De ce e cerul albastru

Publicat în Dilema Veche nr. 407 din 1-7 decembrie 2011
De ce e cerul albastru jpeg

În ziua în care, pe la trei ani şi ceva, Clara a învăţat de una singură cum să dea „replay“ unei melodii pe YouTube, n-am ştiut dacă să mă bucur sau să mă sperii (deşi înclinam cumva, în mod natural, ca orice părinte care şi-a petrecut copilăria cu cheia de gît, către a doua variantă). Era perioada în care urmăream Kermit the Frog cam de zece ori la rînd şi, după ce a studiat pe tăcute procedura timp de cîteva zile, urmărindu-mi atentă mişcările, Clara s-a decis că treaba e destul de simplă şi că se poate descurca singură. A fost o surpriză absolută, mai ales că nici prin cap nu-mi dăduse să o iniţiez în tainele folosirii Internetului, la o asemenea vîrstă fragedă. Dar lucrurile au propriul lor ritm şi, de cele mai multe ori, se petrec exact atunci cînd au ele chef şi tu eşti mai puţin pregătit. Ca în cazul acelor întrebări încuietoare despre Dumnezeu, sex sau moarte cu care copiii te trăsnesc în cele mai nepotrivite momente, de exemplu la coadă la supermarket. Tocmai dai să scoţi cardul din portofel, cînd o voce suavă se aude din căruciorul plin cu produse: „Mami, e adevărat că noi toţi o să murim? Şi tu o să mori, chiar şi tati o să moară?“.  O scenă desprinsă parcă dintr-un roman al lui Don DeLillo şi un moment-cheie (după cum spun manualele) pentru a începe una dintre acele discuţii solemne pe teme metafizice…

Înainte de a deveni mamă, mi-am imaginat că, atunci cînd vine vorba de creşterea şi educaţia copiilor, deciziile trebuie să fie tranşante şi definitive, mai ales că există, pe lumea asta, chestiuni malefice care nu trebuie lăsate, cu nici un chip, să intre în viaţa celor mici. Aşa că am hotărît, încă dinainte de-a naşte, o regulă absolută de la care n-aveam de gînd să fac vreo abatere: no TV! Eram îngrozită de violenţa desenelor animate difuzate pe posturile „clasice“ precum Cartoon Network, de ştirile despre procentul alarmant de mare (şi în continuă creştere) al copiilor dependenţi de televizor, de reclamele care le inoculează dorinţe artificiale pentru produse la fel de artificiale, de bonele care pretind că au grijă de copii, dar care-i sedează pentru a-şi urmări în linişte telenovela. Ca să fiu sigură că nimic din toate astea nu ne va atinge şi că vom trăi mereu fericite şi inocente, într-un soi de cocon construit din poveşti frumoase, am scos televizorul din priză, aşa cum, în basmul Frumoasei din Pădurea Adormită, împăratul porunceşte să fie arse toate fusurile din ţară, pentru a-şi proteja copila de groaznicul sfîrşit ce-i fusese prezis.  (Scoaterea televizorului din schemă mi-a prins foarte bine şi mie, dar asta-i cu totul altă poveste.)

Cînd, pe la doi ani şi ceva, a venit vremea desenelor animate, am preferat să fiu unicul selecţioner al festivalului care a început de atunci la noi în casă. Am cumpărat DVD-uri, am downloadat filme, am mers la cinema, iar personajele la modă care apar la posturile TV pentru copii au rămas pînă astăzi nişte necunoscute. Clara habar n-are care-i faza cu Hannah Montana şi n-am observat ca lucrul ăsta s-o îndepărteze de alte fetiţe de vîrsta ei ale căror ghiozdane sînt împodobite cu abţibilduri cu mica vedetă. Probabil că, pînă la vîrsta şcolară, copiii sînt mult mai toleranţi şi-şi găsesc motive de împrietenire mult mai sincere şi directe.

Nu mai ţin minte exact momentul în care am început să răscolim YouTube-ul, deschizînd astfel o cutie a Pandorei pe care n-o luasem deloc în calcul atunci cînd trasasem regulile. Internetul a intrat firesc în viaţa noastră, sub formă de melodii cu Schnappi (das kleine krokodil, pentru cunoscători), animaţii sovietice vintage (recomand cu mare căldură varianta rusească a celebrului Winnie the Pooh) şi trailere ale filmelor pe care urma să le vedem la cinema. Atunci cînd am început să-i povestesc Clarei despre piramide sau sistemul solar, mi s-a părut cel mai la îndemînă să dau o căutare pe Google Images ca să-i exemplific. Abia după ce interesul i-a fost captat în mod virtual, am dat o fugă la librărie ca să cumpărăm un atlas geografic. Nu cunosc alt colac de salvare mai bun pentru întrebările-capcană decît Google. Cum funcţionează frigiderul, de ce e cerul albastru, cum se formează aurora boreală, din ce motiv au dispărut dinozaurii? Habar n-am ce făceau înainte părinţii în asemenea situaţii. Se afundau în vreo bibliotecă să studieze tratate de fizică sau paleontologie? Nu-mi imaginez cum un copil al zilelor noastre mai poate fi ţinut departe de această uriaşă bibliotecă virtuală, mai ales atunci cînd îşi vede părinţii conectaţi (aproape) în permanenţă la ea şi cînd toate aceste obiecte sofisticate se află în jurul său la fel de natural precum o bicicletă sau un căluţ de lemn. Nu, nu cred că trebuie să înlocuim joaca old school cu butonatul pe iPad, ci doar sper că se poate găsi o cale prin cale aceste două lumi să coexiste paşnic şi armonios. 

Abia cînd am descoperit că fetiţa mea ştie să deschidă singură laptopul şi să caute ce vrea, că e expertă în funcţiile iPhone-ului (unele de care eu habar n-aveam că există) şi că, atunci cînd vede în jur ceva interesant, îmi cere telefonul ca să imortalizeze momentul în poză şi să trimită apoi poza cuiva drag, am început să-mi pun întrebări serioase. Oare nu e, totuşi, prea devreme? Oare nu o expun astfel unor pericole parşive care mai tîrziu vor scăpa de sub control?

Unii părinţi m-au asigurat că da, Internetul e un loc cumplit din care cei ajunşi nu se mai pot desprinde, un loc plin de ameninţări, obscenităţi şi baubauuri. Dar, cum aceloraşi părinţi li se pare absolut OK ca micuţii lor să cunoască în amănunt odiseea amantelor lui Bote sau ora exactă a difuzării emisiunii Noră pentru mama, am renunţat să mai cer părerea altora şi am început să cred & sper că, atîta timp cît copilul găseşte acasă reperele potrivite (şi, eventual, nişte filtre bune pentru a bloca accesul site-urilor „cu prostii“), tehnologia şi Internetul vor rămîne un soi de prieteni gata să ne sară-n ajutor.

E posibil ca, atunci cînd copiii mei vor ajunge la teribila vîrstă a adolescenţei, să-mi schimb cu totul viziunile progresiste şi să încep un soi de cruciadă, ca orice părinte demodat, împotriva „lumii noi“. Dar, deocamdată, între a căuta dinozauri pe net şi-a privi desene întrerupte de pauze publicitare la jeleuri-pline-de-E-uri, prefer prima variantă.

Şi pentru că lucrurile sînt întotdeauna mult mai dilematice decît par, iată o scenă văzută de curînd într-o cafenea din Bucureşti: o mamă şi fetiţa ei (de 8-9 ani) s-au aşezat la masa de lîngă mine, mama şi-a scos iPad-ul din geantă, fetiţa şi l-a scos şi ea pe-al ei din ghiozdan, mama a început să răspundă la e-mail-uri, fetiţa a început să se joace, a sosit mîncarea, amîndouă au pus tabletele deoparte, au mîncat repede, apoi şi-au continuat fiecare, netulburate, joaca pe ecranele colorate, a sosit nota, mama a plătit, şi-a pus iPad-ul înapoi în geantă, fetiţa şi l-a pus pe al ei înapoi în ghiozdan, s-au îmbrăcat şi au plecat. Totul s-a desfăşurat aproape în tăcere, fără nici un fel de conversaţie. Încă nu-mi dau seama dacă în povestea asta iPad-ul era cauza sau efectul…

Adina Rosetti
este jurnalistă şi scriitoare.

Foto: Fundaţia HHC România / P. Călinescu

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Ivana Knoll FOTO Instagram png
Moment hilar în Qatar, cu doi bărbați care scot rapid telefoanele pentru a o poza pe Miss Croația | FOTO VIDEO
Una dintre cele mai provocatoare fane de la Mondialul din Qatar a fost Ivana Knoll, fotomodelul care a fost Miss Croația reușind să întoarcă privirile a mii de suporteri.
femeie inele de aur mana bijuterii shutterstock 1966151602 jpg
Zodiile care nu trebuie să poarte aur sub nicio formă. Cum alungi ghinionul adus de bijuterii
Deși este unul dintre cele mai iubite metale prețioase, poartă ghinion. Un astrolog celebru spune de ce nu e bine să purtăm aur. Totodată, există și un ritual simplu prin care se alungă spiritele rele.
cum poti avea succes la interviul de angajare jpeg
Noua strategie folosită de angajați pentru a obține măriri de salariu
Tot mai mulți angajați se arată interesați de posturi pe care nu au nicio intenție să le accepte doar ca să își forțeze șefii de la actualul loc de muncă să le ofere o mărire de salariu, arată Business Insider.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.