Ştiinţa şi duşmanii ei

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
Ştiinţa şi duşmanii ei jpeg

Ştiinţa este pîndită astăzi de o serie de pericole care vin atît din interiorul ei, cît şi din afara cercurilor oamenilor de ştiinţă. Dar înainte de a aborda propriu-zis acest subiect, vreau să relatez o întîmplare anecdotică de la începutul secolului trecut. Era prin 1918 cînd fizicianul german Max Planck a primit premiul Nobel pentru rezultatele sale din mecanica cuantică. Acesta primise invitaţia mai multor universităţi pentru a ţine conferinţe de popularizare a cercetărilor sale. Planck ţinuse deja mai multe prezentări în acest sens şi, în drum spre München, unde urma să ţină o altă conferinţă, este întrebat de către şoferul său dacă nu s-a plictisit să prezinte publicului aceleaşi lucruri şi dacă nu cumva n-ar vrea să-l lase pe el să ţină următoarea prezentare, căci, de cîte ori o auzise, o învăţase deja pe dinafară. Planck, amuzat, acceptă, şoferul ţine prezentarea şi la sfîrşit este întrebat de către un profesor de fizică ceva specific cu privire la noua teorie. Acesta spune că nu se aştepta să primească o întrebare aşa de simplă de la un public atît de sofisticat, drept care o să-l lase pe şoferul său să răspundă. Publicul se amuză, Planck răspunde la întrebare şi toată lumea e mulţumită. Morala este că avem două tipuri diferite de cunoaştere: cunoaşterea specialistului, a omului de ştiinţă veritabil, şi cunoaşterea „şoferului“, a celui care doar prezintă nişte rezultate ştiinţifice fără să le înţeleagă prea bine şi fără să le cunoască semnificaţia lor reală. Provocarea vremurilor actuale este ca ştiinţa şi popularizarea ei să nu ajungă să fie făcută de „şoferi“. Aceştia pot chiar vrăji publicul, dar pînă la urmă rămîn tot nişte forme fără fond.

O primă categorie de „şoferi“ ai cunoaşterii sînt sofiştii ştiinţei, acei oameni de ştiinţă care nu văd ştiinţa în primul rînd drept o căutare onestă a adevărului şi o încercare de înţelegere a universului, ci mai degrabă ca pe un mijloc de a cîştiga bani şi faimă. Ei sînt adevăraţi predicatori contemporani care, cu vorbe meșteşugite, au mare succes în a primi fonduri, a populariza ştiinţa şi, uneori – iar acesta este cel mai trist şi îngrijorător lucru – în a decide sau chiar imprima o direcţie de cercetare, în detrimentul altora care nu au avut parte de „avocaţi“ aşa de elocvenţi. Aceştia par şi apar să susţină cauza ştiinţei prin mass-media şi prin diferitele anticamere ale puterii. Verbiajul fără substanţă şi chiar rezultatele modeste din domeniul cercetării îi dau de gol în faţa veritabililor cercetători, dar în faţa publicului neavizat ei pot apărea ca adevăraţi maeştri ai cercetării ştiinţifice. Precum sofiştii antici, ei nu au o poziţie fermă cu privire la un subiect, putînd apăra o poziţie sau alta în funcţie de care le aduce mai multe avantaje.

Plaja de manifestare a acestor sofişti este foarte mare, ei reprezentînd în definitiv impostura în ştiinţă şi cunoaştere în felurite forme şi sub diferite aspecte. Aceştia sînt foarte abili în a publica şi a obţine grant-uri de cercetare, în a accede la funcţii de conducere şi a obţine tot felul de titluri şi distincții academice. De obicei vorbesc mult şi fără rost, dar de acest lucru nu-şi dă seama decît adevăratul specialist, în ochii publicului nespecializat ei trecînd drept adevăraţi guru ai adevărului şi cunoaşterii. Ei sînt şoferii cunoaşterii ştiinţifice, care o conduc şi o prezintă mimetic, dar care, în clipa cînd sînt confruntaţi cu o întrebare reală la care nu ştiu să răspundă, pasează problema la alţii. Ei sînt răsfăţaţii studiourilor de televiziune şi ei ne sînt prezentaţi drept purtătorii de cuvînt ai ştiinţificităţii. Aceştia preferă laboratorului sau catedrei această expunere mediatică de star, vor mai degrabă lumina puternică a studiourilor decît lumina plăpîndă a cunoaşterii. Ei sînt viermii care mănîncă mărul lui Newton.

O altă categorie de „şoferi“ sînt cei din afara ştiinţei, care la rîndul lor pot face mult rău bunului mers al ştiinţei. De fapt, ei sînt cumva şoferii şoferilor, ei nefiind nici măcar oameni de ştiinţă. Aceştia ar fi echivalentul unor mecanici la atelierul cărora şoferul lui Planck a mers cu maşina şi le-a povestit cîte ceva despre mecanica cuantică, iar mecanicii, la rîndul lor, discută mai departe toate acestea (pe post de specialişti) la un pahar de bere. Aceştia sînt detractorii ştiinţei. Ei ne vorbesc de limitările ştiinţei, făcînd propagandă pentru pseudo-ştiință, pentru paranormal şi psihedelic. Aceştia umplu la rîndul lor studiourile de televiziune, făcînd astrograme şi discutînd despre flăcări violet. Ei vin şi fac audienţă în faţa unui public neavizat, care se fereşte încă de pisici negre şi crede în blesteme şi fantome. Este incredibil că astăzi mai avem astfel de „specialişti“ expuşi şi ascultaţi în mass media. Acesta este un indicator clar al gradului nostru de cunoaştere şi civilizaţie. Cît timp sistemul nostru educaţional va fi centrat pe reproducere şi repetitivitate, vom fi simpli şoferi şi vom fi hrăniţi şi ţinuţi captivi într-o lume (cu flăcări) violet, plină de unde psihotronice şi strigoi. Toţi aceşti impostori sînt, în definitiv, strigătul nostru de neştiinţă, slăbiciunea unui popor needucat şi îndoctrinat, uşor de manipulat şi speriat. Te umflă rîsul să vezi cum tot felul de personaje cu ghiul şi ochelari fumurii ne vorbesc despre principiul de incertitudine al lui Heisenberg sau despre teoria relativităţii a lui Einstein. Sau avem varianta mai colorată de popularizare, în care tot felul de pirande cu rochii înflorate și pieptul plin de aur ne vorbesc cu aplomb despre trecut, prezent şi viitor, făcînd tot felul de predicţii sumbre pe care nu le mai verifică nimeni şi pentru care nu va fi în veci tras la răspundere cineva. Vorbe în vînt, vorbe fără acoperire… Or, exact asta nu e ştiinţa.

Ştiinţa este un asamblu de cunoştinţe sistematice despre un anumit domeniu din realitate, despre care, cu ajutorul unor modele matematice, avem parte de explicaţie şi predicţie cu privire la evoluţia unor fenomene empirice. Ştiinţa testează ipoteze şi verifică idei într-o manieră şi în conformitate cu o metodologie foarte strictă, al cărei principiu de bază este cel al verificabilităţii şi reproducerii rezultatelor. Or, dacă o predicţie nu se confirmă, fără a avea o explicaţie plauzibilă şi raţională, înseamnă că avem parte de impostură. Dar cum e mult mai facil să invoci strigoi şi forțe oculte decît să studiezi serios nişte tratate, cu siguranţă că o să mai auzim de tot felul de explicaţii paranormale ale unor fenomene din realitate. Problema e cînd aceste lucruri devin sport naţional, cînd în mod sistematic se face apel la astfel de „specialişti“ şi se invocă astfel de explicaţii venite din negura cunoaşterii. Toate acestea se vor perpetua pînă cînd vom atinge acel prag de maturitate socială, cînd discuţiile noastre vor fi preponderent raţionale, bazate pe argumente şi pe o analiză logică a problemelor. Ştiinţa presupune un anumit tip de gîndire cu care ar trebui să fim familiarizaţi de mici. E nevoie să vedem şi să înţelegem universul într-un mod cît se poate de clar şi de articulat. Marca unui veritabil om de ştiinţă este că, pe lîngă că duce cunoaşterea lumii mai departe prin descoperirile sale, e capabil să te facă să înţelegi prin vorbe simple, fără să facă apel la termeni specializaţi şi tehnici, care e miezul cercetărilor lui, la ce se referă acestea şi care sînt rezultatele la care a ajuns. Popularizarea ştiinţei e o treabă complicată şi care trebuie privită cu maximă atenţie, căci dacă ea ar deveni fenomen de masă, lumea s-ar schimba şi am ajunge la un prag de maturitate socială mult mai avansat. Pentru toate acestea e nevoie de gîndire critică şi de discernămînt analitic, de o educaţie temeinică. Pentru a avea o societate care să-l preţuiască cum se cuvine pe Planck şi nu să se lase sedusă şi condusă de şoferul acestuia sau, mai rău, de mecanicii maşinii lui, e nevoie să cinstim cum se cuvine ştiinţa, or, pentru asta ar trebui să avem capacitatea să o şi înţelegem. Pentru acest lucru e nevoie de o mai bună popularizare a ei şi, în genere, de o mai bună abordare (mai raţională şi mai critică) a problemelor noastre. 

Sorin Costreie este prorector al Universităţii din Bucureşti şi conferențiar la Facultatea de Filozofie. A fost consilier şi secretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice. Cele mai recente publicații includ Early Analytic Philosophy – New Perspectives on the Tradition (Springer) și Șase studii fregeene (Editura Universității din București).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

tehnologii revoluționare în medicină jpg
Ce părere are despre școala românească un italian venit să studieze medicina la București: „O experiență complet diferită”
Sergio, un tânăr italian aflat în al cincilea an la Facultatea de Medicină, a ales să studieze timp de un an la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, în cadrul programului Erasmus. Ajuns în capitala României în octombrie 2024, a petrecut aici șase luni, suficiente pentr
george simion vs nicusor dan   foto FB colaj jpg
România, mai divizată ca niciodată. Românii vor face o alegere istorică între două viziuni opuse de țară - ANALIZĂ EFE
Alegerile prezidențiale din 4 mai 2025 conturează o Românie profund polarizată, aflată în fața unei alegeri istorice între două viziuni opuse de țară.
Ciprian Mega. Facebook
Fostul preot Ciprian Mega sfidează BOR şi subordonează parohia unei biserici „sprijinite direct de Federația Rusă”
Conflictul dintre Episcopia Oradiei și fostul preot Ciprian-Romeo Mega se amplifică, după ce Eparhia a emis un nou comunicat în care îl acuză pe acesta că ocupă ilegal biserica parohială Sfântul Ierarh Spiridon și o subordonează unei biserici „sprijinite direct de Federația Rusă”.
casa copii oviedo spania profimedia jpg
Copii prizonieri în propria casă! Părinții le-au interzis să mai iasă afară din 2021
Un caz șocant din orașul Oviedo, în nordul Spaniei, a șocat o lume întreagă. Trei copii – gemeni de 8 ani și fratele lor de 10 ani – au fost salvați săptămâna trecută dintr-o casă în care au fost ținuți izolați timp de aproape patru ani.
Nicușor Dan FOTO Inquam / Octav Ganea
Nicușor Dan îndeamnă partidele politice să facă un pas în spate. „Va conta vocea oamenilor”
Candidatul independent la președinția României spune că în următoarele două săptămâni își dorește o dezbatere a societății în care să conteze vocea oamenilor.
marcel ciolacu webp
A căzut guvernul Ciolacu! PSD a votat pentru ieșirea de la guvernare
Conducerea PSD întrunită în ședință de urgență după ce Crin Antonescu nu a reușit să ajungă în turul II, a decis ruperea coaliției PSD-PNL-UDMR și ieșirea de la guvernare. Marcel Ciolacu se va duce în acestă seară și va depune mandatul președintelui interimar Ilie Bolojan
Victor Ponta lansare 8 FOTO INQUAM
Victor Ponta, la 11 ani de la prima candidatură: Câte voturi a obținut și ce semnificație are „eroziunea” electoratului | ANALIZǍ
Candidatul care reușea, cu 11 ani în urmă, având în spate cel mai mare partid, să se claseze pe primul loc în turul 1 și să joace finala alături de Klaus Iohannis a adunat acum cu 2,5 milioane de voturi mai puțin.
71905141 1004 webp
Putin vrea să înghită Moldova, intrând prin România
Ce s-ar întâmpla cu Republica Moldova dacă România ar fi condusă de George Simion? Este întrebarea pe care și-o pun basarabenii după primul tur al alegerilor de duminică din România.
Corneliu Ștefan, președintele CJ Dâmbovița Foto Corneliu Ștefan  FB jpg
Un lider local PSD cere ieșirea partidului de la guvernare. „Trebuie să avem curajul să ne asumăm rolul de opoziție”
Corneliu Ștefan, președintele Consiliului Județean (CJ) Dâmbovița, cere ieşirea PSD de la guvernare în urma rezultatelor de la alegerile prezidențiale și afirmă că „este momentul pentru reconstrucția fundamentală” a partidului.