Ştiinţa credinţei şi credinţa ştiinţei

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
Ştiinţa credinţei şi credinţa ştiinţei jpeg

Știu și cred sau cred și știu a fost și este o dilemă a teologiei. Premerge cunoașterea credinței sau credința cunoașterii-? Știu ce să cred sau cred ce să știu este o dilemă diacronică a științei. Cum își poate depăși știința propria limită împăcîndu-se cu credința? Voi încerca în acest scurt expozeu să-mi răspund, ca să vă răspund, în așa fel încît să vă sporească dilemele.

Pentru început, aș vrea să mă refer la principiile gnoseologiei filozofice și teologice, anume cum, ce, pe cine și cu ce scop cunoaștem.

Toți oamenii au din fire dorința de ști, scrie Aristotel la începutul Metafizicii (980a). Este vorba de o dorință puternică, o poftă, o înclinație ontică și ontologică, de vreme ce marele filozof folosește aici, pentru a arăta dorința, verbul oregontai. Astfel, el subliniază încă din primele fraze că dorința de ști, de a cunoaște, de a afla este un dat natural al omului. În gîndirea antică elenă, omul, ca măsură a tuturor lucrurilor, după expresia lui Protagoras (panton chrematon metron estin o anthropos – vezi Platon, Theaitetos, 152a) trebuie să ajungă la cunoașterea lucrurilor (gnosis ton pragmaton) care îi duce la adevărul lucrurilor (he ton pragmaton aletheia). N-ar trebui însă să limităm semantic cuvintele pragma și chrema, care aveau în antichitate sensul de realități în sine, nu doar lucrurile care cad sub incidența simțurilor. Chiar și în secolul al XIV-lea, Grigorie Palama numește credința dystheraton chrema (Filotei Kokkinou, Viața Sfîntului Grigorie Palama, KEB, p. 453), adică un lucru la care ajungem greu. Sugestiv poate este faptul că astăzi în neogreacă chrema înseamnă bani și are doar acest înțeles!

Teologii spun că această poftă este un dar al lui Dumnezeu, care, fiind izvorul cunoașterii, dorește ca tot omul să vină la cunoștința adevărului, iar adevărul este unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus (I Tim. 2, 4, 5). Biserica este de acord cu procesul gnoseologic anabatic de la cunoașterea lucurilor pînă la adevărul lucrurilor, iar adevărul este Dumnezeu. Este vorba de o descoperire a Creatorului prin creația lui și de o ridicare la cunoașterea Lui nemijlocită. Împărțirea Revelației în naturală și supranaturală în manualele și cursurile de Dogmatică (Valer Bel, Curs de Teologie Dogmatică, p. 12, vezi varianta soft, Dumitru Stăniloae, Dogmatica, vol. 1, p. 9) este greșită conform Părinților și asta pentru că Revelația lui Dumnezeu este aceeași, în același timp și naturală, și supranaturală. De asemenea, tot prin manualele de Dogmatică, cunoașterea se împarte în cunoașterea catafatică și cunoașterea apofatică, ce ar reprezenta via affirmationis (afirmații că Dumnezeu e bun, iubitor) și via negationis (negăm afirmațiile, pentru că Dumnezeu e dincolo de acestea) (vezi Isidor Todoran, Ioan Zagrean, Teologia dogmatica, 94-96). Este o învățătură străină tradiției patristice, care nu împarte astfel cunoașterea, pentru că ea este unitară. Mai mult, în greacă, katafasis nu înseamnă numai afirmare sau afirmație și apofasis nu înseamnă numai negare sau negație! Catafaza înseamnă descoperirea lui Dumnezeu prin creație, prin Scriptură, pe cînd apofaza este pregătirea printr-o curățire de gînduri pentru comuniunea cu lumina lui Dumnezeu. Apofaza nu este vederea lui Dumnezeu, ne spune Grigorie Palama, ci doar pregătirea pentru vederea lui Dumnezeu care este cunoașterea de dincolo de cunoaștere (Opere Complete, III, 552).

Aici aș vrea să fac o paranteză și să spun că Grigorie de Nyssa vorbeşte despre trei etape ale cunoaşterii: episteme, cunoașterea științifică, empirică, informaţională, gnosis (foarte sugestiv, cuvîntul are același rădăcini lexicale cu gignomai = a deveni și cu gennao = a naște), cunoașterea care presupune contactul cu acea realitate cunoscută (ne aduce aminte de Arghezi cu „Vreau să pipăi și să urlu: Este“ – Psalmul VI), diakrisis, acea cunoaștere cu discernămînt care distinge binele de rău. Este starea în care omul începe să se asemene cu Dumnezeu şi distinge binele de rău. 

Deci precedă cunoașterea credinței sau credința cunoașterii? La această întrebare a trebuit să răspundă Sfîntul Vasile cel Mare în secolul al IV-lea (Epistole, 235, 1, ed. Courtonne, 3, 44). Dacă pentru gnoseologia filozofică, el spune că precedă credința (a crede în ceva, cineva) cunoașterii, în gnoseologia teo-logică în mod esențial nu se pune această problemă, de vreme ce scopul și continuțul credinței se identifică cu scopul și conținutul credinței: cel ce crede și cunoaște, din cele ce crede din acelea și cunoaște (Epistole, 234, 3, 44). Totuși, cunoașterea precedă credinței, atunci cînd se referă la credința în e-xis-tența lui Dumnezeu, care are nevoie de cu-noaș-terea rațională a lui Dumnezeu din creația Lui (ibidem). Însă credința precedă cunoașterii, atunci cînd ne referim la acea credință care vine din iluminarea lui Dumnezeu. Această credință care duce la unirea omului cu Dumnzeu îi conferă omului cunoașterea față-către-față a lui Dumnezeu (Cuvînt la „Ia aminte la tine însuți“, 7, PG 31, 216A). Peste secole, Grigorie Palama face distincția între a crede în Dumnezeu (eis Theon) și a crede lui Dumnezeu (to Theo), ceea ce presupune a-L urma și a te uni cu El (Omilia 53, –P– 11, p. 76).

Cum se poate împăca credința cu știința și știința cu credința? Logic, putem răspunde scurt, lapidar: știința este cunoaștere, credința are nevoie de cunoaștere, Dumnezeu este izvorul științei și al cunoașterii, deci ele merg împreună. Credința adevărată și știința adevărată se completează una pe alta. Unde este dar problema? Problema o reprezintă credința greșită și știința greșită, și aici mă refer la conținutul și scopul lor. Credința bigotă, redusă la interminabilele pelerinaje la moaște și la teleportările science-fiction ale părintelui Arsenie Boca, fără grija de a citi Scriptura și Părinții, cu minunile sufocante, nu se va împăca niciodată cu știința.

Pe de-o parte, teologia credinței în Dumnezeul cel adevărat trebuie să iasă din închistarea ei şi să nu se mai teamă de ştiinţă, că aceasta este de la Dumnezeu. Prea multă teamă și sminteală au credincioșii cînd unii oamenii de știință aduc ipoteze sau concluzii care ating credința lor. Credința lor, dacă este solidă, ar trebui să fie intangibilă! Aș da și un exemplu elocvent. Cîtă frustrare a produs și încă mai produce credincioșilor teoria evoluţiei a lui Darwin… Așa cum am mai spus, sînt idei de neacceptat în teoriile lui, cum ar fi evoluţia omului din maimuţă, deşi acestea au fost expuse vădit mai mult de către urmaşii lui, dar este evident, pentru orice om logic, că lumea a avut şi are o evoluţie. Nu a fost creată perfectă, ci spre perfecţiune. Ca similitudine, o evoluţie a lumii găsim și la Părinții Bisericii. Grigorie al Nyssei vorbeşte despre creaţia continuă a lumii, ca una ce este în permanenţă în procesul creaţiei (pantote ktizesthai). Aceasta implică şi calea evolutivă a universului şi a omului. Lumea şi istoria sînt într-o dinamică, aş spune nemărginită, cum spunea marele teolog Matsoukas. Teologia lui Grigorie de Nyssa este clară: numai Dumnezeu cel în Treime, necreat fiind, nu evoluează, pentru că este în totalitate desăvîrşit, în timp ce lumea şi omul, încă de la creaţia lor, au început calea evoluţiei şi a desăvîrşirii, o cale fără sfîrşit (La Cîntarea Cîntărilor, PG 44, 885D).

Pe de altă parte, știința autosuficientă care nu-și recunoaște limitele, care împinge totul numai spre un progres material efemer nu se va împăca niciodată cu credința. Știința trebuie să-și arate limitele ei şi să accepte că fără un Cauzator nu există nici o cauză, nici un început, iar acest început al celor ce sînt, inclusiv al oamenilor de știință, este Dumnezeu. Ce grav e că unii oameni de știință au început să nu mai aibă prea multe îndoieli, iar acest lucru pare destul de… neștiințific. Cum, dară, poate fi explicată eminamente științific minunea numită om, cu structura lui psihosomatică insondabilă? Cum vom putea explora trupul omului fără să ne minunăm de Cel care a făcut această minune? Cum vom explica științific gîndurile, trăirile, voirile, aspirațiile? Cum vom explica științific ceea ce spune Aristotel, anume că avem din fire dorința cunoașterii ca un dat creațional? La urmă, cum vom explica științific iubirea? Evident, se poate explica numai prin Cel ce este iubire, Dumnezeu. Și tare mi-e frică de știința fără iubire. Dar mai frică mi-e de credința fără iubire… 

Cristian Chivu este doctor în teologie al Facultății de Teologie a Universității „Aristotel“ din Salonic. Cea mai recentă carte: Sf. Grigorie Palama, Opere complete, vol. IV, ed. bilingvă (traducere, note, introducere), ed. Gîndul Aprins, 2016.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

ceausescu revelion jpg
Adevărul despre plata datoriei externe în timpul lui Ceaușescu. Poporul a fost batjocorit pentru a acoperi încăpățânarea dictatorului
Considerată, mai ales de nostalgici, cea mai mare realizare a lui Nicolae Ceaușescu, achitarea completă a datoriei externe în anii 80 a reprezentat de fapt o cruntă bătaie de joc la adresa poporului român. Aceea datorie era rodul megalomaniei ceaușiste și a unei economii izolaționiste ineficientă.
Chei locuință Foto Adevărul jpg
Chiriile din București și Cluj înregistrează printre cele mai mari creșteri din Europa
Prețurile chiriilor sunt în creștere accelerată peste tot în Europa, iar București și Cluj se numără printre orașele din UE cu cele mai mari creșteri, se arată în Monitorul Social.
targ de craciun cu obiecte ale elevilor de la LVNT Slatina   foto alina mitran (7) jpg
Cadouri speciale de Crăciun, cu semnătura elevilor de la Arte. Cu banii strânși, adolescenții își vor cumpăra materialele necesare în atelier
Elevii de la clasele de Arte din cadrul Liceului Vocațional „Nicolae Titulescu” din Slatina și-au pus din nou în vânzare obiectele lucrate pentru târgul de Crăciun. Este a treia ediție a târgului, iar cine vrea cadouri aparte pentru cei dragi, la prețuri accesibile, trebuie să ia în calcul târgul.
oslo jpg
Un angajat FRF a evitat o tragedie în avion, salvând viața copilotului în timpul zborului: Dumnezeu a făcut să fiu acolo
Un angajat al FRF a îndreptat o situație care se putea transforma într-o tragedie.
netflix pixabay jpg
Filmul de pe Netflix care a oprit planeta în loc! Abia lansat, e un succes total
În ciuda faptului că s-a lansat în urmă cu numai câteva zile, pelicula „The Snow Sister” a devenit extrem de populară pe Netflix. În țara noastră, chiar a reușit să și intre în topul preferințelor, iar acest film este alegerea perfectă în această perioadă de sărbători.
Șofer la volan  Foto Pixabay jpg
Mulți români consumă acest aliment în fiecare dimineață! Puțină lume știe că el poate influența testele antidrog
Este un aliment banal, pe care foarte mulți români îl consumă dimineața. Este alegere perfectă pentru acele momente în care suntem pe fugă, sau în care vrem să avem la îndemână o gustare delicioasă.
inteligenta artificiala
Inteligența Artificială a generat vânzări online globale de peste 14 miliarde de dolari
Rezultatele vânzărilor de Black Friday arată primele semnale cu privire la modul în care se va desfășura sezonul Sărbătorilor, iar anul acesta a semnalat o schimbare în modul în care clienții își fac cumpărăturile.
Drumeție montană ghidată prin Anii Drumeției în Sibiu Sursă Colaj Anii Drumeției
Descoperă comoara ascunsă a României: peste 800 km de trasee spectaculoase în Munții Făgăraș, Cindrel și Lotru
Pe 11 decembrie, întreaga lume celebrează Ziua Internațională a Muntelui, un prilej perfect pentru a redescoperi comorile naturale ale României. Cu o treime din suprafața sa acoperită de munți și sute de kilometri de trasee spectaculoase, țara noastră se impune ca o destinație de vis pentru iubitori
sarmale freepik jpg
Rețeta tradițională de sarmale folosită de gospodinele din Maramureș! Vor fi perfecte pentru masa de Crăciun
Deja ne apropiem cu pași repezi de sărbătorile de iarnă, iar mulți dintre noi ne vom dori să pregătim sarmalele într-un mod cât mai tradițional și mai gustos! Din fericire, rețeta folosită de gospodinele din Maramureș este perfectă în acest scop!