat cu mîncare…“, „…tragedie la Iaşi, un elev de 9 ani a murit căzînd în beciul şcolii...“, „…Dolj, copil de 3 ani bătut crîncen de concubinul mamei sale...“, „…Giurgiu, un copil de 14 ani a fost lovit mortal pe trecerea de pietoni...“ „…Tîrgovişte, o adolescentă ajunge la spital după ce prietena ei a agresat-o din gelozie…“, „Vaslui, copil de 9 ani agresat sexual de un adult…“, „...Tîrgu-Mureş, un adolescent şi-a împuşcat din greşeală un prieten…“, „...Arad, un băiat de 14 ani prins de poliţie la volanul unui autoturism…“, „....Iaşi, un elev s-a spînzurat pentru că a fost prins furînd un calculator…“, „...Cluj, doi copii au murit după ce au căzut în fîntîna din faţa casei...“, „...Timişoara, un băiat de 13 ani acuzat că ar fi violat un băieţel de 5 ani...“, „...Baia Mare, licean luat de la şcoală în comă alcoolică...“, „...Covasna, copil de 13 ani, premiant, a abandonat şcoala şi a fugit de acasă..“, „...Dîmboviţa, un băiat de 11 ani s-a spînzurat pentru că îi era prea dor de mama lui...“, „...adolescentă moartă la Tg. Jiu în urma unei operaţii de amigdalită...“, „ ...copii abandonaţi de bunică pentru că mîncau prea mult...“, „...maşini de sute de mii de euro la balul absolvenţilor la un liceu din Capitală...“. Etc. 

Mai mult de şapte sute de ştiri, la televizor, despre copiii români, doar anul acesta: copii victime, copii agresori, copii abandonaţi, abuzaţi, dezorientaţi. Rareori ştirile prezintă şi cîte un caz pozitiv, cîte un succes şcolar sau sportiv. În rest, media conturează imaginea unei copilării în derivă.

Cum sînt ei? Cum sînt aceşti „omuleţi“ de la care ne aşteptăm pensiile, liniştea senectuţii, calmul unor vremuri mai bune? Depăşind imaginea cotidianului mediatic, ce vedem dacă ne uităm ceva mai atent la miile de copii ai României? Dincolo de nemulţumirea firească ce se naşte la intersecţia dintre generaţii, dincolo de condescendenţa inerentă diferenţei de vîrstă, dincolo de justificarea firească a efortului parental, o privire mai atentă către copiii societăţii din care facem parte cred că spune multe despre noi înşine. Şi, mai ales, cred că este obligatorie. În definitiv, pentru ei se pun în practică sutele de reforme, de strategii, de politici, de proiecte. În numele lor clamăm, în spaţiul public, nevoia de valori, de ordine, de morală. Pentru ei păstrăm tradiţii, creăm instituţii, concepem tehnologie. Pentru ei. Sau, măcar, aşa vrem să credem.

Am simţit, în ultimii 15 ani de muncă de teren, schimbarea societăţii româneşti, cu marasmele şi sclipirile ei oglindindu-se în ochii sutelor de copii întîlniţi în diferite contexte de cercetare. Îmi amintesc cît m-a impresionat în Întorsura Buzăului un băieţel de 8 ani care îşi dorea de la Moş Crăciun un singur lucru: să-i aducă înapoi părinţii plecaţi la muncă în Italia. În rest nu-i lipseau de nici unele. Am întîlnit copii de clasa a VI-a care deţineau mai multe informaţii despre Uniunea Europeană decît un absolvent foarte bun de Ştiinţe Politice, dar nu ştiau să arate Aradul pe hartă, am întîlnit copii care mergeau pe jos 6 km pe zi pentru a face şcoala primară şi care, în vacanţe, luau avionul să-şi vadă familia împrăştiată la muncă prin toată Europa. Am întîlnit copii ce primiseră ca recompensă pentru trecerea corigenţei din primul an de liceu maşini de zeci de mii de euro, dar şi copii puşi să spele parbrize şi care, totuşi, la şcoală, primeau calificativul foarte bine. 

Într-o Românie care pare că nu mai are forţa de a-şi găsi drumul, într-o lume absorbită în voluptatea propriului declin, copiii au învăţat să se imunizeze. Sătui de schimbări pe care, de multe ori, nu le înţeleg, rezistenţi la învăţăturile unui sistem educaţional a cărui utilitate le este sistematic negată, supertehnologizaţi, cu un orizont de informaţie uriaş, dar fără nici o curiozitate, copiii noştri îşi dezvoltă propriul mod de a fi, propria strategie. O strategie a prezentului, a moralei conjuncturale, a interesului propriu, a formei indiferente la fond, a manipulării, a imaginii.  Şi nu pentru că ei ar vrea neapărat acest lucru, ci pentru că, trebuie să recunoaştem, noi ca societate i-am obligat să aibă o astfel de strategie.  O strategie care, poate, pentru ei, se va dovedi utilă. 

La prima vedere însă, această strategie generează doar un lung şir de paradoxuri: copiii noştri utilizează supercomputere, încă din grădiniţă, dar se dovedesc incapabili să se încheie corect la şireturi sau să repare un stilou. Vorbesc enorm de mult la telefonul mobil, dar nu pot povesti un text scurt dintr-un roman cunoscut. Sînt, mulţi dintre ei, protejaţi pînă la paroxism şi totuşi protagoniştii unor medii extrem de violente. Au sute de prieteni virtuali, deşi nu au nici măcar un amic cu care să bată mingea în spatele blocului. Învaţă în şcoală să creadă fără să gîndescă, li se spune că teoretic există mii de oportunităţi, de drepturi, de libertăţi, de idei, dar ştiu că, în mod concret, universul lor se restrînge, la fel ca în urmă cu sute de ani, la familie, la relaţiile, averea, modelul de reuşită pe care aceasta li-l poate oferi. 

Copiii noştri sînt copiii unei Românii ce are, din ce în ce mai pregnant, impresia că ea însăşi s-a ratat, sînt produsul unei societăţi ce nu găseşte forţa, legitimitatea, modelul de a-şi crea coerent viitorul, copiii unei lumi în care distanţa între Evul Mediu timpuriu şi postmodernism este de mai puţin de 30 de km.

Generaţia copiilor noştri este o generaţie care se structurează cumva în subteranul societăţii în care trăim noi – părinţii, bunicii, adulţii, în general. Noi – cei educaţi cu modele, noi – cei nostalgici după norme, noi – cei ce invocăm morala şi bunul-simţ, noi – cei orientaţi spre proiecte de viaţă şi traiectorii urmărite cu consecvenţă. Generaţia lor este generaţia schimbării, a societăţii post-Revoluţie, a unei realităţi fără istorie. Copiii noştri creează o lume ce nu ne este neapărat potrivnică, însă o lume mai puţin transparentă, mai greu de înţeles. O lume a magmei sau a nisipurilor mişcătoare, în care schimbarea pe care noi o simţim drept cutremur, pentru ei este un lucru firesc, în care regulile se creează şi se modifică permanent, în care timpul nu este neapărat o resursă, în care obiectele sînt mai importante ca preţ, nu ca utilitate. O lume în underground. O lume de supravieţuire. Copiii noştri învaţă foarte repede că ziua de mîine depinde atît de puţin de ei, că norocul e mai important decît munca, ştiu încă din grădiniţă că „merge şi aşa“, află în şcoală că între Isus şi Einstein e doar o pauză de zece minute pentru o ţigară, că viaţa poate fi şi roz, şi gri, şi neagră, depinde cum o priveşti şi din perspectiva cui.

Copilăria underground are victimele ei. Cred însă că această mişcare brauniană a copiilor noştri, pe nisipurile mişcătoare ale schimbărilor, va duce la un moment dat la o formă de echilibru. Va genera propriile reguli, o altă stare de lucruri şi alt mod de a privi realitatea. Cred că vor ieşi la lumină. Şi, sincer, ca om, ca sociolog, ca părinte, cred că lumea acestor copii care pot părea acum needucaţi, asociali, însinguraţi, naivi, egoişti, superficiali, lumea lor are şanse mai mari să genereze un viitor mai bun pentru noi toţi, decît ar putea-o avea lumea noastră, cea a adulţilor. 

Cred că, în aceste ultime două decenii, în care noi, adulţii, am fost mult prea preocupaţi să ne maturizăm, am dat naştere unor copii mai bătrîni decît noi înşine. O bătrîneţe ce se poate dovedi, cu şanse egale, debilă sau înţeleaptă. Tot ce putem face este să-i privim cu atenţie şi să-i convingem să nu ne imite. Să nu procedeze ca noi. Şi, poate, pe alocuri să şi învăţăm de la ei. Cerul să vă ajute, dragii mei copii! Noi nu prea avem soluţii.

Ana Bulai este sociolog.

Foto: Fundaţia HHC România / P. Călinescu

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.
Centura Vâlcii zona pe unde ar urma să treacă văzută din dronă Sursă colaj YouTube 19Railtrain95 mp4 thumbnail png
„Centura Vâlcii”, paralelă cu DN7 / E81: o altă legătură între Râmnicu Vâlcea și Autostrada Sibiu-Pitești
O nouă centură menită să ocolească municipiul Râmnicu Vâlcea, aflată la faza de proiect, menită să lege orașul de Autostrada Sibiu - Pitești, urmează să fie construită de Consiliul Județean Vâlcea.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.