Starea naţiunii .ro

Publicat în Dilema Veche nr. 390 din 4-10 august 2011
Starea naţiunii  ro jpeg

Internetul la români este unul dintre puţinele lucruri care ar putea ajuta la eliminarea (sau măcar diminuarea) „complexului bulgăresc“: în materie de viteză pe Internet, sîntem pe primele locuri în lume, ne comparăm doar cu „cei mari“, nu cu vecinii de peste Dunăre. În acelaşi timp, cine, cum, de ce, cît utilizează Internetul rămîn nişte întrebări (cam) fără răspunsuri. Nu prea sînt studii ample despre practicile şi obişnuinţele internautului român, nici despre „ce-l mînă pe el în luptă“ cu mouse-ul. Cumpărăturile online au mai crescut în ultima vreme, dar volumul lor e în continuare destul de mic. Presa online, în schimb, a crescut. Cel puţin în comparaţie cu ziarele pe hîrtie: de ceva timp, BRAT (Biroul Român de Audit al Tirajelor) şi SNA (Studiul Naţional de Audienţă) arată că, în ansamblu, vînzările ziarelor şi revistelor au scăzut dramatic. În paralel, traficul pe site-urile multor publicaţii a crescut. Doar pentru că e gratis? Şi dacă n-ar mai fi?...

Ce a fost

În anii ’90, cînd pe site-ul Academiei Caţavencu s-a introdus plata, părea o excentricitate. Se plătea cu cardul (într-o vreme cînd puţini români aveau card), printr-un sistem din afara ţării (căci la noi încă nu erau), o sumă modică. Aha – şi-au zis unii... Nu e pentru noi, e pentru românii din străinătate, care îşi pot permite să plătească. De fapt, era pentru noi, dar... împotriva noastră: mult bănet din asta n-avea cum să iasă, în schimb vînzările ediţiei pe hîrtie au crescut. Punîndu-şi conţinutul gratis pe site, caţavencii îşi canibalizau revista. Şi-au dat seama la timp. Plata pe site a rămas o manevră „de conjunctură“, nu o „strategie de business“, dar şi-a dovedit utilitatea.

Tot cam pe atunci, inspirat de fraţii săi mai mari Wall Street Journal şi Financial Times, Ziarul financiar avea o formulă de a restricţiona accesul pe site, pe bază de user şi password. La vedere se aflau doar părţi din articole. Pentru ştiri financiare existau (chiar şi atunci, chiar şi la noi) potenţiali clienţi. Şi versiunea tipărită, deşi nu vindea un număr foarte mare de exemplare, era super-profitabilă. După cîtva timp, accesul pe site a devenit gratuit. A fost tot un fel de experiment, dar nu contează: intră, alături de Academia Caţavencu, în istoria conţinutul plătit pe online-ul românesc.

Subiectul începe să intereseze

De la o vreme, pe urmele dezbaterii din alte ţări, se discută şi la noi despre plata pentru presa online. Ziarul financiar a publicat recent un articol („Modelul conţinutului online plătit începe să prindă contur“), mai degrabă pentru a-şi susţine propriul demers decît pentru a discuta problema. Cîteva referinţe la subiect au apărut şi pe reportervirtual.ro şi paginademedia.ro. Şi, desigur, pe blogurile profesioniştilor din branşă. Există opinii pro şi contra cu privire la pregătirea publicului românesc pentru a trece la plata pentru conţinutul online. Dezbaterea nu este însă prea consistentă, iar în lipsa unor studii aprofundate despre online-ul românesc (iar cele care sînt, sînt comandate, plătite şi ţinute de o companie sau alta), nu prea se leagă ceva consistent. Există totuşi unele semne. Tabletele şi telefoanele „inteligente“ au mare succes în România – ceea ce înseamnă că există un segment destul de mare de public dinamic, updated. Industria media şi de divertisment din România va fi foarte dinamică pînă în 2015, se spune într-un raport publicat acum cîteva zile de PwC. DailyBusiness.ro citează opinia lui Bogdan Belciu, partener la PwC România: „În contextul în care consumatorul are acces la atît de multe medii care oferă conţinut gratuit, directorii generali din industria de divertisment şi media trebuie să-şi adapteze modelele de afaceri pentru a capta tendinţele mereu în schimbare ale cererii de consum. Pînă la urmă, pentru a crea conţinut de calitate în continuare şi pentru a-l face disponibil pe Internet cineva trebuie să plătească“. Cine să plătească? Aceasta-i întrebarea.

Ce este

Ziarul financiar a reintrodus de curînd sistemul plăţii pentru conţinutul online. Nu vinde pur şi simplu articole din ziar, ci un pachet în care intră şi ştiri, articole, analize furnizate de Mediafax şi Business Magazin. Plus ceva publicitate, advertoriale în Zf şi monitorizări de presă. Căci, deocamdată, pachetul este destinat companiilor, nu persoanelor. În schimb, revista Ciao a introdus plata prin sms şi card pentru cei care vor să vadă poze cu vedete şi să citească bîrfe: faci click pe o poză, apare un paywall care te invită să plăteşti; poţi cumpăra accesul la 6 sau 12 numere la alegere.
Şi cam atît.

De fapt, mai e ceva – un caz care poate fi interesant. Nu „ţine“ de vreun trust de presă, e o revistă independentă şi „artizanală“. Dar are la bază o idee în jurul căreia a construit cu inteligenţă şi a reuşit să creeze o adevărată comunitate de cititori (nu numai pe Facebook, unde are deja peste 35.000 de fani). Se numeşte Decât o Revistă (www.decatorevista.ro) şi vinde pe site versiunea pdf a fiecărei ediţii, publicînd totuşi unele lucruri cu acces gratuit. Despre „cazul DoR“ scrie Cristian Lupşa în pagina următoare.

Ce urmează?

Dacă avem Internet de mare viteză, o industrie media dinamică, vînzări bune la tablete şi smartphones, o anume deschidere pentru ce e nou (stăm bine la openness, conform Global Talent Index), ce-ar putea să urmeze? Orice. Problema e nu dacă, problema e cînd. Marile ziare americane şi britanice par „de pe altă lume“, dar dacă plata pentru conţinutul online a ajuns regulă pentru ziare şi reviste din Franţa şi Germania, ba chiar şi din Slovacia, cu siguranţă se va întîmpla acelaşi lucru şi la noi. Să aşteptăm. Cine va face primul paywall adevărat are şansa unui mare succes (nu doar pentru că e primul, ci şi pentru că – dacă va şti să comunice eficient – va atrage mulţi curioşi, snobi, „experimentalişti“) sau a unui eşec mediocru (căci după ce ai cerut bani pe site şi n-a mers, răzgîndirea şi revenirea la gratuitate ar fi cam jenante).

Problema însă rămîne aceeaşi: cine are de vînzare un conţinut original, care nu poate fi găsit în altă parte, deci merită să dai banii? Pînă la aflarea răspunsului, ne putem da liniştiţi cu părerea. E gratis.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.